1,239 matches
-
de-acolo, de sus, mi-a aruncat un zâmbet larg. Sabra asta sănătoasă, monumentală. Cu picioarele ei modelate de muncă, cu șortul ei comod, cu bluza fără nasturi, sfâșiată în luptă - cu zâmbetu-i binevoitor, victorios! Iar la picioarele ei jegoase, încălțate în sandale, acest... acest cum să-i zic? Acest fiu! Acest băiat! Acest bebeluș! Alexander Portnoise! Portnose! Portnoy-oy-oy-oy!2 — Uită-te la tine, i-am zis, ce mândră stai acolo sus. Ce mari-mari sunt femeile! Uită-te la tine - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trei ajutoare ale doamnei, am ajutat-o continuu), doamna și-a revenit. A deschis ochii, ne-a zâmbit, ne-a mulțumit. S-a ridicat singură de jos, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, și-a căutat sandalele, s-a încălțat. A cerut sticla, a căutat și a găsit dopul de la sticlă, care se pierduse pe jos. S-a urcat înapoi în autocar și ne-am continuat călătoria. La sfârșitul călătoriei, în Iași, la despărțire, doamna m-a sărutat și mi-
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
colorate, în creastă și coadă; cerbul are niște coarne mari, ramificate, etc. Aceste ornamente îi folosesc la atragerea atenției femelei și pentru a o convinge să se lase însămânțată, pentru perpetuarea speciei. Ce se întâmplă cu specia umană? Bărbații se încalță cu încălțăminte comodă, se îmbracă cu haine lejere, comode, călduroase sau răcoroase, după anotimp. John Grey, în cartea „Bărbații sunt de pe Marte. Femeile sunt de pe Venus” scrie că bărbații se îmbracă cu „uniforma” care le caracterizează activitatea, treapta socială și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
grijă ușa la loc. În cealaltă cameră, am deschis șifonierul și am ales întâi o pereche de boxeri negri și mulați pe care scria MAN, apoi am căutat niște ciorapi albi, dar n-am găsit nicăieri, așa că am hotărât să încalț pantofii noi, cumpărați alaltăieri pentru cununia civilă, direct pe piciorul gol. Mi-am pus niște pantaloni de culoare crem și o cămașă albă cu textură foarte fină, de asemenea achiziții recente. Am ezitat la cravată, fiindcă nu știam să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
amândouă axilele, unde în urmă cu două zile îmi răsesem părul. Mi-am cercetat fața și am constatat că era încă fină de la bărbieritul de dimineață, așa că mi-am aplicat pe obraji un parfum și am ieșit. În hol, am încălțat pantofii cei noi și am luat cheia de pe blat. Mi-am dat seama că uitasem în sufragerie geanta cu mapa și am intrat valvârtej, încălțat, și mi-am trecut-o pe după umăr. O ultimă privire în oglinda din hol - aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
știu când m-a făcut să pierd trei sferturi de oră curățând-o; îmbrăcatul mi-a luat încă douăzeci de minute. Ce mai lipsea? Oare totul era pregătit? Nu, vinul. Nu aveam vin. Fără vin nu se poate. M-am încălțat și am vrut să deschid ușa, cu gândul la unul dulce și roșu, dar am constatat că nu găsesc cheia. Yala se deschidea cu cheia de ambele părți. Am căutat-o pe jos, prin buzunare, prin pantofi. Pe birou nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fac sex cu ea? De ce nu înțelegeți că nu așa trebuie să fie lucrurile? Până și un animal înțelege ce-i spui, voi nu înțelegeți nimic! - Nu te-a forțat nimeni. Te contrazici. Am ieșit din cameră și mi-am încălțat pantofii. A trebuit să repet de câteva ori nodul, îmi tremurau mâinile. Z a apărut în prag și m-a întrebat de ce nu plec. - Plec, nu vezi că plec! i-am strigat. - De ce nu pleci? a întrebat iar. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
