2,631 matches
-
sfârtecat, se lasă deja pradă apaticei amorțeli a victimei jertfite, nu simte nimic, n-aude nimic, e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori și cu porțile ferecate. Și Îi privește ca pe niște intruși pe cei zece bărbați Înarmați care vin să Întrerupă sacrificiul. Aceștia poartă, pe tichiile de fetru, Însemnul de un verde pal al ahdath-ilor, străjile orașului Samarkand. De Îndată ce i-au văzut, agresorii s-au Îndepărtat de Khayyam; dar, ca să-și justifice purtarea, s-au apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din a-l lămuri pe Khayyam În legătură cu ceea ce tocmai se Întâmplase: oficialitățile religioase ale orașului hotărâseră să un participe la ceremonia de primire, reproșându-i hanului că a incendiat până În temelii Marea Moschee din Buhara, unde se retrăseseră adversarii săi Înarmați. — Între suveran și oamenii Bisericii, rostește cadiul, războiul este neîntrerupt, uneori pe față, sângeros, dar cel mai adesea surd și perfid. Se zvonea chiar că ulema ar fi Înnodat contacte cu numeroși militari de rang Înalt, exasperați de purtarea hanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apropiere de cetatea Kain, situată la sud de Nishapur. O caravană sosea de la Kirman, cuprinzând mai bine de șase sute de neguțători și pelerini, ca și o importantă Încărcătură de antimoniu. La o jumătate de zi de drum de Kain, bărbați Înarmați și mascați i-a oprit calea. Conducătorul caravanei crezu că era vorba de tâlhari, vru să negocieze o răscumpărare, după obicei. Dar nu despre asta era vorba. Călătorii fură conduși către un sat Întărit, unde au fost ținuți vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de câteva ceasuri. Alături de Șirin. De la prima noastră noapte de dragoste, n-o mai Întâlnisem decât În public. Asediul crease, În Tabriz, o atmosferă nouă. Se vorbea tot timpul de infiltrări inamice. Oamenii vedeau peste tot spioni sau sabotori. Bărbați Înarmați patrulau pe străzi, păzeau accesul În clădirile importante. La porțile Palatului Pustiu se găseau adesea cinci sau șase, uneori mai mulți. Deși fuseseră Întotdeauna gata să mă Întâmpine cu zâmbetele cele mai strălucitoare, prezența lor Îmi interzicea orice vizită discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ducea în bucătărie, să facă de mâncare. Alteori trebuia să-și schimbe ciorapii. Noaptea, în pat, tata murmura că nu mai rezistă, că în America nu e mai bine decât acasă, aici nebuni, acolo nebuni, doar că aici toți umblau înarmați. Decât să ne deprindem cu asta, ar fi mai bine să ne întoarcem acasă. Vorbea așa mult timp iar eu începeam să moțăi, fiindcă oricum nu mă pricepeam să-i răspund. Pentru că tata vorbea mai curând cu el însuși, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să ai nevoie. Luară cu toții cîte o gură și după aceea domnul John Îi Întrebă: — De ce-l căutați pe puștiu’ Ăsta? — Braconaj. — Și În ce ar consta asta? — Pe 12, luna trecută, a Împușcat un cerb. Și-acum doi bărbați Înarmați umblă după un băiat pentru că a Împușcat un cerb luna trecută, pe 12. — Au mai fost și altele. — Dar asta-i singura pe care o puteți dovedi. — Cam așa ceva. — Și celelalte În ce-au constat? — O grămadă. — Da’ n-aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un ciocan căptușit. — Cum să căptușești un ciocan? — Bine de tot. — E cam dură ideea asta cu cuiele. — Ei, păi fata aia din Biblie așa a făcut - și dacă am fost eu În stare să mă plimb printre niște bărbați Înarmați și morți de beți și să le fur băutura, de ce n-aș duce treaba pîn’ la capăt, mai ales dac-am Învățat-o din Biblie? — În Biblie n-aveau nici un ciocan căptușit. — Probabil că mi-a venit gîndindu-mă la vîslele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era acoperită periodic de nori de praf din cauza obuzelor care o loveau. VÎntul dispersa praful și casa reapărea precum un vapor care iese din ceață. În fața soldaților, un tanc Înaintă smucindu-se, ca un gîndac rotunjit și cu un nas Înarmat, și dispăru printre copaci. Cum ne uitam, văzurăm soldații aruncîndu-se la pămÎnt. Apoi un alt tanc Înaintă pe flancul stîng și dispăru și el printre copaci; Începurăm să vedem flamele obuzelor trase de el și, prin fumul care ieșea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Rembaldus, Marele Perceptor al Casei Hospitalierilor, pe de alta, semnaseră și parafaseră acordul prin care cavalerii Crucii Albe dobândeau posesiunea Țării Severinului, o