75,320 matches
-
și a unui extaz neîncetat, pentru că Dumnezeu e de fiecare dată interior nouă în unire și de fiecare dată exterior, transcendent prin ființa Sa”26. De aceea, sufletul intră în sine și iese din sine „nesfârșind niciodată să iasă și neîncetând să intre”27. E o depășire continuă. Creștinul este într-o devenire infinită, într-un univers de har. Fiecare început din progresul său devine un punct de plecare spre alte începuturi și mai înalte. Sufletul trăiește sentimentul unui veșnic început
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și mai mare, și mai arzătoare, căci „sufletul care vede pe Dumnezeu și primește în sine dorul cel bun după frumusețea nestricăcioasă are necontenit o poftă nouă spre ceea ce e deasupra, neslăbindu-și niciodată dorul prin săturare. De aceea nu încetează de a se întinde spre cele dinainte și de a ieși din aceea în ce este și de a pătrunde mai înăuntru, unde încă nu a fost. Și ceea ce i se arată lui 29 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
face prin raportarea la viziunea patriarhului Iacov. În mod paradoxal, imaginea scării este asociată cu ideea de inaccesibilitate a Ființei divine: „Căci sufletul se face necontenit mai mare ca sine, prin împărtășire de Cel mai presus de sine, și nu încetează de a crește. Dar binele participat rămâne mereu la fel, aflându-se totdeauna la o înălțime egală față de sufletul ce se împărtășește mai mult de el. Vedem, așadar, cum mireasa e condusă de Cuvântul spre vârfuri prin înălțările virtuții, ca
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
pământului? Deci chiar dacă ar rămâne mult timp lângă apa ce 74 R. A. Norris, The Soul Takes Flight: Gregory of Nyssa and the Song of Songs ..., p. 529-530. Norme de redactare țâșnește, ar fi pururea la începutul vederii apei75. Căci nu încetează apa de a curge pururea și de a începe să țâșnească. La fel, cel ce privește frumusețea cea dumnezeiască și fără hotar, fiindcă ceea ce află mereu se arată mai nou și mai minunat, decât ceea ce a cuprins înainte, se minunează
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
clar că Sfântul Pavel singur știa ce se află dincolo de acel al treilea cer (Moise nu vorbește despre al treilea cer în cosmogonia sa). După ce aude misterele de nedescris ale paradisului, Sfântul Pavel încă va continua să urce și nu încetează nicicând să acceadă. Nu a permis niciodată binelui deja împlinit să-i limiteze dorința 80. 77 Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 221, în PSB 29, p. 258-259. 78 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, 8, P. G. XLIV, col
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
sus între cele dorite. Căci ce fericire mai mare s-ar putea cugeta, decât a vedea pe Dumnezeu? Dar și aceasta fiind un sfârșit al celor străbătute înainte, se face început al nădejdii celor aflate mai sus”84, căci „nu încetează să intre (sufletul - n.n.) prin înaintare la cele mai 81 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia I, în PSB, vol. 29, p. 124. 82 Ibidem, Omilia a X-a, în PSB, vol. 29, p. 248; „împărăteasa
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
niciodată să nu stăm fără să tindem înainte 88. Sufletul îl caută pe Dumnezeu și înțelege că dorința pentru iubire nestricăcioasă aduce întotdeauna o nouă dorință pentru Transcendent și nu este niciodată astâmpărată de sațietate. Un astfel de suflet nu încetează niciodată să tindă spre ceea ce se află în fața lui, îndepărtându-se de starea lui prezentă și îndreptându-se spre ce 85 Ibidem, Omilia a XI-a, în PSB, vol. 29, p. 277. 86 Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 248, în
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
diferită; el care a fost favorizat de cele mai înalte vederi, „nu se laudă că ar fi priceput” , ci „se avântă mereu spre ceea ce este înaintea lui ... Și după auzirea negrăită a tainelor raiului, merge încă mai sus, și nu încetează să-și facă urcușul, necunoscând niciodată, din binele ajuns, hotarul dorinței” (In Canticum canticorum, 8, P. G. XLIV, col. 940D-941A).
