4,977 matches
-
de nedumerirea, de șovăiala celorlalți, ba, mai mult, se folosea cu îndemînare de zăpăceala lor. Chiar în acel moment directorul Serviciului nu putea fi sigur dacă Basarab Cantacuzino este cu adevărat inițiatorul acțiunilor fasciei "Vulturul Alb". Că era amestecat, nu încăpea îndoială. Dar cîți nu erau amestecați, mai precis, cîți oameni foarte importanți, generali, înalți funcționari, bărbați politici, nu puteau fi considerați măcar în legătură cu "Vulturul Alb"?! Din rapoartele primite de la Bîlbîie se putea înțelege că fascia acționa la lumina zilei, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să afle că Leonard Bîlbîie, inspector principal al Serviciului, trecuse în mod violent din viață în moarte, dar n-avea încotro, mai ales că voia să știe cum s-a întîmplat acest dizgrațios accident. Că era vina lui Bîlbîie nu încăpea îndoială. Exista o regulă în statutul nescris al Serviciului, "nimeni nu moare din vina altuia, ci numai din pricina sa". Regula era nedreaptă pentru cei ce dispăreau, dar era ultimul serviciu pe care îl mai puteau face celor rămași în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vâslașii trecură imediat la posturile lor și își dădură toată silința pentru a evita pericolul. Totuși, alții nu fuseseră la fel de norocoși, căci, pe când ocoleau coasta nordică, descoperiră dintr-odată că vreo doisprezece oameni le făceau semne disperate de pe uscat. Nu încăpea nici o îndoială că erau oameni, dar... ce fel de oameni? Tapú Tetuanúi n-avea să uite niciodată - la fel cum n-aveau să uite nici însoțitorii lui- impresia pe care i-au creat-o acei nefericiți naufragiați, care țipau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ale corabiei, nu erau cusute după obiceiul polinezian, ci stăteau laolaltă mulțumită unor ace lungi făcute dintr-un material extrem de rezistent, asemănător celui din care erau făcute cutițele, crucile și monedele pe care li le dăruiseră cu atâta generozitate. — Nu încape îndoială că sistemul acesta ușurează foarte mult muncă, iar încheieturile sunt mai solide, recunoscu dulgherul. Dar nu reușesc să-mi imaginez cum or proceda ca să le înfigă atât de adânc în lemn. A doua zi, însuși Miti Matái se strădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să nu poată rezista tentației de a face clopotul să sune, pana cand Navigatorul-Căpitan trebui să facă apel la toată autoritatea lui pentru a evita ca persoanele de pe insulă să-și piardă mințile. În special Vetéa Pitó nu-și mai încăpea în piele de bucurie, întrucât, de bună seama, clopotul era al lui, si atat Tapú Tetuanúi,cât și bietul Chimé din Farepíti simțiră cum li se strânge inima în clipa când scufundatorul anunță în gura mare că, atunci când se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cea mai lungă și, în orice caz, cea mai încordata la care asistase vreodată Tapú Tetuanúi, căci, la fel ca și colegii lui, băiatul o privea pe prințesa că pe o ființă divină, sosita din altă lume. Era aceeași, nu încăpea nici o îndoială;cu aceiași ochi și cu același chip pe care-l văzuseră de un milion de ori pe când se juca în fața palatului regelui Pamáu, însă, la această odioasa femeie care îl înfrunta cu îndrăzneala pe Miti Matái nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al insulei, Navigatorul-Căpitan indică o insulița care n-avea nici șaptezeci de metri diametru și care se înalță în unul din colțurile cele mai îndepărtate ale recifului. —O sa ne-ascundem acolo, spuse. În insulița aia? se miră Roonuí-Roonuí. Acolo nu-ncape nici Marara și, dacă ar încăpea, s-ar vedea. — Exact asta este ceea ce vreau să creadă, răspunse. Te-Onó n-ar bănui niciodată că într-un loc atât de mic se ascunde o navă atât de mare. Și cum vrei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care n-avea nici șaptezeci de metri diametru și care se înalță în unul din colțurile cele mai îndepărtate ale recifului. —O sa ne-ascundem acolo, spuse. În insulița aia? se miră Roonuí-Roonuí. Acolo nu-ncape nici Marara și, dacă ar încăpea, s-ar vedea. — Exact asta este ceea ce vreau să creadă, răspunse. Te-Onó n-ar bănui niciodată că într-un loc atât de mic se ascunde o navă atât de mare. Și cum vrei s-o ascunzi? — Demontându-o, punctă Miti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe