1,625 matches
-
Părea un mușchi contorsionat care nu înceta să se contorsioneze până când nu ucidea și adormea sătul - sau murea. Danny se uită, simți puterea bestiei și simți cum o simte și EL. Cormier vorbea. — Gulo luscus are două trăsături: șiretenie și încăpățânare. Știu că pot prinde gust pentru căprioare. Se ascund în arbori, le aruncă coajă dulce de copac ca să le ademenească, apoi sar și le sfâșie jugulara până la trahee. Odată ce-au adulmecat miros de sânge, nu se mai liniștesc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
desigur, noaptea la un loc. Doru, se vedea bine, refuza felul ăsta de compromisuri și familiarități cu iot ce-i mai rămăsese din rectitudine, apoi era deprins cu iubirea Lenorei, nu vroia altceva, pe altcineva. Era acum la el o încăpățînare pentru regimul rare se nimicea. Era rezistența lui supremă pentru a salva patriarhatul. Lina, mai deprinsă cu salturile mașinei pe hopurile șoselei, povesti cu satisfacție că - ce era, ce nu era - în sfârșit, totul avea să se schimbe în bine
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de vină pentru asta, știe prea bine. Toți i-au spus că-i o prostie să vină în sud la vremea asta. Dacă l-ar fi întrebat cineva, i-ar fi fost greu să spună pentru ce venise. Poate din încăpățânare, tocmai în sezonul în care lumea pleacă spre nord, căutând răcoarea. Petrecuse trei săptămâni aici, călărind de colo-colo, căutând ceva. Nu era prea sigur că știe ce anume. Ceva cu care să umple un gol. Până de curând, viața pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i se părea din ce în ce mai absurd. Este un om de încredere, respectabil, cu o oarecare situație, și totuși, se vede nevoit să străbată ținutul ca un cerșetor. În fiecare zi, când se așază pe vine să-și golească intestinele, înțelege că încăpățânarea ei o depășește pe a lui. Fetei nu-i pasă dacă moare. E ca și cum și-ar bate joc de el. Așa că, poate merită să fie lăsată acolo, în ploaie și în frig. Dacă moare, va fi voința lui Dumnezeu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
va fi voința lui Dumnezeu. Și atunci, ar putea lua trenul, liniștit, s-ar așeza să citească vreo cărțulie de duzină și ar bea chai din pahar, știind că a scăpat de ea. Spre mirarea lui, nespălata asta, cu toată încăpățânarea ei, n-a binevoit nici măcar să-și mute hoitul undeva la adăpost, într-un loc mai uscat. Și plouă cu o forță cum nu i-a mai fost dat să vadă, s-au rupt zăgazurile de parcă ar fi țâșnit sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
călcâie. Scăpând o înjurătură. Bobby o apucă de braț. Ea se întoarce și-l privește furioasă. El încearcă să afișeze o privire cât mai impresionantă. — Îmi pare rău. — Dă-mi drumul. — Îmi pare rău. N-am vrut să fiu necioplit. Încăpățânarea ei este pe punctul de a slăbi; cedează. În loc să se depărteze de el, miss Garnier se apropie. S-a dat cu parfum sufocant, cu miros de portocale. Bobby își arcuiește spinarea atingând barul, în încercarea de a se depărta cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câteva ore, soțul meu ar putea respira pentru ultima dată, și șansa mea de a acționa s-ar pierde pentru totdeauna. Alerg în camera de studiu a lui Tung Chih. Fiul meu joacă șah cu un eunuc și refuză cu încăpățânare să vină cu mine. Împing tabla de joc, făcând piesele să zboare prin încăpere. Îl târăsc tot drumul până la Sala Ceții Fantastice, în timp ce îi explic situația. Îi spun să-l roage pe împărat să-l numească succesor. Tung Chih e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ruine. Pentru prima oară după multă, vreme simt o scânteie de speranță. Voi deveni femeia care a trăit ce-i mai rău și, astfel, nu va mai exista nimic de care să se teamă. Totuși, inima mea o venerează cu încăpățânare pe femeia de dinainte, ceea ce îmi devine limpede atunci când aud zgmotul copitelor lângă palanchinul meu. Pe loc, mintea mea atinge nebunia cunoscută, știrbindu-mi voința. — Bună dimineața, Majestatea Voastră! Este vocea lui. Entuziasmul și plăcerea mă paralizează. Mâna mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care l-ar discredita. Nu, vârfurile negre ale filamentelor au altă semnificație!" i-a răspuns acela, și fi-fi-fi, și ti-ti-ti, a început să-i explice cauza fenomenului. Ajutorul său însă păstra mai departe pe chip o expresie de încăpățînare, nu se lăsa convins și își rezerva mai departe dreptul de a nu mai reveni asupra verdictului inițial. Într-adevăr, nimic nu mai e sigur când apare o astfel de suspiciune și chinul a pus iar stăpî-nire pe el și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
