6,950 matches
-
zgâriindu-i celuloza lucioasă ca o placă de surf. Deja, în timp ce vehiculul intra în recul sub impactul primei coliziuni, cei patru ocupați ai mașinii se îndreptau ei înșiși spre a doua coliziune. Fețele lor netede se lipiră de parbrizul intrat înăuntru, parcă dornice să vadă toracele-planor cum trece în zbor peste capotă. Bărbatul de la volan și pasagera se rostogoliră amândoi în față pentru a întâlni parbrizul, atingându-l cu creștetul capetelor plecate în același moment în care profilul motociclistului izbi sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Analistul politic Stelian Tănase declara într-un interviu: „Faptul că n-am reușit să obținem statutul de economie de piață funcțională este un eșec major. Sigur, vom fi primiți în UE, datorită voinței Bruxelles-ului. Cei de acolo vor România înăuntru, și nu pe dinafară. Voința politică de integrare europeană este mai mare la Bruxelles decât la București. N-avem alternativă, chiar dacă spunem că noi suntem infirmi, neajutorați, netoți, săraci și mai știu eu cum. De 14 ani, acționăm împotriva curentului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
târguit numai cinci minute. Când omul a zis 8400, am bătut mâna. Nu voiam să știu cât consumă mașina, ca să nu fiu nevoit să mă sinucid. Opt cilindri, 204 cai putere, dar ce mașină! Ce colos! Ce miros de piele înăuntru! Ce frumos torcea motorul! În următoarea săptămână am parcurs sute de kilometri pe șoselele Germaniei, pierdut în acea mașină minunată, dârdâind de fericire în spatele volanului. - Normal că vin cu mașina, am zis. Deși nu era normal. Nu mai mersesem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Cineva legase un balonaș de antenă. Era de prost gust, dar l-am lăsat acolo. Lumea a zis „ooh“ și „aah“, reacții cu care eram deja obișnuit. Am coborât, am deschis ușa din spate, Yves și Anca s-au aruncat înăuntru, am închis ușa grijuliu în urma lor și m-am așezat la volan. Am aruncat o privire de control în oglinda retrovizoare și am înghețat. Uitasem de ei. Involuntar, jur. Uitasem că de oglindă erau atârnați niște chiloți albi, străvezii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe care cartea va trebui să-l comunice direct, a ceea ce va trebui să storci din carte, mult, puțin, cât o fi. Sigur, chiar și calea ocolită, de a citi ce e pe dinafară mai înainte de a citi ce e înăuntru, face parte din plăcerile cărții noi, dar, ca toate plăcerile preliminare, are o durată optimă, dacă vrem să ne ducă spre plăcerea mai consistentă a consumării actului, adică a lecturii cărții. Iată, deci, că ești gata acum să începi primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
capitolului, un nor de fum ascunde o parte din primul alineat. Mirosul de gară e străbătut de o pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
n-a privit-o în ochi: - El nu e un Kauderer! Numai noi suntem întotdeauna în pericol! Ușa s-a deschis. Din urina caldă de cal din ogradă se ridicau aburi în aerul înghețat. Argatul și-a băgat capul îmbujorat înăuntru și a anunțat: - Trăsura e la scară! — Gritzvi! Unde ești? Repede! - a strigat bunicul. Eu am făcut un pas înainte, către domnul Kauderer, care-și încheia paltonul de pluș. III Plăcerile oferite de folosirea unui coupe-papier sunt tactile, auditive, vizuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de comunicat altora, greu de definit, de tradus în cuvinte, dar tocmai de aceea hotărâtoare. Sunt avertismente sau presimțiri care mă privesc pe mine și omenirea în același timp: pe mine, nu evenimentele exterioare ale existenței, ci ceea ce se petrece înăuntru, în profunzime; omenirea, nu ceva anume, ci existența în general. Veți înțelege, deci, ce greu îmi este să vorbesc despre asta, dacă nu prin aluzii. Luni. Astăzi am văzut o mână printr-una din ferestrele închisorii, către mare. Umblam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
