1,177 matches
-
Alintându-se.): Ce să mai spun? Nu mai spun nimic! ARTUR: Poftim, ia-le și pe astea... (Îi dă tot pachetul.) GARDIANUL (Bravând.): Ce să spun! Ca să spun! (Cade în transă.) Execuțiile, domnule, erau ceva sfânt! Da, ceva sfânt și înălțător... Și educativ în același timp... Încă ne țineam bine... Domnule, n-aș vrea să plecați dintre noi cu o impresie atât de proastă despre noi... N-aș vrea să părăsiți orașul cu o părere atât de proastă despre orașul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
clipă de clipă, arătându-mă cu degetul, spunându-mi că sunt nebun, da, nebun... Spunându-mi că numai nebunii sunt cei care... Încearcă să obțină... așa ceva, că numai nebunii aspiră... la așa ceva... la acest lucru... atât de frumos... atât de înălțător... Vedeți, de aceea, mai târziu, m-am ascuns în această gară pustie... rușinat și dezgustat, am fugit aici, departe de hohot... (Frământat.) Ah, dacă aș fi fost călător prin ploaie! Dacă aș fi fost măcar o zi... măcar pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și la nemți, altfel nu se putea, dacă vroia să câștige războiul. Da’ uite că nu l-a câștigat, că noi am fost mai eroi și mai tare la patriotism și propagandă. - Nu vorbiți în deșert, dom Goncea. Era ceva înălțător, nepomenitor de răscolitor, doar cântări de slavă și de biruință s-a înălțat când a trecut trenul cu Eroul prin gară la Buzău. Simbolul neamului nostru mult încercat. Chezășluirea patriotismului care a făcut România Mare! Doar am fost de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rezistența românilor la comunism, trebuie să spunem că au rezistat cât au furat. Satele noastre cum au înflorit, dacă nu pe lângă marile combinate ridicate de Ceaușescu în megalomania lui?“ Fârtat privi triumfător în zarea sălii. Părea furat de viziuni mărețe, înălțătoare. „De-asta, domnilor, poporul nostru a născocit atâtea și atâte proverbe care au ca temă această formă de rezistență națională. Nu vi le mai amintesc, că le știți fiecare din propria experiență. Păcat că, o spun ca o constatare pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poată trece de sorocul ce i-a fost ursit. ”pulbis et umbra sumus!” nu suntem decât țărână și umbră...asta suntem!” a mai adăugat gândul. Clopotul bătea, bătea întruna... Glasul lui de bronz părea un fior, o chemare... o tânguire înălțătoare spre Cer, ingânând un psalm care nu mai era vibrație de metal, ci o înfiorare cutremurată în carne... Cimitirul își are rostul lui...își are viață proprie, aproape în uitare între cer și pământ. Doar, la câte o inmormântare oamenii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În fraza anterioară. Mărturisesc cu toată onestitatea că nu am citit, nici nu cred că ar fi existat alt text laic atât de frumos, de mobilizator și de Însuflețitor ca poemul imn „Sfântă tinerețe legionară”. Fiecare vers și slovă sunt Înălțătoare, de neuitat, Însă pe mine m-au impresionat cel mai puternic aceste două perechi lexicale din refren: „Garda Căpitanul” și „Țara Căpitanul”. Tot atunci, În 1940, primul care mi-a răspuns la tulburătoarea interogație „Cine-i Căpitanul?” a fost regretatul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fui Înconjurat și amenințat de cei apostrofați, chiar lovit cu pumnul În zona lombară, la rinichi. Turbulenții, după ce mă agresaseră, confirmând zicala „Cu vina și cu prăjina”, se potoliră. Astfel, am putut asculta cuvântarea cea mai frumoasă, care cuprindea idei Înălțătoare și releva semnificația creștină a jertfei deținuților anticomuniști, ale căror oseminte, risipite pe tot traiectul Canalului DunăreMarea Negră (În prima variantă) constituie, Împreună cu cele aflate În celelalte temnițe și lagăre de exterminare din țară, temelia României Creștine de mâine, când
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cuvintelor profetice adresate de Ionel Moța Căpitanului mi-au umplut sufletul de bucurie nemaitrăită și de Încredere că strașnicile idei legionare au șansa să rodească. I-am mulțumit numaidecât lui Dumnezeu că m-a făcut vrednic să trăiesc aceste momente Înălțătoare. Sunt convins că În sufletul fiecăruia dintre puținii legionari, care mai suntem În viață, Începu să mijească, În 2004, o statuie cu chipul preabunului român și creștin Gigi Becali. Iar acum, În 2005, după declarația providențială „Căpitanul trebuie sanctificat”, statuia