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
epuizată: numeroase poezii din perioada începutului de elev năsăudean au rămas în revista manuscrisă a liceului, "Muza someșană". Descoperiri ale unor scrieri minore animă posteritatea recentă a lui Coșbuc, într-o competiție a ineditelor care ne-am fi așteptat să înceteze de multă vreme. Un profesor bistrițean, Constantin Catalano, a alcătuit în 2001 o antologie din opera elevului poet George Coșbuc, fără convingerea că a epuizat materialul industriosului ucenic. Mai recent, istoricul literar clujean Mircea Popa a făcut o investigație sistematică
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
și aliterativ. Funcția poetică a limbajului (din schema comunicării în versiunea lui Roman Jakobson, despre care studenții facultăților filologice aflau în primele cursuri de lingvistică generală și care acum a intrat și în manualele de clasa a IX-a) nu încetează să producă ilustrări ale importanței sale. în plan prozodic, rima leu - greu (păstrată și la plural: lei - grei ) contribuie cu siguranță la efectul și popularitatea sintagmei. în plan lexico-semantic, adjectivul greu e folosit cu sensul "puternic, valoros, important", implicând o
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
el de pămînt și nu le-a dat ordin să se oprească decît în clipa în care Năstase se transformase într-un personaj de vodevil. Să nu exagerăm, a intervenit Iliescu, și toate atacurile din partid împotriva lui Năstase au încetat. Pe Geoană l-a umilit el însuși, de cîte ori a fost nevoie pentru a-l face pe fostul ministru de Externe să îi mănînce din palmă. Mai toată presa a frisonat cînd Ion Iliescu a făcut-o "viperă" pe
Gafele marelui actor Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11873_a_13198]
-
în românește, șocul primei reîntoarceri, din 1994 s-a atenuat și acum se simte bine aici. Totuși, nu ascunde că, în viața culturală românească, "mă deranjează un anumit provincialism, această veche obsesie identitară a intelectualului român. Cred că trebuie să încetăm să ne căutăm specificul. Noi trebuie să fim pur și simplu, să existăm, fără această apăsare a definirii unei identități. Prea mult vorbim despre Ťdimensiunea românească a existențeiť, despre Ťlogica româneascăť. Identitatea ideală românească este o ficțiune. Nimeni nu contestă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
1950 în Germania, Japonia, Italia și alte țări, precum și schimbările din Rusia și din constelația sa de sateliți de după 1990. Toate aceste țări (care luate laolaltă reprezentau binișor peste jumătate din populația globului) și-au schimbat obiceiurile și direcțiile, au încetat de a mai fi o primejdie mortală de îndată ce au fost incluse în jocul democratic. Să ne amintim că vreme de peste 40 de ani (1950-1990) lumea a trăit sub norii întunecați ai unui posibil dezastru nuclear mondial. Știm prea bine că
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
de cele mai multe ori, o soluție mai la îndemînă decît remiza din jocul de șah. Spațiul de manevră al fiecărei părți, supus comprimării la presiuni tot mai mari, e apărat pe principiul redutei, iar "lupta", făcută din lovituri la punct fix, încetează, într-un final, doar faute de combatants. Că lucrurile nu trebuie părăsite la jumătate din pură plictiseală, dîndu-le răgaz să degenereze, mai apoi, pe exact aceleași premise, e ceea ce "interferențele" lui Ion Bogdan Lefter încearcă să arate. Soluții de "ieșire
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
rușine, bătrân libidinos, mi-am zis. Poate vine cineva pe drum și scap de aici, m-am gândit, ba nu, dacă vine cineva poate chiar crede că m-a făcut de rușine, trebuie să scap de una singură. Instinctual am încetat să mă mai zbat, am văzut că asta îl provoacă, m-am lăsat moale în brațele lui, cu toată greutatea, gata să mă scurg prin îmbrățișare. S-a oprit imediat. Am simțit că mă privește, eram cu ochii închiși, aș
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
această dată nu ați făcut dovada intreprinderii nici unei diligențe sau demers în acest sens, în temeiul dispozițiilor art... cod civil, vă comunicăm că, începînd din data de 18 februarie convenția de cazare nr... încheiată cu..., în baza căreia ocupați imobilul..., încetează să mai producă efecte juridice, urmând ca în termen de 30 de zile să procedați la eliberarea spațiului. în cazul în care nu veți da curs solicitării noastre, vom fi nevoiți să intreprindem în justiție toate măsurile legale necesare evacuării
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
