1,203 matches
-
cuvintele călugărului i se păreau destul de încâlcite: întâlnire cu Moartea, dar nu pericolul de moarte... Ieșise zâmbind ostentativ. În camera mare, pe același divan pe care îl lăsase, o aștepta Mihnea, picior peste picior, bălăngănindu-și cu eleganță o talpă încălțată cu cizme scurte împodobite cu catarame argintate. - Ce ți-a zis? o întrebase, făcându-i semn să se așeze pe banchetul mic din fața lui. - Nu mi-a zis nimic. Tâmpenii. Apoi bărbatul începuse să-i povestească despre domnitor, căruia Xenopol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prea mult de zeul meu ca să facă așa o prostie. Iar Kemuel e un prost. Rahela și-a plecat capul și a spus: - Bărbatul meu știe mai bine, dar turmele, iată, sunt pregtite, iar bagajul e făcut. Picioarele noastre sunt încălțate de drum și noi stăm fără să facem nimic. Nu ne furișăm în puterea nopții, ca hoții. Și nu luăm nimic din ceea ce nu e al nostru. Vremea e tocmai bună. Dacă mai așteptăm, luna va începe să scadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bine să nu zic nimic, și am făcut stânga-mprejur și m-am dus la dulap să mă-mbrac, nici măcar n-am întrebat-o unde mergem. Mama și-a pus cel mai elegant taior pe care-l avea, unul roșu, încălțând niște pantofi cu vârful ascuțit și toc atât de înalt, cum nu mai văzusem la ea, când a coborât treptele, s-a și împiedicat o dată, și-a fost fost nevoie să se țină de balustradă, asta tocmai când voiam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în costume identice cu pantalon. — Samantha. Hilary Grant, directoarea de PR, mă măsoară din priviri. Gata ? La ora douăsprezece, sunt îmbrăcată cu un costum negru, dres negru, cea mai bățoasă cămașă albă pe care am văzut-o vreodată și sunt încălțată cu pantofi negri cu toc. Am fost machiată profesionist și părul mi-a fost strâns bine la spate într-un coc. Hilary este cea care a adus hainele, coafeza și specialista în machiaj. Acum ne aflăm în salon, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
față și cu tot sîngele pulsîndu-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară rău de tot. Îmi tîrăsc picioarele Încălțate În pantofi cu toc de-a lungul sălii de așteptare centrale a aeroportului, În ultimul hal de deprimată. În cele din urmă, Doug Hamilton a fost destul de drăguț. Mi-a zis că sigur pata va ieși la spălat și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
inimioara de stras de pe umăr. A, asta. Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gîndit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sînt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
degetele pe sub țigară. Ravelstein punea Întrebări colcăind de curiozitate, rostite cu voce joasă și, În timp ce asculta, capul chel Îi era adeseori Îngropat În pernele de piele, ochii uneori dați peste cap, sticlind de atenție concentrată, gura ușor căscată - iar picioarele Încălțate În mocasini, alăturate talpă la talpă. La orice oră din zi și din noapte asculta CD‑uri cu muzică de Rossini, pusă la volum maxim. Avea o extraordinară predilecție pentru Rossini, ca și pentru operele secolului al optsprezecelea. Muzică barocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Și proprietăreasa noastră a pus un servitor să ni le care În micul nostru apartament. Seara, când briza a răcorit plaja, ne‑am dus la „Le Forgeron”. Rosamund căra Într‑o sacoșă pantofii. Ne‑am scos sandalele și i‑am Încălțat Înainte de a intra pe poarta restaurantului. În grădină, susurau plăcut jocuri de apă - erau și boschete, flori, viță de vie. Madame Bédier, care gătea În bucătărie, nici nu s‑a uitat la noi. Monsieur Bédier a parcurs fără interes amabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o rochie lungă, verde‑auriu, s‑a aplecat și a fost ajutată să se urce În cabina camionului. Purta o pălărie de mătase. Artistul TV și‑a scos papucii de pâslă și i‑a vârât În buzunarul paltonului, apoi a Încălțat niște mocasini și s‑a cățărat În camion lângă nevastă‑sa. Infirmierul era de față și‑i ajuta, după care mi s‑a adresat mie: - Urmezi la rând. Avem nevoie de spațiu și am primit ordin să te evacuez chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și mai rău, l-ar strivi cu plăcere? Iubirea n-ar trebui să fie ceva mai puțin primejdios? Un tablou din Lacul Lebedelor? Așa simte Iulia, dar orașul e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu țâțele roase până la sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