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fi? Thomas era prins Într-un triunghi mortal, cei trei compatrioți, cînd se gîndea la ei, Îl sufocau, luaseră tot aerul, ce-ar mai fi fost de zis, de făcut? De căutat urmașii. O chestie mizerabilă, la urma urmei; nimic Înălțător, nici măcar datorie. Putea să renunțe, totul putea să rămînă doar gînd. Să și ignore, pînă la uitare, zecile de fii și fiice, dacă aceștia puteau fi numiți așa. Chiar, cum ar fi putut să le zică? O tulburare nepotrivită, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era totul, nimic mai presus sau egal. Le mai spunea că adevărul era doar În Vechiul Testament, cel nou fiind, de fapt, doar niște formidabile proze, pe care era bine să le citești pentru că erau Încărcate de sensuri adînci, de pilde Înălțătoare, dar care nu erau texte revelate. Ar fi putut să discute asta cu studenții la o bere, dar nu la curs, chiar dacă, abil, lăsa impresia că asemenea vorbe erau doar o extrapolare, nicidecum o paranteză otrăvită; ar fi putut să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cei puternici, nițel diabolici, Înfigeau cipuri În oameni, mai Întîi În criminali, mai apoi În bolnavi, În cîini, În cai, În pisici, În babe, planeta la control! Nu era un complot, așa mergeau lucrurile: principiul moral enunțat de Kant era Înălțător, dar inaplicabil, obiect de studiu pentru filozofi de care nu mai asculta nimeni, așa cum, cît de cît, se mai Întîmpla cîndva. Kant era mort! Nietzsche era mort! Dumnezeu era mort! după cum decretase, Înflăcărat, ultimul. Iar Thomas era bolnav. Avea să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se Încărcase cu mîrșăvia unui necunoscut ce-și viola fiica; nu tocmai un viol, doar un incest, nici nu mai avea importanță, nu va ști de asta nici o instanță; vremuri trecute. Încerca să se gîndească doar la lucruri dacă nu Înălțătoare, măcar lipsite de nemernicie, erau destule; altfel, nu era sigur că, altundeva, cu altcineva, nu ar fi repetat isprava. Se dăduse, de atunci, drept cine nu era În Spania, un fleac, În Ungaria, la fel, alt fleac; o va mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
s-ar fi putut altfel, dar Dioscurii erau morți. Doi pămînteni; nu și-ar mai fi dat viața unul pentru celălalt, cum ar fi fost capabili cîndva și nici doritori să moară din dragoste nu se mai arătau. Vremea prieteniilor Înălțătoare era aproape dusă. Mai revigora legăturile sublime - dar mai mult ca idee, În versuri - cîte un poet entuziast; tot mai rar, vreun romancier, cititorii erau atrași mai mult de discordii decît de amiciții; filmele, tot mai des, propuneau cupluri homo
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nici unul nu era În rîndul lumii, aceștia și alții pe măsură Îl făcuseră să creadă, un timp, că poți trăi ca În cărțile lor; nici pe toaletă nu-ți venea să le Închizi. Mai ales Kant avea un imperativ moral Înălțător, dacă acționai În litera acelui Îndemn universal valabil, cum Îl socotea maestrul, ai fi atins perfecțiunea morală. Neștiindu-l, Antonia nu putea fi decît ultima păcătoasă. Dacă maturitate Însemna, cît de cît, și o anume Înțelepciune, Thomas ar fi putut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aveau și polițe de asigurare. Unii se jertfeau, probabil că dogoarea și lipsa de oxigen - găsise Thomas o explicație - le Întunecau mințile; dacă ar fi ars el Încercînd să salveze din flăcări copilul, sacrificiul său nu ar fi avut nimic Înălțător și, cu atît mai puțin, purificator, și-a zis, totul ar fi fost doar pedeapsă; nici pentru pedeapsă nu era pregătit. Nu se simțea deloc vinovat pentru felul În care Își petrecuse prima tinerețe; mai apăsat se simțea de neliniștea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spre așa ceva se Îndrepta, doar dacă butonai telecomanda televizorului ceva mai puțin de un ceas și te lămureai - emisiunile de știri Întăreau părerea. Poate că era adus la vedere mai mult răul, În vreme ce pe lume existau Încă fapte și lucruri Înălțătoare, pe care puteai să ți le apropii, dacă Încercai, asta Într-o variantă patetică; oricum, era loc de alegere. Nici nu merita să-ți frămînți prea mult mintea cu ceea ce era bine sau nu, viața te trăgea după ea fără
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
metabolismul său încetinește, respirația sa devine tot mai superficială, practic animalul intră într-o stare de abandon, de toropeală, de hibernare. Cîinele își așteaptă de fapt stăpînul scufundîndu-se treptat într-o stare vecină cu moartea. nimic mai tragic, nimic mai înălțător în același timp decît această așteptare mortiferă, imn instinctiv dedicat iubirii necondiționate. Da, Guță, cîinele este de fapt inventatorul așteptării așa-zis „beckettiene”. numai că nimeni, nimeni nu a fost capabil pînă acum să observe acest lucru și să-i
