920 matches
-
am calculat că Hartley trebuie să-și fi făcut târguielile și să fi urcat din nou dealul spre casă, apoi am ieșit din biserică și m-am așezat pe mormântul lui „Mutulică“, rezemându-mă de piatra cu imaginea unei „ancore încâlcite“. De acolo puteam vedea, peste creștetele copacilor, acoperișurile bungalovurilor, printre care se găsea și ultimul, reședința domnului și doamnei Fitch. Un reprezentant comercial infirm. Ce-o fi având? Un schilod? Știam că va trebui foarte curând să mă duc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pantaloni cafenii, suflecați până la genunchi, și un maiou alb, rotund la gât, cu ceva scris pe piept. Avea o față osoasă, de o paloare pistruiată care-i punea în lumină trandafiriul aproape dulceag al buzelor întredeschise. Părul blond-roșcat, mai curând încâlcit decât buclat, îi cădea în plete pe umeri, câteva șuvițe răspândindu-i-se și chiar lipindu-se de piatra zgrunțuroasă din spate. Mă fixa și el cu foarte concentrată atenție. Un vizitator nepoftit, care să-mi încalce promontoriul, nu însemna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ea avea importanță. În lumina leșioasă a dimineții care se cernea pe fereastra ce dădea în salon, arăta oribilă. Fața îi era buhăită și slinoasă, fruntea zbârcită, gura încadrată de cute adânci, care-i dădeau un aer de rătăcire. Părul încâlcit, uscat și creț, părea o perucă veche. Privind-o, am simțit o nouă forță, alcătuită din milă și tandrețe. Și m-am gândit să-i arăt cât de puțin conta pentru mine înfățișarea ei șleampătă și neajutorată, să-i arăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prețiosul petic de hârtie. Dar, fără îndoială, nu aveam nici un dubiu asupra identității asasinului. — James e de părere că un val foarte înalt te-a săltat în sus, spuse Lizzie. Lizzie era strălucitoare, cu hățișul ei de păr lung, creț încâlcit și mițos, ca o plantă sănătoasă. Purta o cămașă vărgată și pantaloni din pânză de in, care se terminau brusc la genunchi. Deși slăbise, era încă puțin prea durdulie pentru asemenea costum, dar eu unul nu aveam nici o obiecție. Pielea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gura avea bosumflarea, fără formă, a copilăriei. Cicatricea de pe buza de iepure arăta mai adâncită, părea să pulseze, parcă să se deschidă și să se închidă ușor, cu o mișcare inconștientă ce ajunsese probabil o deprindere. Părul îi era foarte încâlcit și neîngrijit. — Titus. — Da. — N-ai vrea să-mi spui Charles? Te-ai putea obișnui să-mi spui pe nume? Cred că ne-ar fi de folos amândurora. — O.K. Charles. — Titus... eu... tu ești foarte important pentru mine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reglementări de protecție a mediului, au impulsionat eficientizarea tehnologiilor din industria chimică privind obținerea de polimeri prin reciclarea deșeurilor. În industria chimică producătoare de fibre rezultă cantități mari de deșeuri de fibre sub diferite forme: bucăți, capete și/sau mănunchiuri încâlcite, granule și pudre, în urma unor defecțiuni la instalațiile de filare sau de granulare-măcinare. Aceste deșeuri de polimeri pot să difere sau nu prin compoziția chimică. În cazul poliamidelor sau copoliamidelor, există posibilitatea ca deșeurile să fie regranulate și reutilizate/reintegrate
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
sociativă: „N-am fost niciodată de acord cu cei ce închid ochii în fața nedreptății.” La nominativ nu mai are rol de marcă specifică absolută; poate introduce deopotrivă subiective: „Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.” (M. Eminescu) și nume predicativ cu dezvoltare propozițională: „Sunt cel ce-ntoarce din rostul lor / văzutele...” (Șt.Aug. Doinaș) d. Adverbele relative marchează dezvoltarea complexă (adverbele cum și cât) sau propozițională
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce-i ascultau”(Fierens), și cum „semnul primei ispitiri a spectatorului va fi, fără îndoială, întrebarea dacă răul poate sau nu să fie frumos” (Jose Luis Porfirio), la fel de bine „această lume se arată a fi atât de letargică, dezmembrată și încâlcită, ca un joc de puzzle ale cărui piese au fost amestecate și împrăștiate și în care insolitul nu mai are loc tocmai pentru că se află deja pretutindeni”(Roger Caillois). Astfel, Diavolul este simbolul răutății, iar indiferent de înfățișare el apare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
