1,243 matches
-
picioare, Wittgenstein i-a răspuns: „Nu ești un parazit. Pe paraziți nu-i pot suporta. Nu tu ai cerut asta. Este un dar care îți este oferit cu plăcere. A respinge acuma acest dar nu ar fi altceva decât trufie încăpățânată.“83 Lui Norman Malcolm - care, în lipsa unei susțineri financiare, ar fi trebuit să se întoarcă acasă, în Statele Unite, în vara anului 1939 - i-a dat banii care îi erau necesari pentru a putea rămâne încă șase luni la Cambridge. Este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care acasă au avut nevoie de secole pentru a deveni funcționale. Astfel, "imperiul fricii produce un imperiu marcat de frică, ostil atît libertății, cît și securității". Zelul misionar al fostului președinte Bush, moralitatea sa de "cow-boy dogmatic" exacerbează în mod încăpățînat militantismul american prin cultivarea intensă a unor "mituri utile", cum sunt autonomia americană, virtutea americană, democrația americană, inocența americană, dar care reflectă, de fapt, anxietățile poporului american. Propria putere slăbește America lipsind-o de respectul celor pe care îi "salvează
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
veți fi împărăție preoțească și neam sfînt". Așa a intrat, cu adevărat, în istoria lumii, poporul evreu. Un popor suferind aproape permanent de amenințarea recurentă a nimicirii, dar refuzînd disperarea și renăscînd, de fiecare dată, ca prin minune. Un popor încăpățînat, care nu s-a supus istoriei, ci a supus istoria. Mai presus de toate, a "creat idei care s-au imprimat pentru totdeauna pe chipul lumii și au influențat viitorul omenirii", îl influențează și astăzi, direct sau indirect, poate mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
munte, iarna, într-un cătun (în Alpi sau în Pirinei, cum îți convine). Spre seară începe să ningă. Fulgi ezitanți la început, apoi din ce în ce mai hotărîți. Închizi obloanele trainice din lemn (verzi sau albastre, cum preferi) în timp ce ninge fără încetare, lin, încăpățînat. Ninge toată noaptea, fără întrerupere, neobosit. Te trezești de dimineață, odată cu soarele, deschizi obloanele, descoperi o lume albă, neîncepută. Privești lumea și îți spui, în mod logic, că ești liber, prin urmare responsabil: nici o cărare nu se deschide în fața pașilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în raportul lor cu cititorul se manifestă cea mai mare îndrăzneală a celor doi scriitori, căci destinatarul, departe de a fi un element pasiv, presupus de orice text, devine un complice nu întotdeauna ideal de altfel, ba chiar adesea refractar, încăpățînat, ezitant al procesului de decodare, desigur, ci este un participant activ la deznodămînt, la tentativa de reducere la un adevăr monologic al unui vertij polifonic. Cioran joacă adesea cartea scrimerului care multiplică piruete și paradoxuri pentru a-l încolți pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fi întâmplat dacă notam. N-am vorbit atunci, sunt acum în măsură să o fac - între timp aceste convorbiri (cu Jean-Louis Ezine) au fost tipărite la Editura Arléa. Un veșnic inconformist - Etiemble -, un spirit independent și refractar ideilor zilei, un încăpățânat simpatic tocmai pentru că fixațiile și neabdicările sale nu au nimic de-a face cu mărginirea. Un ins de o sinceritate candidă, radicală, stupefiantă. Vorbește pentru a spune ce crede și a spune mereu ceva; se întâmplă mai rar decât se
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
împărtășite de familiile supuse la eforturi materiale și bănești serioase pentru instrucție și educație. Ceva analog observa Al. Duțu când scria că "atașamentul față de tradiție este mai puternic și el nu poate fi explicat numai ca manifestare a unui conservatorism încăpățânat. Economia frânată din societățile sud-est europene a menținut monumentele (...) în limitele proporțiilor modeste: bisericile nu au devenit catedrale, iar locuințele clasei suprapuse nu s-au desfășurat în corpuri de clădiri... Pusă în slujba campaniilor militare, economia otomană nu a îngăduit
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Autoportretul din 1907 (desen) chipul său are un aspect abraziv, răvășit, străbătut de striații, zâmbetul este deja un arc încordat, iar privirea a căpătat o nouă tensiune. Avem un chip marcat de contrastul între o fragilitate maladivă și o rezistență încăpățânată, imprimată în toate celulele firii. Este chipul unui bolnav sau al unui mistic, chipul acesta care începe să capete contururi de tigvă. Pe măsură ce boala înaintează, pictorul este confruntat cu noi dificultăți legate de capacitatea de a picta. Autoportretul acuarelă din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de câte ori i-a venit ei chef, a râs în hohote la "Chat noir" de s-a auzit la București. În București cam toate sunetele pătrund strâmb, și indecent, astfel că