deși mai în pas cu moda decât Jojo, le găseam un anumit aer de familie. — Ce anume ai în sacul acela? Ia să vedem, spune cel mai gras din cei trei. — Privește. E gol, spun eu, calm. Își băgă mâna înăuntru. - Și asta ce e? Scoate un pantof de lac negru cu botul de antilopă. VI Paginile fotocopiate se opresc aici, dar pe tine te interesează acum doar să poți continua lectura. Undeva trebuie să se afle volumul complet; cauți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
are importanță, îi spui tu. Am văzut că ai un alt exemplar. Credeam chiar că o citiseși deja... Fără ca ea să observe, ai intrat în cămăruță și ai căutat cartea lui Flannery cu manșetă roșie. — Iat-o. Ludmila o deschide. Înăuntru e o dedicație: „Ludmilei... Silas Flannery.“ — Da, e exemplarul meu... — Ah, îl cunoști pe Flannery? exclami tu, de parcă n-ai ști nimic. — Da, îmi dăruise cartea lui... dar eram sigură că-mi fusese furată, înainte de a o fi putut citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
umplea de fiori și frisoane. De fapt, voiau pur și simplu să răspundă reclamației tale în legătură cu În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera! În locul angoasei, simți trezindu-se în tine dezamăgirea avută când ai luat în mână o copertă dezlipită, înăuntru cu niște foi destrămate și uzate. — Sigur că am făcut o reclamație! răspunzi tu. Vă lăudați atât cu biblioteca-model a închisorii-model, dar când cer un volum cu fișa reglementară în catalog, mă trezesc cu câteva foi rupte! Mă întreb cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aurului; când și-a dat seama de eroare, pentru palatul abia construit începea destinul lent al ruinelor. Mergând în urma unui servitor, căruia i-am dat calul meu în grijă, parcurg o serie de locuri ce ar trebui să mă ducă înăuntru, dar mă aflu tot afară; dintr-o curte interioară trec într-alta, de parcă în palatul acesta ușile ar sluji drept ieșiri și nu drept intrări. Povestirea ar trebui să redea senzația de dezorientare produsă de locuri văzute pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-mi caut o menajeră mai bună. Asta nu-și face treaba cum trebuie. Mma Ramotswe îl urmă pe un coridor. Prima ușă la care ajunseră era pe jumătate deschisă, iar ea se opri în prag și aruncă o privire înăuntru. Camera, care odinioară fusese un dormitor, avea podeaua acoperită cu ziare, păreau de-a dreptul un covor. În mijlocul pardoselii era un motor cu cilindrii la vedere, iar în jur erau împrăștiate diverse piese care fuseseră scoase din motor. — Ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mâini întinse, așa cum cerea tradiția botswaneză. — Să nu-i răsfeți pe copiii ăștia, îi strigă Mma Potokwane de la fereastră. Sunt niște copii foarte răi. Copiii izbucniră în râs și se împrăștiară ca potârnichile, iar domnul J.L.B. Matekoni intră în clădire. Înăuntru îi găsi pe Mma Potokwane, pe soțul ei, un polițist pensionat, și pe două dintre educatoare. Fiecare avea o cană cu ceai și o farfurioară cu o tartă. Domnul J.L.B. Matekoni sorbi din ceai în timp ce Mma Potokwane îi relată problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de liliac. — Te văd! strigă ea de la fereastră. Te văd, domnule J.L.B. Matekoni! Domnul J.L.B. Matekoni îi făcu semn cu mâna în timp ce-și încuia mașina. Apoi merse cu pași mari spre birouri, de unde se auzea o melodie veselă. Înăuntru, Mma Potokwane stătea la birou, cu receptorul la ureche. Îi făcu semn să se așeze și își continuă convorbirea. Dacă mi-ați putea da o parte din uleiul acela alimentar, spuse ea, orfanii ar fi foarte fericiți. Le plac cartofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul acoperișului, căci paiele se prăbușiseră înăuntru și fuseseră mâncate de furnici sau luate de păsări ca să-și construiască cuiburi. — Asta-i ferma? — Da. Iar acolo - vedeți -, acolo am locuit noi. Așa cum o prevenise pe Mma Ramotswe, Mma Potsane revenea aici cu tristețe; aici își petrecuse perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Aș vrea să intru în casa asta. Mma Potsane clătină din cap. — N-o să găsiți nimic, zise ea. Casa aia e goală. A plecat toată lumea. — Știu asta. Dar, dacă tot am venit până aici, aș vrea să văd cum e înăuntru. Nu trebuie să veniți cu mine dacă nu vreți. Mma Potsane tresări. — Nu pot să vă las să intrați singură, mormăi ea. Vin și eu. Împinseră ușa de plasă de la intrarea principală. Lemnul fusese șubrezit de termite și cedă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
