1,788 matches
-
pe care a străbătut-o Moynet, erau îngrozitoare și pe deasupra primejdioase. Rușii se găseau la o graniță încă nesigură înspre Tatari, unii supuși dar nesiguri, alții în revoltă continuă. Atacurile erau destul de dese din partea triburilor lesghiene. Unele localități (Nuka) erau încântătoare, așezate subt poală de codru cu arbori gigantici, străbătute de pâraie cristaline. Din pricina atacurilor lesghiene, oameni umblau înarmați și căsuțele erau un fel de fortărețe. Localnicii fabrică țesături de matasă. Lesghienii zice călătorul sunt tătari din aceeași rasă cu cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când nomazii din pustie invadau regiunea. Interesantă convorbire cu Alexandr Dimitrievici despre Siberia, ținut imens cu bogății și frumuseți pe care lumea încă nu le cunoaște. Și-a făcut universitatea la Iacuțc; de 15 ani a venit în acest peisagiu încântător, unde cu suspinuri își aduce aminte de frumusețile Siberiei. La a doua ieșire la pescuit, s-a acățat într-un cârlig al undiței un calcan mare (aici îi zice cambulă) de 3 1/2 4 kg. L-am scos după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frumoasă grădină publică cu esplanade, trepte în toate sensurile, clădiri de adăpost, ronduri pentru automobile. E o grădină înaltă de unde se vede orașul în toate părțile, marea spre vest și treptele imense ale Caucazului spre răsărit. Minunat loc, minunat și încântător oraș. Cătră sfârșitul veacului XIX, s-a ridicat un scriitor național abhazian, Dimitrie Gulia, tatăl scriitorului Ghiorghi Gulia, care a pus temelia literaturii nouă abhaziene. A scris poezii, povestiri, piese de teatru, ca un mare premergător. O parte din viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
despart pentru a intra În cealaltă categorie, cea mai apropiată de realitate, a Probabilului. Am specificat: „adulții adevărați, reali”, deoarece există unii adulți, În genere marginali sociali Într-o formă sau alta, care nu pot sau nu voiesc a părăsi Încântătoarea și poetica - fantastic de libera! - categorie a posibilului niciodată! Ați ghicit, ei sunt poeții, blânzi nebuni, marii visători, dar și cei mai practici, sau cei care luptă pentru brevetarea „visurilor lor tehnice”, inventatorii de obiecte mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stau mărturie, printre altele. Mai trebuie desigur amintite și studiile sale teoretice despre modernism - pe care le va continua cu cele două ediții ale „celor patru și apoi celor cinci fețe ale modernității”. Ca și volumele sale de poezie și Încântătorul și extrem de originalul său roman-eseistic Viața și opiniile lui Zaharias Lichter. Mai trebuie neapărat să adaug munca „subterană” și extrem de eficientă pe care a dus-o În „interiorul” grupului nostru, al prieteniei noastre strânse În perioada formației și a debutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pricină. Aș putea da numeroase exemple, dar mă opresc doar la următoarea mărturisire a Virginei Woolf, care-i în ton și cu anotimpul: „Este o vară foarte frumoasă, în ciuda timidității, a ezitărilor și a temerilor mele de azi-dimineață. De o încîntătoare liniște, diafană, viguroasă. Cred că mi-ar plăcea să duc o existență ca aceasta, mai umană, într-o viață viitoare: aș vrea să mă desfășor în voie în mijlocul prietenilor - să simt amploarea și bucuria vieții; să nu fac eforturi pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aur". Ar fi fost mai romantic! Ne propusesem să facem un scurt tur al "amintirilor" Potsdam, Weimar, Leipzig, Meissen, Dresda. Fusesem ca june atașat cultural de multe ori la Potsdam era la o "aruncătură de băț" de Berlin, un loc încântător, plin de parfum, de mister, de cultură și istorie. Fusesem de plăcere, în "misiune profesională" pentru studierea arhivei de filme documentare de la Babeldberg, sau însoțind delegații. Am găsit pe un site de internet și o mențiune a trecerii prin Potsdam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Este un oraș frumos, unde se întretaie stilul arhitectonic englez cu cel local. De reținut că în secolul al XIX-lea englezii au fost cei care "au făcut jocurile" în Valparaiso, construind căi ferate, instalații portuare, bănci, edificii comerciale și încântătoarele case din zonele selecte situate pe pantele înălțimilor și la care se ajunge pe scări nenumărate sau cu funicularul (și astăzi pe Avenida Prat crezi că te afli la Londra). Pentru ansamblul său atât de ciudat, de special și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