uscat al grelelor catamarane. Trebuia că aproape toți să-și unească eforturile, de fiecare data cand voiau să le facă să mai înainteze încă vreo câțiva metri peste trunchiurile de copaci pe care le puseseră pe nisip, si nu încăpea îndoială că erau niște nave puternice și rezistente, ale căror prove ascuțite ar fi constituit niște berbeci foarte eficienți în cazul unei înfruntări pe mare. Pe cea mai înaltă culme a insulei se zăreau clar două santinele care scrutau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că, dacă ar fi fost nevoit să aprindă focul, s-ar fi aflat în mare pericol de a fi capturat de către Te-Onó. N-ar fi reușit niciodată să mă captureze, răspunse acesta ferm. Miti Matái planificase totul foarte bine. Nu-ncape îndoială că e un geniu, întări Vetéa Pitó. Ceea ce ar trebui să facem e să-l proclamam rege în locul scroafei de Anuanúa. —Miti Matái e convins că nu se va mai întoarce niciodată în Bora Bora, îi reaminti Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele. Scutură puternic valiza și spune: Un stoc pe trei luni... De-aia era regula despre bagaje. Ca să încăpem toți. Singura regulă era un bagaj de persoană, dar domnul Whittier n-a spus cât de mare, sau ce fel de bagaj. Când a urcat la bord Lady Zdreanță, purta un inel cu un diamant cât o boabă de porumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tine? Să zicem că hrana și apa ți-ar fi asigurate sau cel puțin așa crezi. Să zicem că nu poți lua decât o valiză pentru că o să fiți o grămadă, iar în autobuzul care vă duce pe insula pustie nu încap prea multe. Ce-ai împacheta în valiză? Sfântul Fără-Mațe a adus cutii de snackuri cu costiță și pufuleți cu brânză. Degetele și bărbia îi sunt portocalii de la praful lor sărat. Cu o mână scheletică ține volanul, cu cealaltă înclină cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
morți. Sau bogați. În timp, cafeneaua, cu raftul ei de ziare gratuite și panoul de anunțuri plin de cărți de vizită care oferă irigarea colonului sau consiliere holistică a animalelor de companie, va trebui să fie cât un stadion ca să încapă toți cei care vor pretinde că au fost acolo în noaptea cu pricina. Noaptea aia va deveni o legendă. Mitul nostru. Fumătorii de iarbă și poeții și casnicele și noi am stat cu ceștile de carton în mâini ascultând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toată povestea. Chiar și în mirosul dulceag al fructelor putrezite, printre muștele care bâzâiau, omul a spus că i-ar plăcea să-i vadă lucrările. — Foarte bine, a spus criticul, privind pânză după pânză, fiecare îndeajuns de mică încât să încapă sub un palton. Foarte, foarte bine. Muștele negre tot dădeau roată, aterizând pe merele atinse de putregai și pe bananele negre, apoi zumzăiau în jurul celor doi. Criticul purta ochelari cu lentile groase cât niște hublouri de vapor. Îți venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fericită. Dansatorii se uitau la ea plini de admirație. Unii dintre ei, mai șugubeți, îi imitau mișcările. Unchiul Dali o prinse de mână și fetița se roti, de câteva ori, pe sub brațul lui. Nuntașii aplaudară iar unchiul nu-și mai încăpu în pene de mândrie. Se afla în mijlocul atenției, partenera se bucura de o sinceră apreciere. De mică își corectase mișcările și gesturile în fața oglinzii. Dansa, în timp ce radioul dat la maxim o făcea pe Sanda să se ascundă în spatele ușilor închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
n-ar fi găsit forța necesară să facă o astfel de minune. Acasă, treburile nu stăteau deloc bine. Mătușile și bărbații lor o luaseră razna, căutând tot felul de pretexte pentru a face familiei Leon viața amară. Nu le mai încăpeau rufele pe sârmă din pricina rufelor Sandei, recolta de struguri, culeasă din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a oferi pe ascuns jumătate din partea ei fiicei celei mari. Gazul abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
