92,886 matches
-
isteriei, școala critică i-a împotrivit bunul simț..." De la 1880 însă, acțiunea acesteia a încetat. "Critica culturală, continuă Fundoianu prezentarea lucrării lui Ibrăileanu, observînd că singurul lucru pe care-l făceam era importul cultural, l-a supravegheat; dar de la 1880 înainte ce facem? Import cultural. ș...ț De unde însă pînă la 1880 ne dădeam seama de acest fenomen și îl supravegheam, astăzi orgoliul nu ne-o mai îngăduie, aducem cultură fără control, și atîta tot. Deviarea deci a criticei culturale spre
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
distribuite pe cartelă, cu energia electrică și termică raționalizate la sînge, fără speranța de a avea vreodată în mînă o cutie de bere, o sticlă de coca-cola, o bancnotă de un dolar sau un pașaport? Și totuși, viața a mers înainte chiar și în timpul comunismului. Eram tineri, rîdeam mult (inclusiv sau, mai ales, pe seama regimului), aveam sufletele pline de speranță, eram veșnic îndrăgostiți, iar viața ni se părea veșnică. E drept, la televizor nu era nimic de văzut, nici ziare nu
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
Cristian Teodorescu Și bulgarii ne-au luat-o înainte! Pe unii dintre noi constatarea asta nu-i mai lasă să doarmă. Se simt avariați în orgoliul național. Unul dintre cei care suferă de această stupefacție, intelectual cu preocupări balcanice și de integrare europeană, îmi făcea zilele trecute, între două
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
a lor. Nu fac aranjamente tactice, ci stau ca spinul în coasta puterii, indiferent care ar fi ea, ca să nu uite direcția strategică. Nu-mi fac iluzii că intelectualitatea Bulgariei, în partea ei de societate civilă, a împins Sofia mai înainte decît Bucureștiul în negocierile cu Uniunea Europeană. Politicienii bulgari nu-și fac însă probleme și complexe față de direcția pe care o susțin intelectualii, ci dacă au ajuns la concluzia că asta e direcția, nu se mai joacă de-a uite Europa
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
e direcția, nu se mai joacă de-a uite Europa, nu e Europa. Spre deosebire de noi, bulgarii au înțeles ceva mai devreme că în loc să-și dea peste picioare unii altora, pe motive de moștenire politică, e de preferat să împingă lucrurile înainte. Cînd Bulgaria a încasat-o la Campionatul European de Fotbal, ne-am grăbit să ne bucurăm, de parcă înfrîngerile bulgarilor ne-ar fi adus nouă puncte, într-un campionat european al celor care au rămas acasă. Asta chiar m-a iritat
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
a iritat. Și nu din corectitudine politică. Asta e plăcerea noastră, că au pierdut bulgarii la Campionatul European? Dar ne-au luat bulgarii locul, ca să avem asemenea bucurii meschine? Apropo de uimirea noastră că ne-au luat-o și bulgarii înainte, eu cred că noi nici acum n-am priceput un lucru elementar. Nu că ei ne-au luat-o înainte, ci că noi n-am fost în stare să-i ajungem din urmă. Dacă mai țineți minte, pînă în 1989
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
au luat bulgarii locul, ca să avem asemenea bucurii meschine? Apropo de uimirea noastră că ne-au luat-o și bulgarii înainte, eu cred că noi nici acum n-am priceput un lucru elementar. Nu că ei ne-au luat-o înainte, ci că noi n-am fost în stare să-i ajungem din urmă. Dacă mai țineți minte, pînă în 1989, noi ne uitam la televiziunea bulgară, nu vecinii noștri nu mai știau ce antene să-și facă pentru a prinde
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
Iulia Popovici Pe strada Zalomit, lîngă Cișmigiu, acolo unde acum e discoteca Flamingo, prin "80 și ceva era un club unde se asculta muzică decadentă occidentală; și mai înainte, în aceeași clădire se-ntîlneau la șuete ungurii din București " în "50-"60 fusese sediul comunității maghiare. Kilometri buni mai încolo, la marginea orașului, comisiile de recensămînt se străduiau să-i convingă pe țiganii strămutați la bloc să intre în noile
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
luptat (cu mijloace specifice, desigur) aproape o jumătate de secol, desființarea biroului parizian al postului de radio Europa Liberă îi produce Monicăi Lovinescu o deziluzie de alt tip: aceea a unui om care a alergat în permanență cu privirea îndreptată înainte și care este pus acum să constate că toate speranțele și idealurile sale au rămas în urmă. Este deziluzia dată de trecerea inexorabilă a timpului, de vîrsta care nu iartă și care este scadența ultimă a iluziilor fiecărei vieți. Aceasta