e numai tirania, de aceea Inchiziția sa declarat rațională. Actele omului însă nu pot fi decît conjuncturale. Iată de ce eu nu cred în doctrine ci în psihologii. Iubirea poate inspira acte abjecte, ura, din cele mai sublime. Aizic stărui cu încăpățînare: - Totul se va rezolva cînd vom dicta noi. - Mereu te-aud cu noi și voi. Ar trebui să știi că dictatura e individuală, ea nu sună noi, ci eu. Dictatura e o utopie, zic eu, sinistră, ce aduce mulțimea la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
niște vreascuri, brațele vînjoase, abia atunci bătrînul căpăta un aer de învățător. Avea mîini de dascăl vechi, care, în decursul anilor, înhățaseră mii de urechi și umpluseră cu note zeci de cataloage. Cu privirile sale spălăcite care trădau mai multă încăpățînare decît voință, mai multă răutate decît îngăduință și mai multă slugărnicie decît inteligență, bătrînul trudea cu îndîrjire. Cu ochii înfundați în obrazul ca o beșică, celălalt dascăl, pe nume Brînză, mă studia cu bonomie. Avea, ca toți cei fără ureche
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
privirea, și de atunci n-am mai văzut-o niciodată, n-am mai aflat nimic despre ea și nici nu am Încercat să iscodesc. Camarazii din acel Îndepărtat oraș nu au pomenit despre ea și eu m-am ferit cu Încăpățânare să-i Întreb. Ajunsese aproape un joc: cine se preface mai bine a nu ști că acele trei zile existaseră. Pentru că mă bucuram de aprecierea unanimă a ofițerilor din compania noastră, a fost aproape de la sine Înțeles că m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oropsitului, lăsând-o pe propria lui soață să ofteze ca o vădană după bărbatul pe care Îl credea plecat la pușcărie. Iarăși se spunea că librarul făcuse toată nebunia cu Înlocuirea la sfatul perfid al profesorului Gurgui, care dorise cu Încăpățânare să se răzbune pe Îngrijitor după ce chelbosul se apucase să povestească - În urma trasului cu urechea pe la uși - la toată lumea cum se petrecuseră lucrurile cu eleva chitaristă care ar fi trebuit să trezească simțirile bărbătești ale omului de cultură Foiște. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un mesager pentru a-i cere lui Araki Murashige eliberarea lui Kanbei, iar, mai târziu, trimisese un preot buddhist în care Murashige avea încredere, în același scop. Folosise toate mijloacele pe care le avea la dispoziție, dar Murashige refuzase, cu încăpățânare, să-i dea drumul lui Kanbei. În ultimă instanță, Hideyoshi îi ordonase lui Tenzo să-l scoată pe Kanbei din închisoare. Tenzo pătrunsese în castel, iar ocazia de a-l salva pe Kanbei venise de la sine. În castel avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sângeroase, ani în șir, când cucerind pământurile unul de la altul, când pierzându-le din nou. Era de așteptat că acum Katsuie se gândea să medieze acele vechi discordii, pentru a-și putea concentra toate puterile asupra confruntării cu Hideyoshi. Dar încăpățânarea și mândria lui făceau improbabile șansele de a reuși să ducă la îndeplinire o strategie atât de subtilă. La două zile după ce trimisese în miazănoapte scrisoarea către clanul Uesugi, Hideyoshi anunță plecarea armatei în Ise. Își împărți forțele în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o privire tăcută, palid la față. După un timp, spuse: Ne vom retrage. Altceva nu avem ce face, nu-i așa? O armată numeroasă e pe drum încoace, iar trupele noastre sunt izolate aici. În seara trecută, Genba refuzase, cu încăpățânare, să asculte ordinele lui Shibata. Acum, le ordonă el însuși oamenilor săi panicați să ridice tabăra, zorindu-și vasalii și pajii. — Mesagerul de la Hachigamine mai e aici? îi întrebă Genba pe vasalii din jur, în timp ce încăleca. Aflând că mesagerul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ecranului panoramic al navei, având privirea pierdută, ațintită în spațiu asupra unui punct numai de el cunoscut. Nu putea să-și dea seama de ce se simțea atât de legat de el. De fapt, știa prea bine dar încă refuza cu încăpățânare să-și accepte sentimentele. Ar fi fost o contradicție flagrantă cu perceptele în mijlocul cărora crescuse. Îi mai răsunau parcă și acum în urechi primele cuvinte cu care i se adresase mentorul său, atunci când fusese acceptat la o vârstă fragedă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