sfoară de Galie cisalpină, de lângă Istru și Carpați. Într-acolo se îndrepta bravul corp expediționar, mica ceată înarmată, comandată de cavalerul Jean de Léols. Dar, vezi bine, că nu se opriseră aici. Potrivit ordinelor secrete, merseseră și mai departe, încălcând cu bună-știință și pe proprie răspundere granițele negociate prin tratat și prin Diploma Regelui Bela, din momentul în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Vierme procedează într-un stil de mare campion. Tacticos, el depune la picioarele scării răclița, pentru a institui bariera sfântă și invizibilă, ce avea să țină în continuare la respect, demonul înfuriat. După care, apropiindu-se de armura aceea vigilentă, înarmată, se înclină ceremonios în fața ei și spune: Îmi dai voie? Tăcerea valorează consimțământ! gândește Avocatul, în termeni pur juridici. Iar Bossul desprinde spada, scânteietoare ca oricalcul atlanților, din strânsoarea imponderabilă a celor două mănuși goale, înzăuate și o ridică în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acesta se înalță și se prelinge în decor, prin deschizătura îngustă a ușii! Șobolanul se îndreaptă hotărât, către adormitul de Crocodil, care n-are habar ce-l pândește. "Să moară mama!" face un gest fulgerător, de casap, din încheietura mâinii înarmate și Cezărel sucombă cu traheea secționată, ca un pui, în somn, asfixiindu-se în spume și clăbuci, cu propriul sânge! Buletin se avântă curajos, într-o secundă, cu palmele goale, încercând să abată sau să devieze șișul. Șobolanul fentează larg, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Boiangiu se supără: să nu-i facă lui neplăceri, altfel întoarce foaia... Sosi Florica cu merinde și cu schimburi. ― Atunci, domnule Dragoș, suntem gata? zise plutonierul. Vasăzică, putem pleca?... Deschise ușa de la camera jandarmilor, ordonînd: ― Bogza!... Aide!... Gata!... Un jandarm înarmat se ivi în ușă, bătând din călcâie. În ogradă și în uliță erau strânși vreo treizeci de țărani. Vestea că învățătorul a fost arestat s-a răspândit în sat ca focul. Boiangiu se încruntă. Îi era frică să nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce-i asta? gemu iarăși logofătul. ― Acu lasă văicăreala, bolborosi primarul, care privise și el flăcările cu aceeași înfricoșare. Haidem să sculăm și pe șeful postului și să ne ducem într-acolo... Plutonierul Boiangiu tocmai ieșea pe poartă, îmbrăcat și înarmat, însoțit de doi jandarmi. Cineva îl deșteptase adineaori și el a sărit îndată. ― Ei, ce facem, dom'le primar? întrebă Boiangiu uluit. ― D-apoi trebuie să ne ducem la Ruginoasa, șefule, să vedem! răspunse primarul morocănos. Bine că au avut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vor închide ochii față de abaterile mai mici, cum au și făcut de altfel de vreo câteva zile de când se frământă mai stăruitor lumea, dar vor împiedica cu energie devastările sau incendiile. În caz de nevoie, întreg postul va ieși complet înarmat ca să facă impresie mai puternică. Armele însă nu vor fi încărcate, ci se vor încărca la fața locului, de asemenea pentru a speria mulțimea. Dacă, Doamne ferește, s-ar ajunge să fie silit a comanda foc, prima oară vor trage peste
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
distribuite la toți, sub ochiul inchizitor al lui Dallas. ― Toată lumea e gata? Se auziră două "nu"-uri morocănoase. Patru fețe zâmbiră simultan. Oribila amintire a lui Kane se estompase puțin. Acum erau gata să înfrunte creatura și, cel puțin sperau, înarmați cum trebuia. ― Căile sunt deschise pe toate punțile, zise Dallas îndreptându-se spre ieșirea din pasarelă. Vom rămâne permanent în contact. Ash, Lambert și cu mine plecăm de partea noastră cu un radar. Brett și Praker vor forma ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
14,43; cf. In 18,3: „o cohortă și servitori de la arhierei și farisei”). Acest grup știa unde se află Isus, întrucât fusese informat de Iuda Iscariotul, el însuși îi conduse la Isus (Mc 14,10-11.43-45). Ambele detalii - oamenii înarmați trimiși de mai marii preoților și preoții care oferă mită - sunt în general confirmate de Josephus, care povestește acțiuni similare întreprinse de către marii preoți cei mai influenți în primul secol (cf. Josephus, Antichități iudaice 20.205-7 [„slujitori care erau absolut