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
post de televiziune a imaginilor de amator le pune eroilor principali prietenia la grea încercare. Celor dornici de senzații tari, cărora nu le era suficient să-și încheie seara cu un muzical rusesc, TIFF-ul le-a pregătit Secțiunea Umbre. Înainte să plece la culcare, amatorii de BU-HU-HU puteau alege, pentru a cincea sau a șasea proiecție pe zi, fețe devorate și Teroare la cabană (regia Eli Roth) sau alte producții demne de Umbre mai nobile. Este regretabilă (și totuși previzibilă
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
ușor de recunoscut: sîntem în perioada de acum, în anii pe care-i trăim, anii tranziției, dar care mai ales sînt anii de după comunism. Prin aceasta o periferie temporală capabilă să vorbească cel mai bine despre ce s-a întîmplat înainte, despre un anumit fel de construcție identitară. Istorioarele din roman întrepătrund de altfel planurile temporale și cîteva secvențe vorbesc despre - citez - "frumusețea vieții în anii comunismului". Formularea are, neîndoielnic, o nuanță ironică, dar, dincolo de aceasta, ea trădează o realitate mai
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
dă-i! Meritam și un Nobel... Și-am merita și un șut în fund. Unul zdravăn, care să ne trimită fie cu botul condeiului în țărînă (dacă nu sîntem în stare să ne ținem pe picioare), fie cu un pas înainte (dacă mai există ceva vlagă într-o cultură leucemizată, amorțită mai cu totul în oficialisme, prețiozități, vrajbe și tîrguieli nu doar amorale, ci și aculturale)." Tonul lui Radu Pavel Gheo e înfierbîntat, acid, nededat la compromisuri nici măcar de dragul spiritului toleranței
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
participii și mai ales de formula "în prealabil": care ascund dintr-o aruncătură de condei alte minute și chiar ore de muncă paralelă. Evident, cititorul unei rețete de doar cîteva rînduri e liber să afle cum se termină povestea chiar înainte a interioriza toate detaliile progresiei narative; poate să revină ori de cîte ori e nevoie asupra textului și să-i evite cu prudență surprizele. Cu toate acestea, nu pot să nu-mi imaginez, citind cu sufletul la gură scurtele texte
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
un pretext de amînare, dar n-are curaj. Va face oricum un ocol pe jos pînă la Piața Romană, ca să ajungă mai tîrziu. (...) Peste un sfert de oră, cu inima zvîcnind, sună la ușă; ține în mînă nouă garoafe și, înainte ca Adriana să-i deschidă, pipăie discret buzunarul unde se află cutiuța bombată cu cristalele de Boemia" (pp. 74-75). Din capul locului este evident că iubirea lui Stere pentru Adriana este una fără nici un fel de viitor. Chiar dacă, la un
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
totul să se întîmple. A făcut să ne întîlnim, de mult, cîțiva nebuni care să mizeze pe un vis. Pe zborul fascinant al libertății interioare. Pe definiția, profundă, a prieteniei. Sînt printre cei care au fost de la început acolo, sau înainte chiar ca să existe un �început�, susținînd ideea acestei proiect. Atunci, o curată utopie. Dintr-o cameră romantică de la rafinatul și atipicul Hotel �Împăratul romanilor�, dintr-un spațiu arhitectural asemănător cu cel în care au locuit doamnele de companie la Castelul
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
cîndva o imagine de opozanți în regimul trecut poartă acum servieta oamenilor din regimul trecut. Ce-i drept, nu pe gratis. Asta, doar asta le lipsea înainte de 1989? Titlurile? Funcțiile? Mai mult: spre confortul lor psihic, îi toarnă, demonizîndu-i, ca înainte, pe cei care se încăpățînează în principii, în idealuri donquijotești. îi toarnă tot celor de dinainte". Cu toate că ne străduim a ne spori importurile din Vest, un singur lucru nu-l vom putea importa de acolo, "caracterele". "Acestea ori cresc pe
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
în peisajele și ambianțele lui, dar nu în întîmplările lui". Singura "întîmplare" fundamentală comună, dacă se poate spune așa, e opțiunea pentru homosexualitate. Noul Almodovar e mai întunecat, mai puțin ludic, mai descărcat de acea energie vitală a disperării, decît înainte. Dar rămîne Almodovar! Pînă acum, în afară de Almodovar și Tarantino, singurul regizor din competiție care, - fie că-ți place, fie că nu-ți place - a venit cu forța unui cinema atît de personal încît nu are nevoie de semnătură ca să-i