glumele ocazionale din Paris au luat aici, în capetele câtorva încăpățânați să facă "școală", proporțiile unei vaste concepții, bazată pe număr și izmenitură"415. "Fantaziile" lui Loghi îl lasă rece pe Arghezi, ca de altfel și decorativismul pânzelor sale de mari dimensiuni. Interviul pe care Loghi îl dăduse recent este speculat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în ciuda fascinației pe care încă o exercită, păstrează multe ele-mente subversive. Perpetuarea imaginii fecioarei constă tocmai în combinația dintre idealul feminin (castitate, puritate și supunere prin jurământul făcut lui Dumnezeu și îngerilor) și idealul masculin (atitudinea războinică, hotărâtă, curajoasă și încăpățânată). După cum afirmă Lilas Edwards, condamnarea Ioanei d'Arc de către un număr impresionant de judecători bărbați este mai puțin consecința ereziei ei "adevărate" și mai mult efectul "identității ei androgine 151". Creându-se pe sine deliberat ca "fiica aleasă a lui
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
permitem să credem că simplii membri ai Tineretului Plugăresc habar n-aveau că organizația lor era parazitată de elemente bolșevice. Din păcate, cele ce se vor întâmpla pe parcursul anilor 1947 și 1948, nu vor fi de bun augur nici pentru „încăpățânații” tineri social-democrați și, ceva mai târziu, nici pentru mai tinerii sau mai vârstnicii membri ai Frontului Plugarilor. Subcapitolul XI În acest episod vom urmări evoluția organizației de tineret comuniste vasluiene pe parcursul anului 1947, an al marii foamete. Această adevărată catastrofă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
s a instalat o ciurdă de „ingineri”, ce, în afară de patru clase primare, mai absolviseră și câte o școală agronomică încropită ad-hoc de către partidul-stat. Completarea studiilor până la 7 clase a acestor indivizi, urma să vină mai târziu. Pentru a-și atinge încăpățânatele și deșănțatele scopuri, comuniștii nu aveau nevoie de vechii și experimentații specialiști, acestora rezervându-li-se, în cel mai fericit caz, un domiciliu obligatoriu prin pustietatea Bărăganului sau trecerea la o muncă „de jos”. Prin urmare, tot omul ce venea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
tineret din România în una unică”, și anume Uniunea Tineretului Muncitoresc (uneori, muncitor). Iată cum, pofta ce-au poftit-o comuniștii s-a îndeplinit în anul de grație 1948, după patru ani de „lupte” grele cu „reacțiunea” dar și cu „încăpățânații” de stânga din Tineretul Socialist care, cel puțin la Vaslui, nu s-au lăsat seduși de virulenta și mârșava propagandă bolșevică. Ca să nu rămânem datori cumva cu vreo explicație, iată și dovada afirmației noastre referitoare la materialele publicate în cotidianul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
însă destul și atât ca să știe că stăpână-sa nu are tocmai cele mai bune păreri despre soră-sa. Iar stăpâna-sa nu putea să n-aibă dreptate; simțea și el că Persida e, într-adevăr, prea sfătoasă și prea încăpățânată. Dar tot sora lui era. Nici Mara, atât de mândră de copii ei, nu poate să vadă cu ochi buni îndărătnicia fetei ei: Neam îndrăcit! Strigă dânsa. Dacă și-au pus o dată în gând, nu e chip să-i mai
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de istorie a ideilor politice nu a încetat, de mai multe generații, să suscite lucrări frumoase și temeinice. Dincolo de diversitatea lor, dincolo de sistemele de valori, de referințele și interpretările cărora li se alătură, acestea prezintă totuși o constantă ciudată: o încăpățînată neîncredere în imaginar. Cu numai cîteva excepții, și aceste excepții sînt recente, toate tind să restrângă investigația doar la domeniul gîndirii organizate, rațional construite, logic conduse. Moștenire fără îndoială a acestei priorități pe care de aproape trei secole civilizația occidentală
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
luni, a făcut ca mulți francezi să se recunoască în personajul-simbol Pinay, nu e greu de explicat: ea corespunde atît unei aspirații profunde de regăsire a stabilității după mai bine de zece ani de incertitudini și încercări, cît și credinței încăpățînate în unele forme de viață socială din ce în ce mai amenințătoare 21. Oricît de artificială din multe puncte de vedere poate părea această distincție și va trebui să revenim asupra ei e clar că în cazul de față, dacă privim lucrurile retrospectiv, cu
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