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a văzut, căscând doar uneori o gură cât o șură), și când mă plictiseam ceva mă atrăgea spre centrul de oroare al curții. Mergeam la bucătărie și luam un cuțit mare, cu tăișul zimțat, din cele pentru tăiat pâine. Astfel înarmată, mergeam la closet. N-aș fi intrat acolo pentru nimic în lume altfel. Nici nu mergeam pentru vreo nevoie, preferam să mă stăpânesc până acasă. Dar cabina aceea minusculă, de scânduri văruite și acoperită cu carton gudronat, ca o gheretă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o poartă, așa peticită, iarnă și vară. Îl cunosc bine pe Zevedei, adăugă după o scurtă pauză. Eu l-am băgat în închisoare. Aflasem că se pregătește să fugă în munți, să se alăture unui grup de sabotori, destul de bine înarmați. Și pentru că știam că grupul fusese înconjurat, mi-a fost milă de Zevedei: îl cunoșteam de tânăr, și pe vremuri cunoscusem bine pe unchiu-său, colonelul Bruno Flondor. Așa că a trebuit să-l arestez chiar în noaptea aceea, și să-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În vehiculul rustic din mers și rămîn așezat pe muchia din spate, cu ranița plină cu pîini În spinare. SÎnt mut și teama Începe să mă ajungă și pe mine. Pe aleile cazărmii trec În pas alergător plutoane de soldați Înarmați, care urlă toți același lucru: să eliberăm drumul. Nu, e clar că nu e bine. Mi se pare absurd, mi se pare de prost-gust. Nu se poate să fie război... Cum să fie război? Ce război? Și cu noi ce-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răspuns radar similar cu o invazie aeriană, dar sursa acestui demers rămîne neelucidată. Lucrurile se precipită, cei doi fugari sînt lăsați la sol la cîteva zeci de kilometri de TÎrgoviște - singura apărare o constituie garda personală, un ofițer de Securitate Înarmat pînă În dinți. Fuga e din ce În ce mai disperată și mai umilitoare. SÎnt transferați pe rînd Într-o mașină oprită pe o șosea, apoi În mașina unui echipaj de miliție care, pentru a nu-i lăsa În seama unei mulțimi de săteni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
începe să se înfiripe Visul cel nou al Cătălinei era acela de a face tot ce-i stătea în puteri pentru a se alătura cât mai repede trupelor greu încercate în crâncene lupte cu un inamic mai bine pregătit și înarmat. Era în ziua de 4 noiembrie 1916. Unitatea din care făcea parte a primit ordin să apere orașul în partea lui sudică. Acolo se dădeau lupte crâncene, trupele românești aflându-se în vizibilă inferioritate. încercând să execute o manevră de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
constrângă. În primul caz, le merge întotdeauna rău și nu duc nimic la capăt; dar, atunci când atârnă de ei înșiși și pot să se impună celorlalți prin constrângere, se întâmplă rareori să se afle în primejdie. Iată de ce toți profeții înarmați înving, pe când cei lipsiți de arme se prăbușesc. Căci, pe lângă cele spuse până aici, trebuie să știm că firea popoarelor este schimbătoare; și este ușor să-i convingi pe oameni de un lucru, dar este greu să-i faci să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
neajunsuri. Iar, dacă o republică își are armatele ei proprii, cu mult mai greu ajunge să se supună unui tiran ieșit dintre cetățenii ei decât o republică nevoită să folosească armate străine. Roma și Sparta au fost, multe secole, state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sunt oameni liberi. În ceea ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor, care, după ce au sfârșit primul război cu romanii, au fost pe punctul de a fi doborâți de soldații lor mercenari, deși
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
deci nu este firesc ca acela care posedă armate să asculte de bunăvoie de acela care n-are soldați de nici un fel, după cum nu este firesc ca un om lipsit de arme să se simtă în siguranță între slujitorii lui înarmați. Unul fiind plin de dispreț, iar celălalt, plin de bănuieli, nu va fi niciodată cu putință ca ei să acționeze de acord unul cu altul. Iată de ce un principe care nu se pricepe la război nu numai că va avea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? De aceea, ei înșiși vor fi judecătorii voștri. 20. Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu a ajuns pînă la voi. 21. Cînd omul cel tare și bine înarmat își păzește casa, averile îi sunt la adăpost. 22. Dar dacă vine peste el unul mai tare decît el și-l biruiește, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea, și împarte prăzile luate de la el. 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]