947 matches
-
Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra să mă primească sau nu. Am avut chiar senzația că ar fi vrut să mă roage să plec. Ezita în prag îmbrăcată într-o cămașă lungă de în, cu părul încâlcit de somnul din care o trezisem. Un fulger violent brăzdă cerul și îi lumină fața. Am simțit în spate o rafală de ploaie repezită de vânt. „Hai, intră”, zise Marta cu o voce îndoită și se dădu la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mopsul era extrem de revoltat. „Cum a îndrăznit? striga el. Și de ce a săpat un mormânt pe care l-a umplut cu frunze? Vroia să-i aparținem nu numai morți, ci și vii”. La plecare, Domnul Andrei a mai adăugat ceva încâlcit, că Arhivarul n-ar fi fost străin de toată înscenarea, după care m-a rugat stăruitor să nu-l dau de gol că venise să mă anunțe. „Mă nenorociți dacă se află că v-am spus eu. Și nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ieșirea din piață le veni înainte din întîmplare un băiat care se văicărea în gura mare. Spinarea copilului era vărgată: semne de nuia. Auta îl opri. Speriat de veșmintele argintii nemaivăzute, copilul dădu să fugă, dar Nefert îi mângâie chica încîlcită și atunci el stătu pe loc. - De ce plîngi? îl întrebă Nefert, dîndu-i câteva curmale. - M-a bătut învățătorul pentru că n-am știut numărul caselor, pisicilor, șoarecilor, spicelor și măsurilor de grâu. - De pe pămînt? îl întrebă Auta, râzând blajin. - Nu! mormăi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când trecură, prin poarta plumburie, în curtea de la numărul 236, invizibilii demoni de cartier înclinară mănunchiurile tufelor înflorite de cindrel și forsiția, în semn de supunere față de Stăpânul terifiant al Lumii. Fiecare plecăciune a nuielelor încîlcite stropea parcă, dintr-o legătură de busuioc, cu o dâră de apă fierbinte și sânge, fațadele căsoaiei. Din cadrul celei de-a treia uși, situată spre fundul imobilului, irupse o fătucă brunetă, cu pulpe imense, cu un tricou vișiniu și c-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nume. În rest, am petrecut o dimineață porcoasă. Am dormit ca un porc. Visam să-mi înjgheb o încălțăminte din lifturi și să-l calc direct pe țeastă pe oricine ar fi pretins că Jeff Beck nu este un muzician încîlcit. Jeff, consideram eu, locuia pe marginea unei farfurii murdare, de unde își bălăbănea picioarle și nu putea fi înțeles. Vine ea ora 13, zi scurtă, dacă nu l-ai prins pe SRL, oră la care orașul se umple de o tensiune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aveau de-a face c-un rahat de copil, rămas într-o ureche. Depășea totuși ce-și imaginaseră despre el, hurducăindu-și fiecare oscior în tramvaiele care-i purtaseră până aici. După ce jucară împreună comedia testării cunoștiințelor Sinistratului, neentuziaste și încîlcite, primiră tustrei, pe rotulele genunchilor, ceșcuțe cu cafea, farfurioare cu dulceață, pahare cu limonadă, lepădară atitudinile apretate și încinseră o șuetă. - Ceea l-a alarmat dimineața pe tovarășul director, îndeajuns pentru a alerga, gâfâind, pe scări, până la cabinetul meu, sorbi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
izolează în structuralism, e sortit să rămână prins în propriile mreje. Cuvintele nu-ți servesc decât ca să țeasă coconi în jurul propriei tale irelevanțe. Era ceva ce i se întâmpla lui Virgil Jones atunci când se enerva: vorbele-i deveneau pompoase și încâlcite. Asta îi venea din teama de a nu trăda faptul că-i lipsea stăpânirea de sine. Când era nervos, se simțea extrem de slab și foarte ușor de păcălit, așa încât vorbele lui țeseau în jurul lor tocmai acei coconi pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