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
suprafața noastră... botezat femeie. Doar în fața mării îți dai seama ce lipsă de poezie ascunde rezistența noastră la valurile morții... Poezie înseamnă leșin, abandonare, nonrezistență la farmec... Și cum orice farmec este dispariție, cine ar putea găsi o singură poezie înălțătoare? Ea ne scoboară spre suprem... Sânt inimi, a căror muzică de s-ar concentra într-un trăsnet sonor - viața ar începe de la capăt. De-am ști atinge coarda cosmogonică a fiecărei inimi... Duplicitatea esențială a oricărei tristeți: cu o mână
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de farmec inspirației, căci nihilismul e un supliment de muzică; - pe când în proză trebuie să aderi la ceva, ca să nu rămâi gol în fața vidului cuvintelor. A fi gânditor nu-i un noroc când cugetul nu mai e întors spre adevărurile "înălțătoare", produse ale orbirii. Singurul rost al pământului e să înghită lacrimile muritorilor. Muzica ne arată cam ce ar fi timpul în cer. Există un fel de cântec în fiece boală. Punți nu se mai pot întinde între omul urmărit de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dragostea este "un sentiment pozitiv prin excelență, cel care, atunci când este simțit, conferă o stare de bine și de securitate, menține bucuria și speranța" (Brillon, 2010, p. 42). Ea înseamnă mult mai mult decât un sentiment dulce, aerian, învăluitor și înălțător. Dragostea reprezintă "o angajare spre bunăcuviință și dorința de a-i elibera pe alții de situațiile care determină acceptarea". Ea "acordă prioritate încurajării în detrimentul criticilor și caută să găsească ceea ce este bun, chiar dacă această sarcină pare nenaturală. Dragostea refuză să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pentru că celălalt a primit ceva de la noi (idem, p. 133). Compasiunea este dragostea purificată, calmă, este o binecuvântare. Ea ne transformă într-un lotus; începem "să ne înălțăm deasupra mlaștinii de dorințe, lăcomie și furie" (idem, p. 5). În această înălțătoare stare sufletească, îl respectăm pe celălalt ca pe scop în sine. Ea dezactivează dorințele de dominare și de delimitare, pentru a ne plasa într-o poziție frățească și orizontală, "axată mai mult pe asemănarea și colaborarea dintre oameni, decât pe
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
decât minciuna, trufia, pălăvrăgeala, beția sau orice alt viciu a cărui putreziciune sălășluiește în anemicul nostru sânge" (Shakespeare). Numeroase exemple pot fi date în legătură cu acest minunat crez care ar trebui să fie recunoștința totdeauna, dar care se manifestă divers, de la înălțător la sacrilegiu. Platon (Aristocles) s-a născut în anul morții lui Pericle (429). Era un tip armonios clădit, modest, cu un fond sufletesc marcat de iu-birea de frumusețe și armonie. Când avea două-zeci și șapte de ani, l-a cunoscut
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
el, poți ajunge și tu. Când această cultură a geniului există, deci când geniul trăiește nu martirizând, ci jubilând, asemenea unui zeu domesticit, contemporanii lui cunosc o pașnică depășire de sine. Ce poate fi atunci, în acest sens exact, mai "înălțător" decât prezența în cortegiul condus de Empedocle sau la cina aceea imaginată de Mann în Lotte la Weimar, când Goethe povestește despre ființa unui mineral? Extraordinara poveste a lui Márquez cu îngerul înaripat (simbolul ne-obișnuitului) care cade, într-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Jurnal, lucrul mi s-a părut semnificativ pentru felul în care filozofia înțelege uneori să facă "ordine în lume". Protestul meu decurgea atunci dintr-un ideal abstract al omenescului pe care mi se părea frumos ― și într-un anume fel înălțător ― să-l apăr. Ce voia Noica să spună atunci? O făptură umană, se întreba el, care trăiește în noaptea ființei ei (adică fără să-i pese prea mult de rostul ei pe lume) și în reflexele pe care specia i
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
veche! primește închinăciune De la fiii României, pe care tu o ai mărit: Noi venim mirarea noastră la mormîntu 'ți a depune, Veacurile ce 'nghit neamuri al tău nume l-au răpit. Este imposibil de esprimat bine prin cuvinte acea impresiune înălțătoare ce te pătrundea la auzirea acelor vuiete. Sunetele clopotelor împreunate cu trăzniturile bubuitoare ale săcălușelor parcurau munții departe - departe, și mult în urmă auzeai clocotind ecourile repețite. Mai adauge la aceste splendida luminație din mănăstire și strălucitoarele focuri aprinse pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]