arma automată pe piept cu o mână, cu degetul pe trăgaci, iar în cealaltă mai avea încă sticla cu vin. I-am luat-o încet din mână, m-am ridicat, i-am pus sub cap ranița, i-am luat picioarele încălțate în cizme (pe atunci militarul în termen purta cizme de piele, cel puțin, la arma aceasta) și l-am culcat. Dormea așa de adânc încât nici n-a simțit când l-am mișcat. Rică nu prea avea chef să doarmă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Hm, parcă ești un pui de bogdaproste, de atâta mers desculț ai să-ți faci niște lăboaie de n-o să te mai încapă nici o pereche de încălțări! Și n-a avut dreptate, sărmana mamă, căci la șaisprezece ani, când am încălțat pentru prima dată pantofii de la Herșcu, purtam numărul 42, număr care mi-a rămas până azi. Cămășuța de pe mine avea mai multe răsuflători, deci era o cămășuță multifuncțională (na, că întrebuințez un cuvânt prețios, știu că nu vă place, dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu ochii ei minunați, negri, cu ape albăstrii, probabil mi s-a părut, deoarece avea în jurul ochilor câte o pată asemănătoare azurului. Oricum, avea talent la amestecatul nuanțelor de culoare: de la păr și ochi și până la săndăluțele cu care erau încălțate acele piciorușe fine, de antilopă, totul era într-o perfectă armonie. Am murmurat încet: - Nu ești de vină tu,/ De vină-i numai primăvara... - Ați spus ceva? mă întrebă mirată. - Mda, uitându-mă la dumneavoastră, mi-am amintit versurile unui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o pădure. Printre copaci se întrezărea un drum forestier, cam noroios, căci plouase pe acolo. Am oprit în marginea pădurii și ne-am sfătuit. N-aveam a urma decât drumul din pădure, altul nu exista. Pentru orice eventualitate, ne-am încălțat în cizme de cauciuc, desigur, va veni vremea când va trebui să împingem la mașină. Cu oarecare frică am intrat pe drumul din pădure. Primele sute de metri a mers, dar la un moment dar, roțile din față a Zambilicăi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și, adunându-și toate puterile, a deschis ușa, dincolo de care era o altă scară. Ezitând Îndelung, fratele meu s-a uitat destul de mult la Întunericul de deasupra capului Înainte de a urca - acum foarte Încet - În podul unde locuiau bunicii mei. Încălțat cu bascheți, a trecut pe sub cele douăsprezece colivii așternute cu ziare umede, care stăteau atârnate de grinzi. Cu o mutră hotărâtă, a pătruns În mirosul acru al papagalilor și În aroma specială a bunicilor mei, un amestec de naftalină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu se dezechilibră nici o clipă, ba chiar reuși să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În scânduri, ca să reziste la valurile care se izbeau de bord. Puntea era pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
auzi o sirenă de cargobot. Aici nu erau nici un fel de zgomote: gara era complet părăsită pe timpul nopții. Milton avea În picioare mocasinii negri cu ciucurași. Când se Îmbrăcase pe Întuneric, i se păruse că erau cel mai ușor de Încălțat. Mai avea haina lui de purtat În mașină, bej cu cenușiu, cu un manșon de blană la guler. Pentru că era frig, Își pusese și o borsalină, de fetru gri, cu o pană roșie la spate. O pălărie de modă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spargă pieptul, din cauza efortului și a șocului prin care trecuseră. — Bun, am ajuns la timp, zise Desert Rose, uitându-se la ceasul de pe telefon. Kitty privi În jur. — Am ajuns la timp degeaba. Charlie nu e aici. Desert Rose se Încălță, Își Îndreptă hainele, se duse la baie să se aranjeze și, când se Întoarse, o lovi un gând: — Banii! Nu mai am nici un sfanț! — Nimic? — Absolut! — Câți erau? — O mie două sute. — Adică o geantă Louis Vuitton... — Ce? — Geanta... — Ahhh! — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
luna de miere, și se gândi că trebuia să prețuiască fiecare clipă petrecută cu el. Luară micul dejun afară, la o măsuță rotundă de sticlă, cu vedere la piscină și la valea Întinsă. — Nu mai am cu ce să mă Încalț, zise ea uitându-se la papucii din picioare. Mi-am pierdut și ghetele, au dispărut pur și simplu din rulotă. — Ce-o să faci? — O să mă Întorc În New Yorkul Înzăpezit În papuci de plajă. Îl privi radioasă și observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
