1,104 matches
-
stat și o liberalizare controlată. Acestea erau obiectivele inițiale ale restructurării (Perestroika) și ale transparenței Glasnost ("informarea societății pentru a o mobiliza"), fixate de succesorul lui Cernenko, cînd își dă seama de greutatea pe care o reprezenta pentru URSS cursa înarmărilor și responsabilitățile unei acțiuni dincolo de dimensiunile planetei dorită de Brejnev, dar pentru care a doua putere nu avea mijloacele necesare. De aici, opțiunea Kremlinului de a-și modera atitudinea internațională și de a face presiuni asupra aliaților pentru a alege
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
violență, cu ocupații teritoriale mascate de bune intenții, cu apariția și exacerbarea manifestărilor teroriste care atentează la siguranța și integritatea statelor democratice, cu amenințarea armelor chimice și biologice, mai sofisticate, dar și mai periculoase decât cele tradiționale, cu politici de înarmare etc. În plan socio-economic asistăm la impunerea unui fenomen aflat în plină derulare: fenomenul globalizării care, cel puțin la o primă vedere, se manifestă cu precădere la nivel economic. Fără a discuta de oportunitatea sau beneficiile sale, acest fenomen a
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
partid, date fiind renunțarea treptată la obiectivele novatoare și creșterea ponderii materialelor docil aliniate exigențelor propagandistice oficiale. Nicolae Ceaușescu e glorificat tot mai stăruitor, se înmulțesc articolele „înflăcărate”, encomiastice, versurile de slăvire, sunt ilustrate oportunist campaniile momentului (pentru pace, împotriva înarmării, împotriva bombei cu neutroni, împotriva implantării rachetelor cu rază medie de acțiune în Europa etc.). În general, sporește intensitatea discursului propagandistic-mobilizator. Cât despre preocupările literar-artistice și, în general, culturale, se observă o modificare treptată, dar rapidă, a orientării generale, manifestă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
curat; deviat; deplină; director; disciplină; documente; dorință; dornică; drept; în echipă; emoții; evoluție; a face ce îți place; facultate; fără; fericire; fizică; folos; în folosul comunității; fraier; frumos; furnică; grădini; din greu; groaznic; independentă; inginer; intelectuală; istovitoare; istovitor; Italia; împlinire; înarmare; închisoare; încredere; învață; învățare; joc; jos; jug; L.T.; laică; leneveală; licență; loc; lucrează; de lucru; mare; maro; masivă; meserie; migăloasă; mină; minunată; mîine; mîncare; motivant; munca; muncă; navetă; o necesitate; nevoi; nevoie; nobilime; normă; nu; oameni; obligatorie; obligații; oboseala; ocupat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
capitalismul? Cît de sănătoasă și cît de durabilă este ascensiunea pe credit a economiilor? Mai mult rezolvă, sau mai mult creează riscuri? Unde mai e economisirea lui Ricardo? Nemaivorbind despre faptul că mare parte din aceste datorii sunt făcute pentru înarmare, pentru tehnologii autodestructive. Cum să nu implodeze asemenea sisteme? În loc să se revină la marile echilibre clasice, se inovează în continuare orbește în virtual. Cum să integrezi comportamentul corect și moral în cultura Wall Street-ului? Acolo trebuie pusă o bombă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pentru un nou conflict major" Ce m-a îngrijorat însă mai mult sunt aluziile lui Putin la o Europă care "ar îndeplini condițiile pentru un nou conflict major" și intenția sa de a cheltui 500 de miliarde de euro pentru înarmare în următorii zece ani. Mă mai deranjează și faptul că toate aceste desfășurări actuale sunt așa, ca un teatru al umbrelor, pe care se proiectează singurii decidenți cu adevărat importanți în cauză: Putin și Merkel. Din nou istoria ne-o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
deseori ca fiind cea mai stabilă configurație a sistemului internațional, implicând existența a două Mari Puteri oponente ce domină fiecare o anumită parte a sistemului; se pot raporta ideologic și militar una la cealală, ajungându-se la o cursă a înarmărilor; situația bipolară tipică este cea a „războiului rece”, cu Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice ca singure puteri mondiale. — Multipolaritatea - implică existența a cel puțin trei Mari Puteri care să domine sistemul, fiind adesea considerată o configurație stabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nivel internațional. În al doilea rând, caracteristica esențială a „războiului rece” constă tocmai în faptul că el nu a fost un conflict armat, deschis, în sensul tradițional al conceptului. „Războiul rece” a constat mai curând într-o extinsă cursă a înarmărilor pe fundalul unei incompatibilități ideologice ireconciliabile între doi actori angrenați într-o luptă „pașnică” pentru putere în sistemul internațional. Confruntări directe între trupele americane și cele sovietice nu au existat pe teritoriul nici unuia dintre cele două state. Ceea ce nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și militare dintre cele două state. Deja la sfârșitul anilor ’70 URSS deținea un avantaj în privința armelor convenționale (în condițiile în care echilibrul nuclear tindea să se stabilizeze). Ca atare, SUA provoacă la începutul anilor ’80 o reluare a cursei înarmărilor convenționale, pentru a echilibra balanța militară și convențională. Simultan, doctrina lui Ronald Reagan (președinte între 1981 și 1989) ajunge să propulseze pe agenda internațională problema construirii scutului anti-rachetă, care ar fi protejat SUA și pe aliații săi de un eventual