zid adânc,ferestre zăbrelite,păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticla afumată...Încăperea nu-i arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în barba încâlcită a unui călugăr”, citite de noi în „Masa umbrelor”. Ce vremuri, dragă prietene! Ce vremuri!... Sper și mă consolez cu gândul că nu ai uitat câte nuanțe de albastru îmbracă fața dealurilor din jurul Iașilor, mai ales primăvara și în târziul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pălește, ceva ce seamănă cu o Fecioară din ipsos [...]. Acolo unde era o lampă, lângă o cărticică de rugăciuni, pe un scaun pe a cărui împletitură o lumina, o fată grasă cu picioarele sprijinite de scaun se ridică, cu părul încâlcit de somn, din fotoliul mare acoperit cu un cearșaf negru, în care stătea, moțăind. Am pus în italice cele trei localizări strict deictice. Ansamblul descrierii este construit în funcție de un observator aflat la capătul sălii, care ar contempla-o pe lungime
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
informații suficiente. Izvoarele cele mai bogate sunt târzii, ceea ce însă nu le diminuează deloc interesul, deoarece ele reflectă, cu siguranță, o situație mai veche. Astfel, Vaikhănasasmărtasutra prezintă o lungă listă de asceți și pustnici; unii se deosebesc prin părul lor încâlcit și hainele zdrențuite, ori făcute din coajă de copaci; alții trăiesc goi, se hrănesc cu urină și bălegar de vacă, locuiesc în cimitire etc.; alții practică Yoga sau o formă de prototantrism 33. Rezumând, așadar, din cele mai vechi timpuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au descris experiența lor din Principate, oamenii și locurile de aici. În general, impresiile acestora despre Moldova și Dobrogea sunt favorabile, cu toate că uneori au condamnat murdăria din târguri și mahalale, lipsa lor de organizare, primitivismul hanurilor și ulițele înguste și încâlcite. Finlandezii care au făcut parte din trupele rusești plecate împotriva Turciei între 1877 și 1878 au fost mult mai numeroși decât cei din războiul precedent. Aceștia au descris și ei oamenii și locurile în care au poposit, dar au împărtășit
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
a devenit la Warhol mai degrabă una intenționat distrugătoare decât una eliberatoare: „Când am văzut Vinyl, am recunoscut cum teoriile admirate atunci, care atacau egoul ca fiind rădăcina tuturor relelor deveniseră pentru avangardă baza unei metafore a sadismului sexual profund încâlcite, un atac masiv asupra simțurilor. Am observat că suprimarea egoului nu reprezenta eliberarea promisă, ci un act silit de răzbunare, care nu se putea detașa de complicațiile mâniei oarbe și ale frustrării. Exacerbarea egoului, despre care fabulau toți, nu exista
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
disparate: creează senzația de desfacere, dislocare; • trunchiul îngustat: înseamnă inhibiție, refulare, blocaj afectiv [Anexa 4 A, C, F]; • trunchiul hașurat pe partea stângă: semnul vulnerabilității [Anexa 4 F]; • ramurile separate [Anexa 4 A, C, E, F, H] sau cu linii încâlcite, măzgălite, frânte, deformate: relevă impulsivitate, nervozitate, inconsecvență, confuzie, inhibiție, incapacitate de adaptare, incapacitate de autocontrol [Anexa 4 B, D, E, F, G]; • ramificațiile abundente și subțiri: transmit meticulozitate, sensibilitate excesivă, reactivitate sporită [Anexa 4 B, D, E]; • ramurile descendende: denotă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cele două grupe de profesori privind reactivitatea la stres nu sunt date de poziționarea spațială a arborilor sau de disproporția dintre mărimea trunchiului și cea a coroanei, ci de liniile întrerupte și nonfigurative, de presiunea creionului, de ramurile separate și încâlcite. Analizând situația învățământului românesc actual, putem justifica unele cauze ale reactivității accentuate la stres a profesorilor: • descentralizarea sistemului școlar, cu roluri, responsabilități și cerințe noi; • dinamica schimbărilor din sistemul școlar (cu privire la managementul instituțional, sistemul de evaluare și curriculum,, metodologia didactică
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
săptămână. Dar ne-a fost neîndestulător numai atât și am început să-l văd aproape în fiecare zi. Se cresta pe răboj cea mai mică lipsă ! La ceasul hotărât simțeam de departe din inima târgului înțesat de lume, din modul încâlcit al treburilor și al nevoilor, simțeam că mă trage chemarea și așteptarea maestrului, care din balconul caselor străjuia cu ochii bulevardul Epureanului în tot lungul lui doar ne-o zări venind. Așa, mai bine de un an întreg, am avut
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