soarelui pe care-l lăsaseră În urmă. Taxiul Își croi drum prin pădurea de clădiri Înalte și cenușii și printre movilițele de zăpadă de pe marginea drumului, până când opri sub copertina de deasupra intrării de la Armory Court. Kitty Își coborî picioarele Încălțate În papuci de plajă din mașină și făcu ultimul pas al călătoriei pe un covor uscat. — Bine ai revenit, Îi zise Carlos, un spaniol de vârstă mijlocie, cu o mustață mare, neagră, portarul ei favorit. Cum a fost călătoria? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mă bat cu tine, io te sparg. Adică, să nu îl facă Pipiță să se facă Migu la el că atâta îi trebe, îl ține în palme până mâine. S-o creadă el (Pipiță nu vorbește cu Migu, Pipiță se încalță și vorbește cu mine), îl bat la orice oră din zi și din noapte, și în somn îl bat dacă vreau, ăsta în afară să se dea mare e vai de capu’ lui. Ha!, și Pipiță a făcut o schemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Ha!, și Pipiță a făcut o schemă dintr-un film cu Brusli pe care l-a văzut la video, Migu nu s-a impresionat prea tare, potolește-te, atât i-a zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să vă explic de ce, de fiecare dată când apărea el, eu îmi doream să rămân acasă și să stau, așa, pur și simplu, cu mama. Nu se putea. Și mai nasol era că și mama gândea ca el. Pe când mă încălțam, Patria se hlizea la mine din cuier. În momentele alea o uram, o făceam proastă, tută, vacă și câte și mai câte. Și să nu fiu înțeles greșit, dar era și vina ei. Eu, dacă aș fi fost patrie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din niște nori fictivi (doar cerul era complet senin) nu era un luptător după ureche, ci unul bine instruit. Privind-o pe mama, care-și pusese o fustă de stambă și o bluză cărămizie, și pe tipul ăla, care se încălțase și îmbrăcase o uniformă militară, cu câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea fi amar ca algocalminul. Stăteam toți trei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
le arunce pe pătură În rostogolire și, se Întâmpla să piardă, accesele de isterie se amplificau răsunător punând la grea Încercare nervii celor prezenți. Deodată se descălță de un pantof, Începând să lovească mâna ghinionistă până ce o Împroșcă cu sânge...! Încălță din nou pantoful, bolborosind pentru cine era dispus să-l asculte. „În seara asta, am ghinion...!” Dramatică situație. Înfricoșat la maximum, Tony Pavone nu mai știa dacă respiră...! Jocul se desfășura la cea mai Înaltă tensiune, În timp ce imaginația sa, propulsa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
După câteva momente de gândire ceru să i se aducă un târnacop, Își potrivi poziția corpului ca lovitură să fie decisivă și dintr’o singură manipulare a uneltei rupse lanțul ce ținea porțile Încuiate În aplauzele muncitorilor. La rândul lui Încălță cismele de cauciuc intrând În betonul turnat, impulsionând muncitorii, ajutând acolo unde era nevoie.Absorbit În totalitate de fixarea stratului de beton la cotele stabilite, nu observă pe șeful bisericei care-l privea stând de vorbă cu dascălul. Presupunând la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce se referă, chiar dacă el vorbea despre Paris, iar eu mă aflam În Piața Scollay din Boston. În clipa aceea, mi-a fost cel mai dor de Norman. Mi-a fost dor de conversațiile noastre la cafea, de picioarele mele Încălțate În pantofi cu ciucurași ridicate pe biroul lui, mi-a fost dor să stau așa, la căldurică, În prăvălia intens luminată, În timp ce afară ploua. Uneori Îl chemam Înapoi, rugîndu-l să mai treacă pe la mine, și discutam cazul lui Shine, victoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dormi pe Giuseppina. Păpușa adusă de la Milano era urâțică, dar foarte simpatică și veseloasă, drept care am iubit-o întotdeauna. Totuși, „păpușa“ pe care am utilizat-o cel mai mult în jocurile mele din copilărie a fost un uriaș motan negru, încălțat cu botine ciclamen, pe care l-am ferfenițat de atâta hurducăială și zgâlțâială. A fost cusut de nu știu câte ori pe la stomac, ba chiar și botinele i-au fost reparate: cred că încă mai zace pe undeva, prin apartamentul părinților mei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]