La ieșirea din Rio ne-am înscris pe șoseaua spre Petropolis, localitate plină de istorie, legată de suveranii Pedro I și Pedro II. Până la Petropolis drumul urca spre altitudinea de 800 metri, fiind presărat cu multe curbe și cu peisaje încântătoare dominate de vegetația luxuriantă. La Peresopolis și învecinatul Teresopolis, aveam să revin atras de farmecul locurilor și de fantomele trecutului "Imperiu brazilian". După Peresopolis aveam să intrăm în statul Minas Gerais, ce făcea parte și el din vasta mea "parohie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Brazilia, ca pe sfintele moaște. La Rio, expoziția am prezentat-o la Centrul cultural al Universității "Santa Ursula", o clădire veche, superbă, aflată în centrul orașului. Cunoscusem pe "cancelarul" (rectorul) acestei universități catolice, Madre Maria de Fatima Maron Ramos, persoană încântătoare, cu studii de biologie în Franța, care s-a arătat încântată de propunerea organizării expoziției, mai ales după ce văzuse câteva "mostre". Cu experiența lor de două mii de ani, maicele, dintre care multe cu studii superioare de artă, au organizat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu oamenii de afaceri ce facem?". Brazilianul și-a dat seama că a intervenit ceva, m-a întrebat despre ce este vorba, i-am răspuns că se căutau niște soluții pentru restul delegației și, spre surprinderea tuturor, cu un zâmbet încântător, Președintele a spus: Atunci, îi invit pe toți!". Și așa a fost un dejun oficial pentru 120 de persoane! Cred că numai în Brazilia se poate întâmpla așa ceva! Purtasem anterior vizitei o corespondență cu MAE, Ministerul Culturii și Ministerul Învățământului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Paradis" o oază de verdeață cu palmieri, flori, fântâni arteziene, lacuri, păuni, fazani, căprioare... cuprinsă între trei munți "proprietate personală". În mijlocul Paradisului, o "casona", un conac în stilul vechilor case de fermieri, demnă în noblețea și vârsta ei. Interiorul era încântător, primitor, cald, neapărând nicăieri bogăția și opulența, ci doar bunul-gust desăvârșit. A fost o seară încântătoare, cu o gazdă încântătoare la acea vreme, senhor Roberto depășise 80 de ani, dar era un bărbat frumos, manierat, cult, cu prestanță, un aristocrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trei munți "proprietate personală". În mijlocul Paradisului, o "casona", un conac în stilul vechilor case de fermieri, demnă în noblețea și vârsta ei. Interiorul era încântător, primitor, cald, neapărând nicăieri bogăția și opulența, ci doar bunul-gust desăvârșit. A fost o seară încântătoare, cu o gazdă încântătoare la acea vreme, senhor Roberto depășise 80 de ani, dar era un bărbat frumos, manierat, cult, cu prestanță, un aristocrat de școală veche, conducând cu mână de fier un adevărat imperiu. A doua zi, Nicolae Văcăroiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În mijlocul Paradisului, o "casona", un conac în stilul vechilor case de fermieri, demnă în noblețea și vârsta ei. Interiorul era încântător, primitor, cald, neapărând nicăieri bogăția și opulența, ci doar bunul-gust desăvârșit. A fost o seară încântătoare, cu o gazdă încântătoare la acea vreme, senhor Roberto depășise 80 de ani, dar era un bărbat frumos, manierat, cult, cu prestanță, un aristocrat de școală veche, conducând cu mână de fier un adevărat imperiu. A doua zi, Nicolae Văcăroiu și delegația au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
încă o familie din Consulat, pentru mai multă siguranță. Mă feream de orele când plaja era plină de cariocani și turiști străini și mă feream și de soarele periculos dimineața și la amiază. Spre apusul soarelui și seara, Copacabana rămâne încântătoare, dar te poți mișca și respira mai în voie. Zona Copacabana, în care astăzi locuiesc circa 1 milion de cariocani, era în secolele XVIII și XIX puțin populată, preluându-și numele de la biserica "Nossa Senhora de Copacabana", Fecioara venerată inițial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Renumita plajă, cu poveștile ei adevărate sau imaginate, avea să-i servească drept cadru scriitorului Antonio Olinto în romanul "Copacabana", editat la Sao Paulo în 1973, tradus și publicat la noi, de Editura Univers în 1993. L-am cunoscut pe încântătorul Antonio, am petrecut multe ceasuri împreună la terasele de pe Avenida Atlantica, el povestind despre Rio și Copacabana, eu ascultându-l. La ultima întâlnire avea să-mi ofere un exemplar din "Copacabana" sa cu dedicația "Para Vasile e Antoneta, con meus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai solicit "aprobări", i-am dat binecuvântarea. Nu știu dacă Gică al nostru cunoaște că are un "tiz" la Rio, care acum e de 14 ani și ar putea să devină și el o mare vedetă! Rio dispune de locuri încântătoare pentru plimbări departe de tumultul străzilor Parcul Tijuca, cu rezervația sa tropicală și cascadele sale superbe, locul de plimbare favorit al împăratului Pedro al II-lea, Parcul Flamengo, cel mai mare parc urban din lume, conceput de marele peisagist Burle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