meargă. Ceva tot mergea mai bine: cei din familia Gribb erau mult mai înstăriți decât ultimii săi binefăcători, Virgil Jones și Dolores O’Toole. Apa din baie se făcu neagră. Probabil că fusese complet jegos. Părul îi fusese o claie încâlcită și spălăcită. A hotărât să facă o a doua baie. De data aceasta a avut doar apă rece, rece dar nu conta. A înnegrit din nou apa. Doar după a treia baie s-a putut declara curat. Când a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bărbia sprijinită În palme, cu pleoapele aproape lipite, privind trandafirii și adulmecând aerul pătruns de mirosul greu al florilor, se Întâmpla să aibă reverii bizare. Atunci, Îi fluturau pe dinainte crâmpeie dintre cele mai neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cele mai multe ori mă privesc cu un aer prietenesc și răspund cu promptitudine la salutul meu, În așteptarea, probabil, a unui câștig cât de mic. Dintre ei (cinci la număr), Îl simpatizam pe Filozof, cum i se spunea. Pletos, cu barba Încâlcită și hainele din cale-afară de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vede ierburi nalte în mândră zi cu soare. Crescute-ajung la brâul unei copile. Lin Prin iarba mare trece ș-aminte luătoare Plivește flori albastre și fire de pelin. {EminescuOpIV 320} Cunună împletește, o-ncaieră sălbatec În pletele îmflate, în părul încîlcit Și ochii râd în capu-i și fața-i e jeratec - A lanurilor zână, cu chip sumeț, răstit. Apoi în codru trece și cântă doina dragă. Sălbatec este glasu-i, vioiu, copilăros, El sună-n codru verde, trezește lumea-ntreagă, Picioarele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
icoane. Și unde-n dumbravă-i săpată cărare, O mândră femee s-arată călare, Pe calul ei graur se-nvîrtește-n laturi, De dulcea-i privire nu poți să te saturi. În părul ei negru lucesc amorțite Flori roși de jeratic frumos încîlcite, Rubine, smaranduri, astfel presărate, Sălbatec-o face la față s-arate... Și ochi de-un albastru, bogat întuneric, Ca basme păgâne, de-iubire chimeric, Lucesc sub o frunte curată ca ceara - Zîmbirea-i îmbată ca nopțile, vara. {EminescuOpIV 329} Pe codri-nfioară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nedrept numita liniște a bălții, se mișcau rapid, convingându-se, rând-pe-rând de imposibilitatea aceasta. Copilul bondoc, cu mâini și picioare dolofane, cu capul Încă de pe atunci mai mare decât al copiilor de seama lui, acoperit cu păr bogat, țepos și Încâlcit, mereu transpirat de căldură, emoție și efort, cu ochii mari și căprui a căror privire era atrasă, cu precădere, de niște peștișori galben-negri, foarte ageri, pe care fetele și Mamaia Îi numeau „linuți”, se simțea În altă lume, lumea sa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe Va, i-a făcut cruce pe pernă și l-a culcat spunândui vorbe despre Domnul Isus și Îngerașii care veghează somnul copiilor cuminți și care nu spun minciuni s-a culcat și ea În chilerul de jos, cu gândurile Încâlcite și prevestitoare de nimic bun pentru Ghiță al ei. A mai spus: Anetă, să nu uiți să dai mâncare la câini! Va dormea și moș Ene Îl purta prin felurite vise din care nu lipseau Marțolea, țîștarul, Cociobana, Aneta, Niță
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îmbrăcată, cu părul Încărunțit prematur, privirea ageră și cu gesturi precise și bine definite. A Întins mâinile către copil, l-a privit atent, s-a mirat de hainele ponosite și cârpite pe alocuri, de firele de fân din părul său Încâlcit și când a dat să-l cuprindă cu brațele, gest care Îi schimbă mina și-i Împăienjeni ochii, Încă frumoși, Va se trase Înapoi cu sfială. Tatăl se rușină de ignoranța copilului său și spuse: N-o mai cunoști pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cârdurile de rațe ieșiseră să culeagă grăunțele aruncate de cineva. Era frig, dar în curte se mai lucra, reparau un ataș de la o motocicletă mai veche și Omar își dădu atunci proba lui de pricepere. Străbătu cu pași mari crengile încâlcite și nu se opri decât lângă motor. Îi străluceau ochii pe când se apropia. Dintr-odată era alt om. Mai erau doi bărbați acolo, însă depăși lucrul lor într-o clipă, în timp ce pe nări fornăia ca un cal. Ghemuit lângă roți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ei, lui Stere și dogarului, care era de față: - Aici o să fie prăvălia, aici odăile, magaziile, privata, gardu!... Îi plăcuseră hârtiile foșnitoare. Bărbatul o întrebase: - Iți