ca reper potențialul creativ al icoanei. Comparat cu acesta, fiecărui model i se va stabili anvergura muzeală corespunzătoare energiei sale creative. Caracterul exemplar al formei și conținutului unei opere de artă - cu care aceasta își justifică locul în patrimoniul muzeului - încetează astfel să mai fie determinat exclusiv de apartenența la una sau alta dintre ideologiile estetice în vogă, de modul fidel în care forma operei susține exigențele respectivei doctrine sau exclusiv de modul în care se străduiește să fie sincronă, să
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
un loc imagini, pornirea simplă și ingenioasă care l-a împins pe omul decompensat spiritual al societăților ideologice postmedievale să-și caute echilibrul în mijlocul artei, să vrea să trăiască înconjurat de ea. În vitrina culturii universale, MNAC-ul trebuie să înceteze să existe printre alte conserve ideologice. Iar primul lucru care ar trebui făcut constă în a-i determina pe artiști, pe de o parte să înceteze să mai facă arta criticilor și pe de alta să repună în drepturi capodopera
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
vrea să trăiască înconjurat de ea. În vitrina culturii universale, MNAC-ul trebuie să înceteze să existe printre alte conserve ideologice. Iar primul lucru care ar trebui făcut constă în a-i determina pe artiști, pe de o parte să înceteze să mai facă arta criticilor și pe de alta să repună în drepturi capodopera. O ideologie estetică este incapabilă să producă capodopera, prin simplul fapt că la originea tainică a acesteia se află o cu totul altă instanță decât ideologia
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
pulpele în lături ca târfa în călduri,/ În otrăvite spasme,/ Ea își rânjea placidă nerușinații nuri,/ Cădelnițând miasme./.../ Muscoii bâzâiau pe burta nămoloasă/ A hâdei scârnăvii,/ Legiunile de viermi curgeau ca o melasă/ pe rănile ei vii.// Și totul nu-nceta să urce, să coboare,/ Ca valul... și fierbea;/ Puteai să crezi că trupul se înfoia de-o boare/ De viață, se-nmulțea."). Aplauze pentru Iancu Dumitrescu La împlinirea vârstei de 60 de ani, compozitorul român Iancu Dumitrescu, apreciat (mai ales
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
foarte blond, în toate saloanele literare, dar nu fă nicăiri purici" (p. 86). Era reflectat aici ecoul deteriorării relațiilor sale cu "Junimea": din 1892, când rostise la Ateneul Român conferința Gaște și gâște literare, se rupseseră legăturile cu Maiorescu și încetase colaborarea la "Convorbiri literare". Amărăciunea sa cea mai devastatoare se manifestă într-un interviu în franceză, acordat în 1900 publicației bucureștene "L´Independance roumaine", unde afirmă că nu avem, ca într-un deșert, nici un fel de mișcare literară și nici
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
notele manuscrise se vede că el a utilizat un manual care preconiza pronunțarea reuhliniană). Călinescu a formulat și în această privință o concluzie definitivă: "foarte cultivat ca poet. Eminescu n-a fost un monstrum eruditionis". Cu toate acestea Eminescu a încetat să fie un simplu poet: el a devenit un mit. Maiorescu spusese cu intuiția sigură care-l caracteriza "Pe cât se poate omenește prevedea, literatura poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui și forma limbii naționale
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
vene. Voi duce-n alte vremuri, cugetul de-naintași, din spirit de credință cu iz de-nțelepciune, ce ar putea să facă destinele mai bune. Exemplu de trăire de-a fi-n timp, pentru urmași. Cu inima zdrobită ce-o înceta să bată, când moartea nemiloasă, tribut, viața-mi va cere, las sufletul să-mi fie călăuzit de astre. S-ajungă-n lume nouă, pentru o altă soartă. Voi rătăci stingheră prin lumea nevăzută și-oi căuta măicuță, veșnic ocrotitoare. Când pe trecut
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
mai mult decât o mie de profesori ori școli alese. Stând să cugetăm mai profound, putem vedea că lumea ar putea trăi dacă n-ar fi femei muncitoare, croitorese, bucătărese, doctorițe, avocate, profesoare, cântărețe, artiste ori poetese .... însă lumea ar înceta de-a mai trăi, dacă n-ar fi mama. Dragostea de mamă trăiește aici și dincolo de moarte. Mama, ne modelează sufletul în cele mai diferite forme. Mama, nu ne lasă să ne aplecăm după voia vântului ori a furtunii. Mama
MAMA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382690_a_384019]
-
unei traume din copilărie (în absența ambilor părinți, a fost crescută de bunică), ea ne apare, mai întâi, drept o victimă a conflictului dintre feminitate și maternitate. Îndrăgostită de Tudor, se căsătorește, totuși, pentru a putea deveni mamă, cu Puiu, neîncetând a-l iubi pe cel dintâi. Această “duplicitate” (după spusa psihiatrului Mihai Lazăr, el însuși duplicitar, ca și Delia, prietena și verișoara Corinei) generează nemulțumire de sine, revoltă lăuntrică, angoasă (soțul e tern, materialist, nepăsător, infidel, în timp ce Tudor e generos
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]