moda cinematografelor drive-in de mai târziu, existente și În acea parte centrală a Jakartei. În inima cartierului Weltevreden era un mare spațiu verde, de un kilometru pătrat: Koenigsplein, teren de curse, loc de petrecere ori câmp de exerciții militare. Ar Încăpea tot Utrechtul aici, glumeau olandezii când treceau pe-acolo să bea o halbă la Clubul Armonia sau să vadă o piesă la Schouwburg. Existau, firește, și neajunsuri În acea oază de fericire. Soldații Întorși schilodiți din luptele sângeroase Împotriva gherilei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-au izbit de stâlpii laterali de ciment. Era acolo și o a treia persoană. Mulțumescu-ți ție, Doamne, era și o a treia persoană. 31 — Ar fi trebuit să-l vezi, a spus Mick. Un Cadillac negru enorm, abia dacă-ncăpea pe alee. Nici Bill n-avea habar ce se-ntâmplă. Pentru o clipă și-a zis că trebuie să fie Sukarno, care te Însoțește pân-acasă! În nici un caz nu ne-așteptam să sară din mașină tânărul Adam! Margaret i-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-l vedea tronând la biroul lui masiv, încărcat de cărți până la refuz, teancuri întregi aflate într-un echilibru precar, cu multe semne, bețe de chibrit sau scobitori, înfipte între pagini, având doar spre mijloc un loc minuscul, unde abia dacă încăpea o coală de hârtie. El, la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu, sau pe canapea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cucerită prin legături trainice, asociații determinate fără greș, zădărnicind orice încercare de evadare, de rupere, zâmbind, mângâind, în blânda tiranie maternă. Aproape o invidie pentru ciudata și profunda ei patimă. Să fii mamă, mamă și în acest simplu cuvânt să încapă o lume, să ai disponibilități sufletești, să îngrijești ființa născută cu migală și calm, constant, fără excese sau abandonări trecătoare, să o vezi crescând milimetru cu milimetru și procesul să nu te descumpănească, s-o poți oricând diseca celulă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
interesat cu ce tren soseau ei, părinții, ca să-i aștepte la gară. A părut încurcat când i s-a spus că o să vină și Elena cu soțul. În cazul acesta Carmina nu mai vine cu mine la gară. Cinci persoane încăpem în mașină fără probleme. A refuzat să mai întârzie până la prânz. Nu era timp și așa se aflau în întârziere. Și-a arătat demonstrativ ceasul apoi a întrebat-o pe Carmina dacă n-ar fi bine să se echipeze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că marea lui grabă ascunde ceva. Am stabilit ora când îi întâmpin mâine la gară, i-a relatat el sec, dorind să scurteze comunicarea care s-ar fi înfiripat în acest sens, o să mă duc la gară numai eu ca să încapă în mașină părinții, sora ta și soțul ei. Pe urmă a sărutat mâna mamei. Tatălui i-a strâns degetele, a aplecat corect fruntea și, dintr-odată a observat papucii din picioarele Carminei, s-a încruntat și a avut o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el. — Bag de seamă că ești nițel gelos, îl tachina Fanny. — Să zicem suspicios, propuse Creighton. Cum arata chestia aia, sauna? — Era un șopron din scânduri, destul de mic, cu o sobă în colț. Și bănci pe două niveluri, cât să-ncapă trei persoane, maximum patru, la o adică. Fără ferestre. Din tavan se prelingea o lumină discretă, de culoarea chihlimbarului, care-ți dădea senzația că te afli într-un cuptor. — Și amândoi erați goi? — La început m-am înfășurat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de a-ți cere scuze, zise el și se ridică În picioare, În sfârșit, ca să-și primească musafirul, nemulțumit totuși de formula aleasă. Stupidă În cele din urmă. Ce scuze să-și ceară ea? Scuze? Și de ce, mă rog? Nu Încăpea Îndoiala, Își zise el, că, judecând după tonul vădit iritat al femeii aceleia cu alură de cal lipițan, simțul umorului o caracteriza Într-o mai mică măsură. Se gândi să-i amintească, lăsând la o parte orice menajament, că doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
știu Încă. Am omis să citesc data. E clar, zise librarul, e secret. Vin și vă iau. Dumneavoastră trebuie să fiți pregătit În orice moment. Pentru orice eventualitate. Bine gândit, domnilor! decretă librarul admirativ. Vă duc și vă aduc. Nu Încape Îndoială. Totul camuflat. Mâine e sâmbătă. Exclus. Zi de odihnă. Luni Însă, domnule profesor, la prima oră, oricare ar fi ea... Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dimineață trimit băiatul cu geamantanul. La doamna Ster, da? Vin eu dacă trebuie, domnule Ignișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]