glorie puternică..." Această speranță se va împlini atunci cînd, ajuns general victorios, Cap de Aur ucide bătrînul împărat, solemn, binevoitor și slab, simbol al legitimității și al ordinii stabilite. Pleacă, strigă el. Eu voi comanda, pentru că așa e drept". "Vorace, încăpățînat, nesătul", cuceritor imposibil de satisfăcut, el începe atunci o aventură interminabilă care, odată cu fiecare bătălie, îi va conduce ostile spre acele pustiuri din centrul lumii ("Iată că am găsit locul"). Totuși, acolo Cap de Aur va cunoaște și înfrîngerea și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sapă între ele o prăpastie. O aceeași temă întîlnim la Joseph de Maistre, văzută dintr-o perspectivă istorică mai largă, de mai de sus. În acest caz (consecință a istoriei trăite în perioada Revoluției și a Imperiului) importantă este neîncrederea încăpățînată pe care Maistre o arată față de orice fel de putere politică. Contează mai puțin cauza și natura acestei neîncrederi: orice putere temporară îi apare ca fiind machiavelică: nici una nu poate evita violența, disprețul față de normele elementare ale moralei; întotdeauna, în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care avea în mod incontestabil o personalitate puternică și ținea la stilul său de a vorbi deschis nu putea să placă clicii clericale, căreia îi reproșa că monopoliza puterea. (11) Bărbatul este întotdeauna la fel de primitor, simplu, direct. Poate doar mai încăpățânat decât înainte, ca și cum s-ar fi obișnuit cu toate încercările vieții ce nu l-au prea ocolit. Efectele de izotopie sunt aici esențiale, iar reperarea co(n)textului unei izotopii garantează valoarea neutralizată sau direct evaluativă (afectivă, axiologică sau nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pielii sale albe și pantofii săi cu toc din piele albă. 17. Era deja o zeiță, zeița dimineții, proaspătă ca un trandafir, unsă cu mir, cu totul diferită, e adevărat, de marea zeiță a serii. 18. Era chiar ea, ștrengărița încăpățînată și copilăroasă, cu grămada sa de păr încîlcit și stînd așa îmbufnată, ochii verzi și sfidători, avînd ceva din gesturile unei țărăncuțe, cu un miros de parfum ieftin. Observația 1: Așa cum scria I. Delcambre: "secvența narativă se situează explicit, cu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dacă impunea vreunui frate, din pricina vreunei greșeli, să se așeze pe pământ pentru a-l «disciplina», el însuși îndeplinea cu multă umilință, împreună cu acela penitența propusă. Respectând personal umilința și ascultarea în orice situație, era foarte ferm în cazul neascultării încăpățânate, iar atunci când vreun frate neascultător era și îndărătnic, chiar și după ce era pedepsit, cu greu reușea să reintre în grațiile sale. Într-adevăr, considera neascultarea unui frate un rău enorm, iar ascultarea un bine atât de mare, încât demonstra prin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din Recanati și de fratele Bonaventura din Iseo. De aceea, își permitea să-i disprețuiască pe miniștrii ce erau acuzați de falsitate de complicii săi, răspândiți în toate provinciile Ordinului; aceștia erau niște frați laici, plini de răutate, cicălitori și încăpățânați... Îi demitea din oficiul lor, chiar și fără nicio vină, și îi priva de cărți și de dreptul de a predica și de a spovedi. Unora le trimitea capuciul lung (capperone) și îi punea să călătorească din Orient până în Occident
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cercul de izolare pe care aristocrații vroiau și în mare parte și reușeau să-l creeze în jurul lui Augustus și al guvernanților. Însăși legislația demonstra clar că adulațiile nu erau de ajuns, a fost nevoie de pedepse, pentru ca cei mai încăpățânați să cedeze și să iasă din adăpostul lor de mândrie și dispreț pentru a se dedica din nou vieții publice: nici măcar perspectiva penală nu avea nici un efect asupra rigidității spiritului republican al clasei conducătoare. E posibil ca reticența de a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o mare măsură diferită înainte de 1996, asta nu e atât consecința inevitabilă a istoriei ei mai vechi sau mai recente, cât consecința unei opțiuni deliberate, îndărătul căreia regăsim voința unor oameni. Adevărata excepție românească din postcomunism a constat în rezistența încăpățânată a elitelor moștenite din epoca lui Dej și mai ales Ceaușescu în fața dezideratului firesc de divizare a puterii cu alte forțe politice, singura formă de pluralism care ar fi permis reînvierea rapidă și deplină a democrației. Această rezistență a existat
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o influență majoră în avansul sau întârzierile pe care le-a avut parteneriatul dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă. Relațiile dintre Comunitatea Europeană și USSR în anii '80 au fost descrise de unii autori prin concepte precum "stubborn diplomacy"2 (diplomație încăpățânata), "dialogue de sourds"3 (dialog al surzilor) sau utilizând metafore precum cea a balanței 4 deoarece în pofida angajamentului ferm și continuu al Comunității de a ajuta statele din estul Europei precum și noile state independente pe drumul către democrație și o
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]