studiind cu șoferul harta, dispunând o revizie la autoturismul Santana, pregătind cadouri pentru Profesor și autorități. Drumul la dus l-am făcut în doua zile, călătorind pe șoseaua Rio-Salvador șerpuind pe malul oceanului prin Vitoria, Espiritu Santo, Canavieiras, Camamu, localități încântătoare, înflorind în mijlocul vegetației bogate și a brizei Atlanticului. Pe drum, ne cazam pe unde ne prindea noaptea, putând astfel cunoaște "binefacerile" unor hoteluri pentru șoferii de camioane. La Macaubas am ajuns pe la apusul soarelui și primul cetățean întrebat despre casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am plimbat puțin prin Mercado Modelo, o construcție de 3 etaje unde poți găsi mii de obiecte artizanale și de cadouri. Nu puteam să părăsesc Salvador fără a trece pe la casa lui Jorge Amado, ce mă fascinase din tinerețe cu încântătoarele sale romane. Îl cunoscusem la o întâlnire la Academia de Letras din Rio de Janeiro și rămăsesem marcat de simplitatea și modestia sa, de privirea-i liniștită și caldă. Îi fusesem prezentat de Președintele Academiei și am reușit să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Regilor Spaniei! Aveam să deslușim "zâmbetul special" al perechii regale cu prilejul participării noastre la recepția de Ziua Națională a Bulgariei, la care era prezent și fostul Rege Simeon al Bulgariei și, surpriză, Regina Sofia a Spaniei(o persoană absolut încântătoare, caldă, amabilă, inteligentă). Ne-am apropiat de ea, ne-am înclinat ceremonios recomandându-ne și, spre surprinderea noastră, ni s-a adresat cu un românește "ce mai faceți", explicându-ne apoi în spaniolă, zâmbind, că a petrecut în copilărie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
parte din "itinerarul nostru" obișnuit. În toate localitățile-stațiuni menționate am organizat "Zile ale culturii românești", expoziții, conferințe, așa că eram cunoscut, iar la Conrad participam la reuniunile regionale sau internaționale pe diferite teme. Distanțele nu erau mari, șoseaua excelentă și peisajul încântător. La câțiva kilometri înainte de a intra la Punta del Este făceam un popas obligatoriu la Punta Ballena pentru a vizita "Pueblito" sau "Casa Pueblo" a cunoscutului artist și scriitor Carlos Paez Vilaro. Îl cunoscusem de la prima vizită era un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tufe de hortensii înalte cât casa și cu flori de dimensiunile unui sombrero mexican. Un dejun cu fructe de mare și pește poate fi servit oriunde la Punta del Este, dar merită să te bucuri de el și de peisajul încântător 30 de kilometri mai spre est, în satul de pescari Jose Ignacio. Clădit între laguna cu flamingi roz și ocean, Jose Ignacio îți oferă liniștea "departe de lumea dezlănțuită". Micul restaurant "Los negros", aflat chiar pe malul oceanului, cu ferestre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
centură de velur negru. Coafura îi era îngrijită; purta o bonetă-pălărie de o simplitate elegantă, și părul ei frumos îi plutea pe umeri. Figura mi s-a părut că îi este mai însuflețită decât de obicei; obrajii aveau o culoare încântătoare, și mergea cu surâsul pe buze. Cu o mână își susținea trena rochiei, iar pe cealaltă o abandonase unei gloate de femei care se buluceau să i-o sărute. Cele care știau mai bine ce soartă o așteaptă hohoteau de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
folosi în mod abuziv de titlul nobiliar și că, prin urmare, n-ar fi avut ce căuta în acel loc exclusiv! Ba nici măcar în salonul verde, unde se întrețineau secretarii, contabilii și avocații, în vreme ce patronii lor se desfătau în atmosfera încântătoare din SALON BLEU CLAIR. Martorii la incident au relatat sub jurământ că, inițial, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec ar fi rămas mut de indignare, timp suficient pentru ca (falsul) marchiz Rabindranath d'An să adauge că nu, nici chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
pare că s-a sinucis în aceeași zi cu J.R.. Coincidența aceasta dar putem crede că a fost o simplă coincidență? ar putea fi subiectul unui roman despre iubirea veșnică. Sau măcar a unui film de televiziune. Ori a unei încântătoare telenovele. În al treilea rând: buna mătușă Csili și-a primit până la ultimul bănuț din partea investită în angajarea lui Ludovic L. (deși n-a știut niciodată cum îl cheamă de fapt pe Ludovic L.); simpatica doamnă, cu banii astfel obținuți
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]