grijă ușa la loc. În cealaltă cameră, am deschis șifonierul și am ales întâi o pereche de boxeri negri și mulați pe care scria MAN, apoi am căutat niște ciorapi albi, dar n-am găsit nicăieri, așa că am hotărât să încalț pantofii noi, cumpărați alaltăieri pentru cununia civilă, direct pe piciorul gol. Mi-am pus niște pantaloni de culoare crem și o cămașă albă cu textură foarte fină, de asemenea achiziții recente. Am ezitat la cravată, fiindcă nu știam să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
amândouă axilele, unde în urmă cu două zile îmi răsesem părul. Mi-am cercetat fața și am constatat că era încă fină de la bărbieritul de dimineață, așa că mi-am aplicat pe obraji un parfum și am ieșit. În hol, am încălțat pantofii cei noi și am luat cheia de pe blat. Mi-am dat seama că uitasem în sufragerie geanta cu mapa și am intrat valvârtej, încălțat, și mi-am trecut-o pe după umăr. O ultimă privire în oglinda din hol - aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
știu când m-a făcut să pierd trei sferturi de oră curățând-o; îmbrăcatul mi-a luat încă douăzeci de minute. Ce mai lipsea? Oare totul era pregătit? Nu, vinul. Nu aveam vin. Fără vin nu se poate. M-am încălțat și am vrut să deschid ușa, cu gândul la unul dulce și roșu, dar am constatat că nu găsesc cheia. Yala se deschidea cu cheia de ambele părți. Am căutat-o pe jos, prin buzunare, prin pantofi. Pe birou nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fac sex cu ea? De ce nu înțelegeți că nu așa trebuie să fie lucrurile? Până și un animal înțelege ce-i spui, voi nu înțelegeți nimic! - Nu te-a forțat nimeni. Te contrazici. Am ieșit din cameră și mi-am încălțat pantofii. A trebuit să repet de câteva ori nodul, îmi tremurau mâinile. Z a apărut în prag și m-a întrebat de ce nu plec. - Plec, nu vezi că plec! i-am strigat. - De ce nu pleci? a întrebat iar. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
departe, că dau de necaz. În mod normal ar trebui să ai un ham, dar băieții nu-și bat capul cu așa ceva de obicei. Cum Bez mă avertizase cu o zi înainte că trebuie să-mi pun pantofi potriviți, eram încălțată cu ghetele mele Timberland false, cu talpă de cauciuc, care scârțâiau pe oțel, dar care-mi dădeau o stabilitate ce mă făcea să mă simt în siguranță. După ce m-am avântat peste șina cu știfturi și am ajuns pe pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
laba piciorului întins, trăgând tare de el, într-o curbă exagerată, pe care o urmă și cablul, care se arcui sub această greutate. Lurch o privea, cu gura căscată, uitând de orice animozitate, cum se cățăra pe cablu, cu picioarele încălțate în cipici ușori de balet, încolăcindu-se în jurul cablului de parcă ar fi avut elasticitatea cauciucului. Acum revenise la verticală, agățată aproape cu capul în jos, cu genunchii strânși în jurul cablului, iar membre ei păreau a fi la fel de puternice și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sprijinită de Janey, și înghiți aspirinele. Am remarcat că-i tremurau mâinile. — Coboram scările și nu voiam decât să mă plimb un pic, zise ea. Nu pe gazon. Trebuia să am grijă de pantofi. Imediat întinse un picior, care era încălțat cu o pereche de pantofi Manolo Blahnik 1 absolut perfectă, care avea probabil să ajungă la V&A1 și care era făcută din piele întoarsă neagră, cu o cataramă micuță, cu diamante pe bombeu și cu un toc atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de patruzeci și cinci de grade și cu niște ventilatoare care nu funcționau în cea mai mare parte a timpului, angajații de la Interne și militarii