place? Asta o să fie casa noastră. Ce credeai? Ea își aruncase privirea peste liniile încîlcite și vorbele lui Stere o făcuseră să roșească de mulțumire. Antreprenorii socoteau cu voce tare: . - Adaugă cuiele, tabla, dușumeaua, fierul... Roșioară se apropiase și o întrebase: - Pe tine te-a pus în acte? - Nu știu, el umblă singur, îi răspunse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ne ajute să apucăm binele pe care-l vreau eu la amândoi. Dacă fac casele, parcă cine le stăpînește? Eu cu ea! -Să fiți sănătoși! - Și dumneavoastră! Și atunci? Ce înseamnă? Dogarul se încurcase. Avea și el cuiul lui. Treabă încîlcită. - Mă Sterică, spusese, măi băiete, e fii-mea, mă, și nu vreau s-o văd pe drumuri, mâine-poimâine, că banii i-am muncit, mă Sterică, nu i-am furat! Cu palmele astea două, mă... - Și lumea-i rea, maică, se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
copită cu tot. Pe urmă, o luau înapoi spre groapă, domoliți. Se opreau în capul mahalalei, la un gard înalt de piatră, unde ședeau niște câini boierești, o puzderie de cățele scurte-n picioare, cu părul ca sârma, des și încîlcit, și cu ochi mari, rotunzi, triști și plini de ape. Le-ar fi dat inima dulăilor! Se opreau în fața vergelelor de fier, miroseau mârâind, săreau cu labele pe gard, se încingea sângele în ei. Potăile erau gătite cu funde și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mă uitam așa fix. Fascinată de omul negru din mijlocul nostru? Trebuie să recunosc că și eu. Nu pot avea încredere în cineva care nu spune nimic. — Înțeleg perfect ce vrei să spui. Întotdeauna îi bănuiesc că au o minte încâlcită și că sunt secretoși, când ei probabil că nu sunt decât timizi. Dar să știi că ea nu e timidă. Urmărește-o când e cu Violet. La început a fost copleșită, dar asta n-a durat decât până când au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rânduri întregi de capete aliniate în fața mea, până la marginea scenei și, dincolo de ele, actorii. M-am trezit că mintea mi-a zburat de la acțiunea de pe scenă la misterioasele întâmplări de la teatrul Cross. Deja luam lucrurile ca pe o provocare la fel de încâlcită ca și cablul Tabithei și la fel de greu de descâlcit. Mi-am repetat că trebuie să fiu atentă. Asta fac mereu. Dar și uit mereu că simplul fapt că-mi repet așa ceva nu e de ajuns. *** La pauză, i-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dintre acei indivizi cărora la Fès li se zice muazzimin, renumiți pentru alungarea demonilor. Bunica, Domnul să aibă milă de ea! îl ridicase în slăvi pe acel om, care dăduse de hac, spunea ea, la mii de probleme mult mai încâlcite decât a noastră. În realitate, era atât de solicitat, încât am fost nevoiți să stăm două ceasuri în sala de așteptare până să isprăvească treaba cu alte șase cliente. De îndată ce Salma își expuse cazul, afișă un zâmbet binevoitor, jurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
face era să arunci o privire, prin ceață și himere, spre ceva real dinaintea ta, așa cum persoanele Înzestrate cu o neobișnuită persistență a activității cerebrale diurne sunt capabile să Întrevadă În somnul cel mai profund, undeva, dincolo de chinul unui coșmar Încâlcit și stupid, realitatea ordonată a ceasurilor de trezie. 3 Să iubești din tot sufletul și să lași restul În mâinile soartei, era singura regulă pe care o respecta mama. „Vot zapomni“ (ține minte)“, spunea ea pe un ton conspirativ când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mie însumi, înstrăinându-mă, totodată. Știu că mă apropii în mod sigur acum de adevărata, măreața Moarte. În afară de melancolie, nimic altceva. Și un fel de veselie continuă. Nu isterică. Nu tâmpă. O veselie febrilă, ca atunci când închei o lungă și încâlcită socoteală al cărei rezultat îl știi dinainte - nul. Nici o posibilitate de eroare, nici o șansă de a reface vreun calcul, nici o cifră de schimbat, de măsluit. Nici măcar nu poți afla dacă a fost vreo fraudă, trișare pe undeva. Totul curge implacabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]