năzuințele lui, spre nevoile lui, spre lacrimile lui. Cred că mare dreptate avea Mircea Eliade când într-un articol din ziarul Vremea din 1937, scria: "Crima elitelor conducătoare românești, constă în pierderea acestui instinct și în înfiorătoarea lor inconștiență, în încăpățânarea cu care își apără "puterea". Clasa conducătorilor noștri politici, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii face tot ce-i stă în putință ca să-și prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva, decât la milioanele pe care le
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întrebe: —Ți-ai pierdut virginitatea? Toată lumea a tras aer în piept, șocată. Cum putea să-l întrebe așa ceva? Și exista oare posibilitatea să mai fie încă virgin? Un bărbat de vârsta lui? Dar John Joe tăcea mâlc. Se uita cu încăpățânare la pantofi. — Să mă exprim altfel, a insistat Josephine. Ți-ai pierdut virginitatea cu o femeie? Ce voia să spună? Că John Joe își pierduse virginitatea cu o oaie? John Joe a continuat să stea neclintit, ca o stană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai bine. Deși nu intenționasem să spun așa ceva. Don și Eddie țipau unul la altul peste masă, fiindcă Don vărsase o picătură de ceai pe ziarul lui Eddie. Eddie insista ca Don să-i plătească ziarul, iar Don insista cu încăpățânare că nu-i dă banii. Eu știam cât de inofensivă era cearta celor doi, dar Angela părea îngrozită. Prin urmare, Mike și cu mine am încercat s-o liniștim. Eddie e furios, am râs eu. Urlă gras, dar... ăăăă... n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
discuțiile deveneau interesante. De exemplu, una drăguță în care era vorba despre ecstasy. —îți dau doi Ticăloși Nebuni pentru un Spirit Sfânt, i-a spus un tip tatuat unui puști foarte crud. Nu, a zis puștiul clătinând din cap cu încăpățânare. Eu sunt mulțumit cu Spiritu’ meu Sfânt. — Deci nu vrei să faci schimb? — Nu fac schimb. Nici măcar pentru doi Ticăloși? — Nici măcar pentru doi Ticăloși. Vezi, a zis tatuatul întorcându-se către celălalt tatuat care stătea lângă el, toate lumea zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un an întreg acolo. Dar nu crezi c-a venit vremea să începi să-ți cauți un alt post? Evident că-mi trecuse și mie prin minte gândul ăsta - dar îmi era greu să explic această fibră a unei intense încăpățânări pe care Vivian o trezise în mine. Renunțarea la postul ăsta, înainte de împlinirea anului, încetase să mai fie o opțiune. Nu puteam să-i dau lui Vivian satisfacția asta. și nici nu puteam să plâng ca să inspir milă. și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un lucru prea mărunt cu care ar fi trebuit să se mulțumească după ce pierduse atât de mult. Și astfel, curtea pe care i-o făcea Harry continua și, cu cât Tom își disprețuia mai mult slujba, cu atât mai multă încăpățânare își apăra propria inerție; și cu cât devenea mai inert, cu atât se disprețuia mai mult. Șocul de a fi împlinit treizeci de ani în împrejurări atât de sordide avusese efect asupra lui, dar nu suficient pentru a-l împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
grămadă de servitori, tot nu l-ar fi interesat nici cât negru sub unghie să devină înlocuitor de părinte pentru nepoata lui. Un copil normal ar fi fost destul de problematic, dar unul care refuza să vorbească și se opunea cu încăpățânare să ofere orice informație cu privire la propria peroană era o imposibilitate desăvârșită. Și totuși ce putea face? Deocamdată se pricopsise cu ea și, dacă nu reușea să o facă să-i spună unde era maică-sa, nu se putea descotorosi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
judecătorul Hugh Morris În colanți de balet, și a fost Înconjurat imediat de mai mulți avocați, care l-au scos afară În șuturi. — Jemima, ascultă-mă. Cu un efort uriaș, mă uit În ochii ei albaștri, care mă fixează cu Încăpățânare. Nu poți să-l lași să mai afle absolut nimic. Pur și simplu, nu poți. — E OK, spune ofuscată. Am vorbit deja cu el. M-a obligat Lissy. Așa că o să lase baltă subiectul, definitiv. — De unde ești așa de sigură ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]