din garnizoană trebuiau să vină la birourile lor cu haină și cravată, polițiștii să fie încălțați cu cizme înalte, iar preoții să poarte sutană. Orașul Santa Marta voia să uite selva care îl înconjura, copleșindu-l, amenințându-l cu invadarea străzilor, a pieței, chiar și a caselor și, de aceea, în Santa Marta se bea whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i așa? Singurul care există. Nu e selva, nici libertatea sau zgomotul și poluarea... Nu-ți place să muncești. O privi câteva clipe și zâmbi batjocoritor. Dădu la o parte cearșafurile, își găsi pantofii sub pat și începu să se încalțe. Unde pleci? — La hotel, firește. Nu vreau să-mi petrec noaptea certându-mă. — Nu înseamnă că nu vrei să te cerți... Adevărul e că te doare să ți se spună adevărul. N-am dreptate? — Ce vrei? Doar n-oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru Italia că o presă responsabilă nu se număra printre cerințele intrării lor pe Piața Comună. Dincolo de ușa principală a Questurei, coada obișnuită de oameni șerpuia până afară din Biroul pentru Străini, plină ochi de imigranți prost Îmbrăcați și slab Încălțați din Africa de Nord și Europa de Est proaspăt eliberată. Brunetti nu putea niciodată să vadă acea coadă fără un fior de ironie istorică: trei generați din propria sa familie fugiseră din Italia, căutându-și norocul În locuri Îndepărtate precum Australia și Argentina. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Sunt Brunetti. Nu primi nici un răspuns. — Peppino, sunt Brunetti. Tot nici un răspuns. Lumina luni era atât de puternică Încât chiar arunca umbre, ascunzând vederii o parte din micuța insulă care se afla sub pasarelă. Însă piciorul era vizibil, un picior Încălțat Într-un pantof de piele maro; se vedea până la șold. Brunetti se aplecă peste balustradă, dar tot ce putu vedea era partea aceea de picior care dispărea În umbra de sub pasarelă. Se cățără peste balustradă, se aruncă pe pietrele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aleagă un moment mai prost, a continuat ea făcând o ultimă și firavă încercare de împotrivire. — Asta e și părerea lui Frances, draga mea. Ei, deci când să te așteptăm la aeroport? Capitolul 3tc " Capitolul 3" Îmbrăcată în Armani și încălțată în Manolo, în fața bisericii, în ziua nunții, Alice era bucuroasă fiindcă se întorsese acasă. Uitase cât de frumoasă putea să fie Anglia. Și, în special, ținuturile din vest. În ziua respectivă avea în fața ochilor un peisaj ca dintr-o ilustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șoferi din lume. De exemplu, mamele din Islington care își duc copiii la școala privată din Hampstead în jeepurile Challenger cu dimensiuni de tanc... Hugo a deschis ușa. Primul lucru pe care l-a văzut a fost un picior atrăgător încălțat cu un pantof cu toc de o înălțime de desen animat, picior care era ridicat în sus, pe spătarul canapelei. —Draaaaaaagule! a cântat vocea Amandei. Fir-ar al dracului! Hugo a intrat în sufragerie, s-a apropiat de canapea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi adusă în discuție însă, totodată, ea poate fi, hmmm, interpretabilă... - Ai intrat pe un teren alunecos, prietene, s-ar putea să aluneci la un moment dat. Ești ca un individ care vrea să alunece pe gheață dar uită că încalță patinele doar din an în Paște. Ai talentul - și nu este un compliment - de a complica inutil lucrurile. Dădu din mână ca și cum ar fi vrut să sperie o muscă nesuferită, apărută din neant. - Nici nu mă interesează dacă port un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi simțea răsuflarea în ceafă și era convins că se află în spatele său, un Magician nevăzut de nimeni în afară de el, îmbrăcat în trening (oare ce culoare preferă? Doamne, iar bat câmpii...), încălțat în adidași și pus pe discuții interminabile. Ocoli prin stânga o baltă mai mare și fu claxonat de o mașină care venea din spatele său. Îl depăși în viteză, era un Pontiac de culoare albă, îi făcu semn cu mâna, la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]