8,238 matches
-
murit nimeni; deci este vorba, mai degrabă, de un praznic al sentimentelor. I-am invitat pe toți prietenii mei cunoscuți în această călătorie, deopotrivă bătrâni, copii și tineri, să închine un pahar pentru eternele, defunctele și istovitele noastre sentimente. Se închină pe rând câte o cupă pentru sentimentele vechi și obosite. Ele au rămas multe fără adresă, ca niște cordoane eterice de energie, desfăcute de obiectul lor. Se închină pentru sentimentele vagi și subțiate sau pentru cele neîmpărtășite sau repudiate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să închine un pahar pentru eternele, defunctele și istovitele noastre sentimente. Se închină pe rând câte o cupă pentru sentimentele vechi și obosite. Ele au rămas multe fără adresă, ca niște cordoane eterice de energie, desfăcute de obiectul lor. Se închină pentru sentimentele vagi și subțiate sau pentru cele neîmpărtășite sau repudiate. Dar mai ales, pentru cele noi, puternice și încrezătoare se închină, sau pentru cele latente, neconcretizate încă, pentru că la ele ne gândim continuu și ne bucură clipa. Pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
obosite. Ele au rămas multe fără adresă, ca niște cordoane eterice de energie, desfăcute de obiectul lor. Se închină pentru sentimentele vagi și subțiate sau pentru cele neîmpărtășite sau repudiate. Dar mai ales, pentru cele noi, puternice și încrezătoare se închină, sau pentru cele latente, neconcretizate încă, pentru că la ele ne gândim continuu și ne bucură clipa. Pe masă, pe lângă cupele de vin, se află un platou cu banane pentru a reține atenția lui M.M., fotografia unei fete frumoase dăruită prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
chipul meu, cu excepția uneia singure, ce aparținea lui sicraN; ea întorcea chipul lui mult mai tânăr, purtând o pălărie neagră. Chipul meu, pe care nu mi-l pot reprezenta niciodată în vise, apare acum reflectat în imaginile oaspeților mei. Mai închin încă o dată pentru toate sentimentele noastre; cele nobile, cele netrebnice, cele profunde și deschise, cele triste și melancolice. Apoi, îi părăsesc pe oaspeții mei, care continuă să-și agite oglinzile ca pe niște evantaie și să-și depene poveștile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-se altă schimbare în calcul, numită reînnoire din care se extrăgea rădăcina, totul supra numărul de membri de familie. Goana după nou crease remodelarea vechiului într-un nou pe cât de hidos pe atât de liniștitor, pentru că Mârlanul ajuns Orășean se închina acum către Washington via Bruxelles. Slugă la doi stăpâni, cojanul, devenind mârlan în ieslele apartamentelor de bloc, cânta country mândruței cu unduiri orientale, făcând-o pe Maria Tănase această Fedră a cântecului românesc să moară definitiv. Folclorul, izvor nesecat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca să-l topească în forja dragostei și să-l transforme în sabie fierbinte. Cu care să decapiteze șerpii vicleni și îmbuibați ai minciunii. Și Parisul deveni teatrul marii rebeliuni în numele trezirii conștiinței. Spaniolii uitaseră lecția dată de Cervantes și își închinau viața luptelor cu taurii. Mioara trebuia să trezească prin frig sufletele moleșite de căldură. Și astfel Mioara primi o muncă de apostolat împotriva conceptelor integrate în Dogmă, care vorbesc despre iubire în formule chimice. Ea va arăta că oamenii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acesta sforăia iar pe cerul senin-senin se auzea zgomotul monoton al unui avion nevăzut ... Sfor, sfor! Ca prin vis o mai auzea pe Aneta zicând cu iubirea unui glas stins, stins: Stai să-ți pun o pernă și să te-nchin, nestematu’ meu de nepurcel deștept! Într-un târziu, Îl trezeau vorbele admirative cu care bunicu’ Ghiorghi Își complimenta nevasta mulțumindu-i pentru admirabilul gust al bucatelor de pe masă și pentru modul cum transformaseră pe cei doi urechiați necuminți În „daruri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cât mai bine pe oamenii mari din familiile lor, care la acea oră prășeau și coseau de mama-focului! După ce Ruzânița Își făcu cruce și rosti: Bogdaprosti, Doamne, pentru nemeritatele bucate alese pe care ni le-ai dăruit nouă astăzi!, spuse: Închină-te, păgânule! Va se conformă, apoi văzând aceiași sclipire poznașă În privirea jucăușă a Rozaliței, Va se Întreba În gândul său: Oare ce mai are de gând femeia asta, ce mai vrea de la mine, c-am muncit azi pe rupte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spuse Victor cel iubitor de istorie, bucuros că a Întrebuințat la modul spontan un frumos vers care-l preamărește pe idolul său, Ștefan Voievod. Îți place, te bucuri? Și Încă nu știi ce mare bucurie te așteaptă! Hai să ne Închinăm pentru că Dumnezeu ne face cadou o nouă și frumoasă zi. Fiecare s-a Închinat și a cerut În felul său câte ceva Celui de Sus: Te rog, Doamne, să ai grijă de diamantul meu, fă să nu mi-l poată lua
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
