1,511 matches
-
din fașă cauza suferințelor nemanifestate încă! - Măi, cam seamănă a... poezie ceea ce spui tu! - Doar seamănă; dar să lăsăm... poezia la locul ei! - Fac eforturi să înțeleg! Luminează-mă, te rog! Vrei să spui că dacă simt niște furnicături sau înțepături la... uite: degetul ăsta vinovat uneori de obscenități printre șoferi - mijlociul - înseamnă că mă voi îmbolnăvi de ceva? - Da! De stomac, de exemplu! Sau de ficat... sau splina... Așa că, să ții degetul la locul lui! - Măi, să fie! Cum de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Mamaie - o apelă ginerele în șoaptă - simți ceva în palme? În degete? Pe corp? - Ce să simt, mamă? Nu știu... ia, ca niște furnicături prin degete! - Sigur, mamaie? - Da, mamă! - răspunse bătrâna, de data aceasta mai sigură pe ea. Niște înțepături... niște... furnicături... - Prin care degete, mamaie? - Cam prin toate, mamă! Dar, mai ales, la mâna asta... Mamaia indica mâna stângă, mână la care suferise cândva o semipareză, survenită în urma unui preinfarct, după cum îi povestise mai deunăzi. - E bine, mamaie! Este
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
engleză) - Spectacolul trebuie să continue! Vibrații - forma sub care se manifestă energiile omniprezente, ca și cele ce le emite corpul nostru la ascensiunea lui Kundalini. Se consideră vibrații bune, pozitive, cele răcoroase. Atunci când în palme sau pe chakre simțim căldură, înțepături sau furnicături, înseamnă că la nivelul centrilor respectivi avem niște blocaje energetice. Aceste blocaje ne avertizează asupra unor probleme fizice sau subtile. Vishuddi chakra - al cincilea centru energetic. Din punct de vedere fizic, acest centru se ocupă de buna funcționare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Huțu care continuă să semneze articole și în corpul săptămânalului. Mai semnau: Iuliu Enea, dr. Reuț, Nicodim Cronicaru, Ioan Borcea, Ion Bucovineanul, dr. Alex. Pohoață, prof. A. Buzdug. Unele semnături sunt ale celor cu reproduceri din presa vremii. Sunt și „înțepături”, ca în cazul epigramelor din Satiricul din Cernăuți: Lui Alvirescu: De la Dorna pân' la Vama Răspânditu-ți-s'a faima 61 Că „pădurea noastră” vrai Ca pe „Măcieș” s-o tai!” Ori lui Spânu: Peste Coșna - Frasin - Suha Zi și noapte cântă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
istoriei studiilor religioase, avem o galerie de portrete ale unor personaje de primă importanță în câmpul istoriei religiilor, care cu greu își găsește vreo paralelă în recenziile pretențioase, în necrologurile oficiale, în dicționarele biografice. Amândoi au un gust formidabil pentru înțepătura ironică și demistificatoare (nu întâmplător, în adolescență, și unul, și celălalt citeau cu entuziasm Stroncature ale tăiosului scriitor italian Giovanni Papini), chiar dacă cel mai caustic-feroce este, cu siguranță, suedezul Stig. În acestmic teatru al absurdului intră cu pompă și ies
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
că spune celălalt hlizindu-se.) Am făcut câțiva pași înapoi și cu mâna liberă am pipăit peretele până când am dat peste comutator. Și în acel moment ceva m-a mușcat de palmă. Se auzi un sâsâit, apoi am simțit o înțepătură în mână. Am țipat fără să vreau și am aprins lumina. Ținând pistolul în mâna întinsă, am rotit-o prin cameră. Singurul lucru care mișca era Terby, care ateriză pe podea și căzu în cioc înainte de a se răsturna într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dădeam aiurea din gură și că eram ud leoarcă de sudoare. - Bret, vreau să-mi dai pistolul. Am coborât privirea. Mâna mea era încleștată pe mânerul pistolului calibru 38. Am inspirat și m-am uitat la palma celeilalte mâini. Mica înțepătură părea să se fi vindecat deja de la sine. Foarte calmă, mi-a luat arma și a început din nou să vorbească, cu o tonalitate joasă, ca unui copil. - Mobila a fost rearanjată pentru petrecere... - Nu, nu, nu - eu am aranjat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar fi fost una din acele nopți americane din filme, iar nivelul decibelilor (The Way We Were era repetată în continuu) era atât de mare (și nici măcar nu ai CD-ul acela) încât a trezit familia Allen. Am simțit o înțepătură de teamă când au intrat în casă. Nu vroiam să intre. Nu vroiam să li se întâmple nimic în casa aceea. Voiam să strig „Fiți atenți“. Am simțit asta chiar atunci (deși se va dovedi incorect): eram singurul din familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și miere de albine sălbatice țin de un simț al organizării cu totul remarcabil pentru un ascet. N-aș fi înțeles niciodată latura de yoghin descurcăreț a Înaintemergătorului, despre care nu putem spera decât că avea pielea tăbăcită, insensibilă la înțepături, a unui șaman siberian, dacă n-aș fi trecut prin acest purgatoriu. Într-un sfârșit, perspectiva se mai dschide și zăresc o bisericuță ortodoxă nouă-nouță pe malul stâng. Mai departe, în față, o colibă acoperită cu paie, două pubele de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că, fiind cum era, și nu altfel, încânta cu prezența sa pe toată lumea. Oriunde apărea izbuc neau exclamații bucuroase, o însuflețire veselă se instala, toți cei de față precipitându-se către el pentru a-i prinde vorbele de duh, glumele, înțepăturile, emisia neistovită de umor. Cam în felul acesta, îmi închipuiam, va fi fost întâmpinat Creangă în mediile prin care circula, între prie tenul meu și marele clasic eu văzând, tipologic, un șir de clare asemănări. Velea a fost bine caracterizat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mai meșteri în istorisirea anecdotelor corozive erau Creangă, Ianov și binenutritul Caraiani, cum îl numeam noi în "Junimea". Dar cine poate spune verva, spiritul, voia bună, aș zice entuziasmul, care însuflețeau serbărele "Junimei" și în același timp, șăgile, ironiile fine, înțepăturile cu noimă, care, ca și paharele pline, se ciocneau și scânteiau; însă toate aceste erau ieșite din inimă curată și fără pic de răutate. De aceea nimene nu le lua în nume de rău. Mult timp, aș putè zice, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să comentăm, să nu lăsăm dubii asupra virilității noastre. Mi se scula de nu se putea când o vedeam cum înfige acul în curul lui Marian, apoi abia așteptam să-i simt mâna care îmi tatona pielea fundului ciuruit de înțepături. Avea mâinile calde, catifelate. Pe mine mă tachina că mă droghez. Mă bănuia că am față de drogat. Eram suspect, diferit. Și diferența asta trebuia pusă în seama a ceva. Îmi plăcea să cred că îmi făcea curte cu asta, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Europene, s-a sinucis și se zicea că a făcut-o din cauza lui Beldie. Eu nu cred; el era Însurat și avea și un băiat. Nu știu cât de departe au mers relațiile dintre ei, dar se simpatizau. Beldie era ironic, făcea Înțepături, dar era foarte sensibil. De altfel, Cora era răsfățata redacției noastre. Avea și un frate constructor. Noi o porecleam Missmireu. Am fost toată redacția la Cimitirul Bellu la Înmormântarea ei; Beldie plângea atunci, dar era cu brațele pe umerii a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
resimt simptomele unui atac de astm, astfel că Între asta și țînțari nu am Închis un ochi pînă dimineață. Noaptea aceea s-a șters din memoria mea, dar Încă Îmi mai amintesc că simțeam cum pielea de pe fund, de la atîtea Înțepături de țînțar, luase niște proporții uriașe. Am fost somnoros toată ziua următoare și m-am tot tîrÎt dintr-un colț În altul, tot Încercînd să trag un pui de somn prin hamace Împrumutate. Criza mea de astm nu a arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ei bine, la ele se poate renunța liniștit. L-am văzut deseori pe tatăl meu, înainte să iasă din casă, scuipând pe pantofi și frecând scuipatul cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sau o împrejmuire de crestături. În coaja prăjinii se însemnau în afara numărului de oi, gălețile și copurile de lapte ce lua de la stână fiecare proprietar de oi. Gălețile se înseamnă cu crestături, jumătățile (5 copuri) cu pene, iar copurile cu înțepături, adică cu puncte. Uneori, pentru a face să iasă în evidență cea de-a zecea crestătură, aceasta se lasă ceva mai lungă decât toate celelalte, ori i se adaugă deasupra o cruciuliță. Mai folosesc ciobanii din Țara Oltului ca de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