văzut că declara la televizor unul din profesorii protestatari, trebuie să separăm odată pentru totdeauna știința de religie. Sau educația de biserică. Ceva de genul ăsta... Totuși nu mi-a sunat tocmai bine. Procesul lui Galilei are ițele mult mai încâlcite și ține de un șir întreg de negocieri între savant cu Biserica Catolică, de apel la protectori cardinali, de lucruri mai frumoase sau mai urâte. Viziunea universitarilor protestatari a fost însă una mult mai simplistă, mai radicală și... da, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
cu buchiniști (fie chiar nevorbitori de francezăă, care să mă îmbie la citit (tachinându-măă pe malul Someșului. Că nu există buchiniști, aceasta ține de fantasma mea livrescă, dar când știi că librăria centrală a Clujului va dispărea într-un viitor încâlcit, deja vorbim de neorealism gregar. Așa că acum când am aflat că și librăria Universității - cea care a făcut carieră scriitoricească, măcar pentru faptul că aici au avut loc o droaie de lansări faimoase de carte și pe aici au forfotit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
avut vreme de aproape șaizeci de ani, și una "îndrăgostită de România" și alta "îngrijorată de România"), completând apoi: Nu știu, așa cred, mă gândesc și eu, ca omu'..." Și, uimitor, răspunsul ei este, de fiecare dată, oricât de derutantă, încâlcită ar fi problema, cel just, cel exact, de bun simț și omenos, în același timp. Atât de just, încât mă gândesc cu neliniște că în absența ei, a lor, nu aș avea de unde să-l aflu. Și mulțumesc de fiecare
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
politic corectă, gata făcută. Ideologiile n-au moarte din păcate, o dată apărute nu mai au moarte fiindcă sunt nu doar cheia tuturor problemelor universului, ci și înșiruire de propoziții simple, limpezi, accesibile și ultimului prost. Să ți se explice întreaga încâlcită problematică a lumii în doar patruzeci și opt de pagini, cât are Manifestul Comunist, nu e de colo. Întâi că nu mai trebuie să citești tu, nici măcar celelalte scrieri ale omului, te duci cu tovarășii militanți la bar, bei și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
pună în față dovada "Uite-l pe Mișka al dumitale" Bukovski declară că a fost "momentul lui de glorie". Nu a durat mult gloria asta. Deși respectat, chemat la congrese, conferințe, dezbateri, solicitat să-și spună părerea în cele mai încâlcite probleme ale contemporaneității, Vladimir Bukovski cu stânjenitoarea lui competență în materie de complicități Est-Vest, nu a fost niciodată și nu e nici acum un răsfățat al cercurilor oficiale sau al cancelariilor care ne pregătesc viitorul, cum altfel decât luminos. Și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Poetul zice că „la o cârciumă“. Aș! Sao Miguel d’Alfama e un restaurant cu moț, ultra-cotat între zecile de localuri cu fado din cartierul vechi. N-am avut habar de asta când, pe la prânz, în timp ce inspectam terenul pe străduțele încâlcite, am luat un mic pliant din fața unui local ca să avem seara cât de cât un reper, ca să nu umblăm teleleu ca bezmeticii după casele cu fado. Evident că seara ne-am rătăcit, evident că am umblat ca bezmeticii, până am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
asigure că nu le lipsește vinul și că acesta este de calitate 22. Venind din Egipt la sfârșitul secolului al IV-lea, călugării (termen care provine din grecescul monos: singur) nu atrăgeau simpatia mulțimii: "niciodată pieptănați, rar spălați, cu bărbile încâlcite, cu miros greu de praf, murdari din cauza armurilor și a căldurii"23 își cultivau prin tradiție o asceză sănătoasă pentru a-și smeri trupul, urmând modelul sfântului Macarie care trăia ca stâlpnic și "atunci când viermii cădeau de pe el, sfântul îi
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
flămânzi sau dezbrăcați. Parcă ne simțeam mai veseli... Dar iată că timpul a trecut, evenimentele s-au aliniat la timpul curent și devin tot mai neplăcute pentru românul de rând, instituțiile de stat se confruntă cu probleme tot mai diversificate, încâlcite și neplăcute pentru cetățeni, fără să se găsească rezolvarea lor. Printre alte necazuri, a venit o perioadă blestemată, cu tot felul de greve, demonstrații și proteste de tot felul, organizate de partidele din opoziție, care tindeau la conducerea statului, la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mea. Am putea să ne îndrăgostim unul de altul și să ne iubim ca amanți, deși noi suntem frați, avem același tată. El nu știe, însă eu știu și mi-e frică să nu iasă cine știe ce istorie din aceste ițe încâlcite, create de mama, sărmana, dar care, atunci când era tânără ca mine nu a știut nici ea la ce capăt va ajunge. Deci dvs. ați prevenit alte evenimente, acceptând relațiile cu inginerul Gioni,am zis eu. Băiatul mă iubește, mai mult
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]