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
protejat SUA și pe aliații săi de un eventual atac nuclear din partea Uniunii Sovietice. Cele două elemente - considerate împreună și privite în contextul incapacității sistemului economic sovietic de a genera o creștere economică în stare să susțină această cursă a înarmărilor - au produs în cele din urmă colapsul comunismului (1991). Sfârșitul anilor ’80 este zguduit în toată Europa de Est de revoluții, în urma cărora se creează o serie nouă de state democratice, iar dezbinarea Uniunii Sovietice marchează încheierea „războiului rece”. Unele teorii, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care se simțea tot mai constrânsă în capacitatea sa de apărare și acțiune liberă de către hotărârile de dezarmare de la conferințele de pace care au urmat Marelui Război. Aceasta a dus în cele din urmă la încălcarea respectivelor prevederi și începerea înarmării, semn că în sistem își făcea apariția o putere revizionistă. Franța și Marea Britanie resimt însă foarte târziu pericolul iminent reprezentat de Germania și, în speranța că tensiunile vor fi aplanate pe cale diplomatică, prin negociere, eșuează în a-și urmări prioritar
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
majore: războaiele napoleoniene și cele două războaie mondiale. Realismul defensiv Realismul defensiv combină perspectiva structurală cu un set de asumpții despre stimulentele conflictului sau cooperării interstatale. În primul rând, interpretând dilema securității, realiștii defensivi arată că încheierea de alianțe sau înarmarea, în scopul atingerii obiectivelor de securitate ale statului, pot conduce la o diminuare a securității, prin aceea că un potențial rival ar putea judeca greșit intențiile statului respectiv, suspectându-l de agresivitate. Realiștii defensivi accentuează importanța „modificatorilor structurali”, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
prioritate absolută pentru orice stat, ce trebuie să caute să-și maximizeze șansele de a face față cu succes unei eventuale amenințări. Statele își vor pregăti instrumentul militar pentru protejarea propriilor interese. Pregătirile pentru apărare - cum ar fi, de exemplu, înarmarea sau retehnologizarea arsenalului - vor fi însă privite drept potențial amenințătoare de către alte state care, la rândul lor, vor trebui să-și ia propriile măsuri. Înarmarea unui stat antrenează astfel înarmarea celorlalte. Statul care, inițial, căuta să-și îmbunătățească securitatea va
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pregăti instrumentul militar pentru protejarea propriilor interese. Pregătirile pentru apărare - cum ar fi, de exemplu, înarmarea sau retehnologizarea arsenalului - vor fi însă privite drept potențial amenințătoare de către alte state care, la rândul lor, vor trebui să-și ia propriile măsuri. Înarmarea unui stat antrenează astfel înarmarea celorlalte. Statul care, inițial, căuta să-și îmbunătățească securitatea va trebui să observe eforturile celorlalte state și să ia măsuri în consecință, înarmându-se în continuare. Se declanșează o spirală a înarmărilor fundamentată, potrivit concepțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
propriilor interese. Pregătirile pentru apărare - cum ar fi, de exemplu, înarmarea sau retehnologizarea arsenalului - vor fi însă privite drept potențial amenințătoare de către alte state care, la rândul lor, vor trebui să-și ia propriile măsuri. Înarmarea unui stat antrenează astfel înarmarea celorlalte. Statul care, inițial, căuta să-și îmbunătățească securitatea va trebui să observe eforturile celorlalte state și să ia măsuri în consecință, înarmându-se în continuare. Se declanșează o spirală a înarmărilor fundamentată, potrivit concepțiilor realiste, pe natura anarhică a
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ia propriile măsuri. Înarmarea unui stat antrenează astfel înarmarea celorlalte. Statul care, inițial, căuta să-și îmbunătățească securitatea va trebui să observe eforturile celorlalte state și să ia măsuri în consecință, înarmându-se în continuare. Se declanșează o spirală a înarmărilor fundamentată, potrivit concepțiilor realiste, pe natura anarhică a sistemului și pe neîncrederea dintre actori. Procesul de mai sus este cunoscut ca „dilema securității”. Descrisă de John Herz în 1950, dilema constă în faptul că încercările de asigurare a securității unui
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în termeni atât de putere, cât și ideologici. Lumea fusese împărțită în sfere de influență exclusivă a celor două superputeri, iar ce rămânea în afară era doar un teren de antrenament pentru pregătirea următoarei conflagrații. Un nivel fără precedent al înarmărilor, cantitativ și calitativ, precum și modul maniheist de raportare al liderilor politici față de problematica internațională - „NOI, cei buni” vs. „EI, cei răi” - făcuseră ca un război nuclear sovieto-american să pară o ipoteză extrem de plauzibilă, consecințele lui fiind situate dincolo de înțelegerea umană