decât pască plămădită cu sânge de creștin ; un copil pe care-l fură, Îl pun Într-un poloboc, ale cărui doage sunt bătute cu piroane, și-l dau tăval(ă) ca să moară copilul, după ce i s-a scurs sângele prin Înțepături” <endnote id="(36, p. 113)"/>. Folclorista Elena Niculiță-Voronca Își aduce aminte că, În copilăria ei (deci pe la 1865), astfel de credințe populare erau Încă foarte active În nordul Moldovei : „Când eram copilă și vedeam vreun jidan cu sacaua cărând apă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la sărbătorile Paștelor” <endnote id="(366, p. 131)"/>. Împunsăturile aplicate de evrei copilului creștin ar corespunde, pasămite, celor aplicate lui Isus În timpul Patimilor. „După opinia populară”, ne asigură Nicolae Iorga, pasca evreiască ar fi „Înțepată cu puncte” pentru a simboliza „Înțepăturile date de strămoșii [evreilor] Mântuitorului Însuși” <endnote id="(451, p. 46)"/>. Nu numai motivul „butoiului de colectat sânge” a migrat din legenda infanticidului practicat de evrei În legendele folclorice românești, ci și motivul „azimei preparate cu sânge”. Legenda spune că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
elementele de biografie socială și intelectuală. Negreșit, temperamentul său era al unui războinic - viguros, hotărît, temerar - pentru care lupta e soluția cea mai firească de a tranșa un conflict: luptă deschisă, cavalerească, bazată pe muncă și convingeri, nu lucrătura vicleană, „înțepătura pe la spate”, „critica orală”. în timp ce unii, comozi, împăcați cu propria lor evoluție, lași, tăceau în fața anumitor situații anormale, a unor limitări sau a unor abuzuri, el „ieșea la bătaie”. „... trebuie - îmi scria la 9 iunie 1976 - să facem (...) ceea ce ne
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sughiț sfâșietor, se ridica și ieșea Împleticindu-se, din sufragerie. Treptat, adevărul ieșea la iveală. Să zicem, de pildă, că se discuta la masă despre vasul de război comandat de unchiul meu și ea percepea toată povestea ca pe o Înțepătură răutăcioasă la adresa scumpei ei Elveții, care nu avea flotă de război. Sau o apuca plânsul pentru că Își Închipuia că ori de câte ori se vorbea franțuzește, jocul era Încercarea deliberată de a o Împiedica pe ea să Îndrume și să ornamenteze conversația. Sărmana
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Nu ți-a fi cu supărare că limba-mi a fi cam ascuțită? își pedepsește el buzele pălmuindu-le. Nu-ncape supărare. D-aia v-am ales sfetnici, "să mi-o ziceți". Cât despre limbă, numai prostul se supără de înțepătură. Noi, boierii, boierimea cea mare avem o durere... Apăi, unde-i buba? Poate i-om găsi leacul... Domnia ta, boier Stanciule, "Marele cârcotaș", stai mărturie; mă judeci ca pe hoții de cai când greșesc și mi-o spui de la obraz: "Aiasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în ciuda unor posibile temporare opriri, opintiri) a acului înghițit - a cărui traiectorie de argint o vedeam ca la un aparat Roentgen - prin meandrele și cotloanele ascunse ale corpului acelui copil pățit. Care sper că s-a ales doar cu intermitente înțepături, supărătoare, desigur, dar benigne. * Copilul are trei sau patru ani. Se trezește într-o cameră spațioasă, aproape fără mobilă, puternic luminată. Adormise, dar, din cine știe ce pricină, se trezise. Trezire nefirească la acea vârstă crudă, când somnul e profund și neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu de cea criminală. El e pe de o parte un soitariu foarte dotat, care întreține cu vervă inepuizabilă buna dispoziție a grupului, având tactul de a absenta când e cazul și de a interveni în momentele de lâncezeală (iar înțepăturile posomorâte pe care i le adresează din când în când Pașadia sunt lipsite de gust și de spirit) ; pe de altă parte, e un proxenet (îndeletnicire neonorabilă dar venerabilă, așezată sub semnul lui Hermes) și ceea ce se chema odinioară un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bicicletă. A desfăcut roata, a scos camera, a căutat defectul dar nu l-a găsit. A pus cauciucul la loc, a umflat, dar în scurt timp roata s-a dezumflat. A reluat totul, a căutat din nou, a găsit o înțepătură, a lipit-o și a montat iar roata. Iarăși, la puțin timp roata s-a dezumflat. Îar a demontat, iar a căuta și iar a găsit o altă înțepătură în camera roții și iar a lipit-o, dar iar s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dezumflat. A reluat totul, a căutat din nou, a găsit o înțepătură, a lipit-o și a montat iar roata. Iarăși, la puțin timp roata s-a dezumflat. Îar a demontat, iar a căuta și iar a găsit o altă înțepătură în camera roții și iar a lipit-o, dar iar s-a dezumflat. Foarte nervos, a scos camera, a lua toporul și a tocat camera ca pe varză, pe butucul pe care se tăiau lemne, a lăsat totul baltă și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]