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
anodine: "De cînd e singură mîncatul i se pare o corvoadă. Trupul ei cel mai adesea respinge hrana. Trupul ei e mai inteligent decît ea, el e primul care simte cînd ceva nu e în regulă și care dă alarma înainte ca mintea ei să decanteze limpede, precisă, netă, conștiința acelei nereguli: respinge mîncarea, somnul - sau se îmbolnăvește și își pierde vlaga" (pp. 130-131). În Sumbria nu există destine fericite. Singurătatea, eșecul, deziluzia, nefericirea sînt înscrise în gena locuitorilor acestui ținut
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
recunoștea că boala și medicamentele i-au atins mintea și că nu mai era capabil, de multe ori, să-și controleze faptele, că acționa din instinct sau asemenea copiilor mici și bătrînilor ramoliți. În mod sigur, nu mai erai ca înainte, Koke. De luni de zile, poate de ani, de cînd pictaseși "de unde venim? cine sîntem? încotro mergem?" nu mai terminaseși nici un măcar un tablou. Cînd nu erai răpus de boală, alcool sau droguri, îți pierdeai timpul cu această revistuță lunară
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
pentru boema și pentru opiniile lui anarhice. Și, mai ales, pentru că avea relații strînse cu acești indigeni care-i populau tablourile! Cum puteai să înțelegi că, în Les Guępes, acești maori ale căror obiceiuri și credințe antice le lăuda atîta înainte, lamentîndu-se că fuseseră înlocuite de cele occidentale, erau acum acuzați de fostul lor apărător că erau hoți și aveau mii de alte păcate? În fiecare număr, Les Guępes le reproșa judecătorilor toleranța față de aborigenii care jefuiau familiile coloniștilor și faptul
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
de joc la adresa justiției. Pau'ura asculta zilnic plîngerile locuitorilor din Punaauia: "E adevărat că acum Koke ne urăște?" "Ce i-am făcut?" și nu știa ce să le răspundă. Această schimbare se datora banilor. Coloniștii catolici te cumpăraseră, Koke. Înainte trăiai mereu în sărăcie și necazuri, ducîndu-te de fiecare dată la Poșta din Papeete cu spaima de a nu fi primit nimic de la prietenii tăi din Paris și împrumutîndu-te la cine puteai pentru ca tu, Pau'ura și Émile să nu
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
a atras într-un vis de care nu reușesc să scap: Este posibilă călătoria în timp?" Apoi am luat cartea cu titlul cel mai lung din toată viața mea de cititor, Honorificabilitudinitatibus (cuvîntul există) de, firește, Șerban Foarță. Faceți exerciții înainte, dacă vreți să o cereți la librărie! Apoi am încercat să mă lămuresc ce e cu Da-ul lui Thomas Bernhardt (roman pe care l-am cumpărat fără tresăriri electorale). Ca să dau o tentă poetică schiței mele aventuroase de dejun
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
după toate șantierele anuale, am mai trecut prin unul de curînd. Să aibă asta legătură cu insomniile mele? }evile de căldură nu au fost bine calculate inițial ca grosime, caloriferele ca randament, traseele nu au fost bine gîndite. Cu puțin înainte să se răcească afară și pe datorie față de inginerul genial și cumsecade, am schimbat totul. Viața a mai rămas să o schimb. În rest, totul este de ultima generație și tehnologie în căsuța mea. Această ultimă operațiune din casa în
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
și de praf care au intrat peste tot, în cărți, în șifoniere, suflete, nări. În fine, după toată tevatura este minunat în casă. Cald și plăcut. Îngheț doar o dată pe lună, cînd văd factura. Atît. Dar asta se întîmpla și înainte. După ce plătesc, îmi trece. Așadar, privind în jur într-o bună dimineață dezastrul ce mă înconjoară, sleită de puteri, am vrut să fiu occidentală în țara mea. M-am gîndit că și aici trebuie să fie firme care să facă
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
cărei drum ni s-a oferit, din nou, în 1989. Mă uit în jur. Văd figuri sinistre și cunoscute pentru porcăriile de dinainte. Tot mai multe, mai puternice, cu pîrghiile puterii din nou în mînă, cu același comportament ca și înainte, dictatorial, arogant. Te opui acestei cotropiri, ai alte păreri, idei, argumente, ești insultat, turnat, izolat, se asmute o întreagă armată de lingăi asupra ta. Văd cum tronează azi în funcții și mai mari, cu bani și mai mulți, cu privilegii
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]