kaki, un jerseu, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Fata: trei perechi de pantaloni, două cămăși, o vestă, două fuste, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Duse valiza înăuntru și le arătă copiilor camera în care vor sta, cămăruța pe care o păstra pentru oaspeții care nu păreau să mai sosească, camera cu două saltele, câteva pături prăfuite și un scaun. Puse valiza pe scaun și o deschise. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stătea la biroul ei și se uita afară pe ușa deschisă. Prefera să lase ușa deschisă când nu se întâmpla nimic deosebit în agenție (adică mai tot timpul), dar ușa deschisă avea și dezavantaje, deoarece găinile se mai aventurau uneori înăuntru, cu un mers țanțoș, de parcă s-ar fi crezut în poiata lor. Nu-i plăceau găinile astea, din mai multe motive foarte bine întemeiate. În primul rând, prezența găinilor într-o agenție de detectivi nu e o notă bună, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nori de furtună, nori roșiatici adunați claie peste grămadă - și de fulgerul din depărtare, deasupra deșertului Kalahari, care unise cerul cu pământul. Și de o femeie care, neștiind că pentru ea venise sfârșitul lumii, îi strigase de pe veranda spitalului: Intră înăuntru, Mma. Nu sta acolo. Vine furtuna. Intră repede! Nu departe, un avion de dimensiuni reduse, în drum spre Gaborone, zbură razant cu stăvilarului și apoi, pierzând din înălțime, pluti deasupra zonei cunoscute sub numele de Village, deasupra grupului de magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se holbară la ea, cea tânără chiar la modul grosolan. — Cioc, cioc, spuse Mma Makutsi politicoasă, folosind expresia care înlocuia un ciocănit atunci când nu exista o ușă la care să bați. Un gest absolut necesar, fiindcă, deși femeile nu erau înăuntru, nu erau nici afară în totalitate, stăteau pe două scăunele de pe prispa înghesuită din fața clădirii. Cea mai în vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fermecător. Fusese măgulită, iar relația lor înflorise. Puteau să treacă și luni întregi fără să-l vadă, dar din când în când reapărea și-i dăruia diverse cadouri - o dată un ceas de argint, altă dată o geantă (cu portofelul încă înăuntru) sau o sticlă de coniac Cape Brandy. Locuia pe Old Naledi, cu o femeie cu care avea trei copii. Femeia aia țipă la mine întruna, se plângea el. Din punctul ei de vedere, nu sunt capabil să fac nimic ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
grăbea, așa că spuse la revedere pentru a doua oară și se îndreptă spre Facultatea de Economie. Ușa era deschisă. Mma Ramotswe citi bilețelul înainte să bată la ușă.: Dr. Oswald Ranta, diplomat economist, (UB) Ph. D. (Duke). Dacă nu sunt înăuntru, puteți lăsa un mesaj la secretara facultății. Studenții care vor să li se înapoieze referatele, să se adreseze asistenților sau să meargă la biroul facultății. Ascultă să vadă dacă se aude vreo voce din cameră, dar nu se auzea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Matekoni în mai multe rânduri, dar și prietenul mecanicului flămând. Domnul J.L.B. Matekoni o privi pe Mma Ramotswe cum se apropie de ușa din față și bate la ușă. Doctorul Ranta trebuie s-o fi așteptat, pentru că îi dădu drumul înăuntru repede, iar ușa se închise în urma ei. — Singurică, Mma? o întrebă doctorul Ranta. Nu intră și prietenul dumneavoastră de afară? — Nu, răspunse ea. O să mă aștepte afară. Doctorul Ranta izbucni în râs. — Paza? Să vă simțiți în siguranță? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
era americanul. Nu purta decât o pereche de pantaloni scurți și pantofii lui veldschoen. Era o noapte fierbinte. M-a întrebat: „Ce faci aici?“ Eu nu i-am răspuns nimic și, dintr-o dată, m-a împins și s-a uitat înăuntru. A văzut-o pe Carla acolo și, evident, a înțeles totul. La început n-a comentat nimic. Doar s-a uitat la ea, iar apoi la mine. Pe urmă a luat-o la fugă, dar nu spre casă, ci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]