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de putere este cea cuprinsă între 1939 (declanșarea celui de-al doilea război mondial) și 1991 (sfârșitul „războiului rece”). Perioada „războiului rece” reușește să transforme într-o măsură considerabilă natura balanței de putere, care devine acum o aprigă cursă a înarmărilor între cei doi poli sistemici, dublată de o politică externă expansionistă. Scopul acestei balanțe de putere nu mai este acela din secolul al XIX-lea, și anume păstrarea unui echilibru între capacitățile relative ale marilor poli ai sistemului; el constă
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
privită în general ca fiind cea mai sigură modalitate de oprire a spiralei neîncrederii și a fricii. Exemplele în domeniu sunt numeroase. Acordurile SALT I (1972) și SALT II (1979) dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, încheiate pentru a opri cursa înarmării nucleare dintre „cei doi mari”, au fost o încercare de a se construi un regim în domeniu. Tratatul de Neproliferare Nucleră, astăzi în vigoare și la care au aderat cele mai multe dintre statele lumii, este tot un astfel de caz. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cauze care duc la sfârșitul unui regim. Se poate spune că retragerea din 2002 a Statelor Unite din Tratatul Anti-Rachetă (Anti-Ballistic Missile - ABM), în vigoare din 1972, nu s-a făcut datorită intenției decidenților americani de a relua o cursă a înarmărilor cu Moscova, ci pentru a crește protecția națională față de state considerate ostile și cu care nu sunt stabilite acorduri asemănătoare, cum ar fi Coreea de Nord. În plus, denunțarea tratatului ABM a fost urmată la scurt timp de semnarea unui nou acord
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în 1973 și transformată, în 1995, după încheierea „războiului rece”, în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) -, care cuprindea aproape toate statele continentului, inclusiv cele două superputeri. Actul Final de la Helsinki nu conținea angajamente formale legate de nivelul înarmării. Trebuie notat însă și faptul că obiectivele politice ale participanților, în particular ale Marilor Puteri, erau diferite: Uniunea Sovietică urmărea în special confirmarea frontierelor postbelice, pe când principalul interes al Statelor Unite era respectarea drepturilor omului în Europa de dincolo de „cortina de
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționale pot fi explicate fără referire la caracteristicile interne ale regimului politic. Acestea din urmă constituie, în accepțiunea realistă, analize reducționiste, întrucât reduc analiza sistemului internațional la evaluarea factorilor domestici. Explicațiile realiste ale competiției interstatale pentru asigurarea propriei securități prin înarmare, formarea de alianțe și, în ultimă instanță, război sunt formulate prin analiza factorilor sistemici, precum condiția de anarhie și distribuția puterii în sistemul de state, indiferent de natura democratică sau totalitară a acestor state. Pentru Școala realistă, caracteristicile interne ale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de la Varșovia, CAER). Cele două superputeri au evitat o confruntare directă, dar au purtat războaie prin procură în Africa, America Latină, Asia. De asemenea, prin întâlnirile la nivel înalt, au elaborat o serie de reguli și acorduri pentru limitarea competiției (cursei înarmărilor - Mutal Assured Destruction) și gestionarea crizelor (linia directă Washington-Moscova, după „criza rachetelor” din Cuba). Atunci când ordinea mondială este asigurată de o singură superputere, suntem în prezența unei ordini unipolare. Într-o astfel de ordine există o singură superputere, nici o putere
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o planificare centralizată, renaționalizarea prin-cipalelor sectoare industriale și financiare, o reformulare a politicilor monetare și bugetare, un control selectiv al prețurilor ș. a. Dar, așa cum avertiza F. Clairmont, criza capitalismului anilor '30, să nu uităm, a fost rezolvată doar prin cursa înarmărilor, apoi prin război. Este o lecție pe care domnul Putin și amicii săi trebuie să o aibă prezentă în minte atunci cînd se străduiesc să elaboreze modele de dezvoltare pentru o Ru-sie aflată la marginea prăpastiei. Acest avertisment sună ciudat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de la Haga, instanță susținută de 89 de țări, dar nerecunoscută de S.U.A. , Rusia și China, au fost învestiți în funcție și au depus jurământul, în cadrul ceremoniei de inaugurare conduse de regina Beatrix a Olandei. , care listează toate programele irakiene de înarmare cu arme interzise, dar nu precizează dacă armele au fost cumpărate sau fabricate după instituirea sancțiunilor O.N.U. , în august 1990. Șeful inspectorilor O.N.U. pentru dezarmare, Hans Blix, a declarat că speră ca primele discuții în cadrul Consiliului
Agenda2003-11-03-2 () [Corola-journal/Journalistic/280786_a_282115]