frumos vers care-l preamărește pe idolul său, Ștefan Voievod. Îți place, te bucuri? Și Încă nu știi ce mare bucurie te așteaptă! Hai să ne Închinăm pentru că Dumnezeu ne face cadou o nouă și frumoasă zi. Fiecare s-a Închinat și a cerut În felul său câte ceva Celui de Sus: Te rog, Doamne, să ai grijă de diamantul meu, fă să nu mi-l poată lua cei de la Cățălești, adu-mi-l sănătos Îndărăt, mai voinic și mai frumos, ajută
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
indicator al Mamaiei, care avea la oarece depărtare de vârful său o poartă din scândură, dincolo de care se Înfățișa o frumoasă biserică de țară În curtea căreia se afla și cimitirul satului cu oameni harnici și gospodari. Hai să ne-nchinăm, că aici, uite colo unde-i crucea ceia mititică și Învechită, din lemn, doarme Viorița, peruzeaua mea de fată, frumoasa și buna ta mămicuță! Un zurgălău imens a sunat În comoara sa cu amintiri de neînlocuit și a Învăluit sufletul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de zahăr și cu bucățele mici de turte coapte În ulei, Va adormea și se făcea că Mamaia l-a luat În brațe, l-a așezat pe patul din odaie, i-a pus o pernă sub cap, apoi l-a Închinat și prin ușa Întredeschisă, Va recepta difuz și confuz secvențe din ordinele date de către vrednica sa bunică, Ochenoaia: Doriță, Didiță, aveți grjă ca de icoană! Ochii șă băiatu’ că vă belește Victor iar eu ... vă omor, ați Înțeles, toantelor? Aveți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
formației improvizate a fost primită cu entuziasm și muzica a continuat să sară de la o piesă la alta până când moș Costache, care cânta la cel mai solicitant instrument, a ordonat o pauză pentru „un păhăruț di gin”. Au cinstit, au Închinat urări de bine și de „Mulți ani!”, iar la un moment dat bunicu’ Ghiorghi, care ajunsese În vârf de chef spuse: Ioane, fă-te c-o poezie! Ionel care parcă picase cerul pe el, căutând o ieșire, descurcăreț din fire
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care se stabilise Între ei, Soarelui fiindu-i milă și iubindu-l pe copil Încă din ziua când acesta rostea cu disperare „Va mamicaaa!” Îl ajuta din Înaltul cerului, iar „băiatul lu Vasâli a lu’ Ghiorghi a dascălu”, când se Închina se Întorcea cu fața către soare, chiar dacă acesta era la Apus, prefăcându-se că uită direcția hogeagului casei mă’șii Domnica, aceea indicată de bunica Ileana, care se supăra și nu putea Înțelege cum de Valerică Învață și reține poezii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Într-un proces foarte firesc, un curent electric i-a cutremurat suflețelul și În timp ce amintirile Îl copleșeau și culminau cu acel dureros și negru „Va, mamica!” scoase un scâncet În care se Împleteau duioșia și pierderea Soarelui la care se Închina Va. Mai auzi cum Victor Îl Întreabă speriat: Ce s-a Întâmplat? Aha, ai visat urât, bine că ai adormit, te-am obosit, hai dormi și să Înveți bine puiule! Apoi rosti cu iubire și ca o reminiscență din viața
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
privea cu intensitate sporită cum deasupra capului Mariniței strălucea o diademă aurie, așa cum aurii sunt aurele sfintelor din icoane, și-a imaginat că este o sfântă și se Întreba cum i-ar sta lui dacă ar Începe să i se Închine, cam ce impresie ar face și ce-ar zice fata care nici nu bănuia cam ce gânduri Îi trec prin cap „fratelui” său. Apoi, Încet-Încet, privirea lui Va aluneca, la modul foarte omenesc de altfel, spre gura frumos, ba chiar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ta, de ani și glorii grea, / O clipă de istorie m-aș vrea, / Prin vreme să străbat nemuritor, / Că n-am rămas acestui timp dator. Mă vreau și-o picătură de rubin, / Pe care s-o ridic și s-o închin, / Pătruns de cel mai omenesc fior, / Pentru al țării mele viitor.“ (Dorință) „Picătura de rubin“ este probabil un pahar cu vin roșu. Dacă însă patria i-ar îndeplini dorința autorului și l-ar transforma într-o „picătură de rubin“, cum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dorință) „Picătura de rubin“ este probabil un pahar cu vin roșu. Dacă însă patria i-ar îndeplini dorința autorului și l-ar transforma într-o „picătură de rubin“, cum ar mai reuși el să ridice acea picătură și să o închine pentru viitorul țării? S-ar prinde de mijloc și s-ar ridica de la pământ? Nici Nadia Comăneci, în vremurile ei de glorie, n-ar fi reușit să facă așa ceva. Aproape în fiecare poem apar scene idilice: „Cei ce-n inimi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bibelourile-kitsch, confecționate din ghips, scoici și oglinjoare care pot fi găsite în bazarurile de la malul mării: „Acest urcior e un arc de triumf al gândului bun, / e un vlăstar al ochiului scăldat în lumină, / la care sufletul meu însetat / se închină. Dă-mi-l să-mi satur pământescul dor / cu apă vie din limpede izvor, / să beau dulceața depărtării, ninsorile, / să curgă în mine crâmpeie vechi, / să mă absoarbă culorile. În mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Diana fac și alte considerații poetico-filozofice, de o solemnitate care intră în contradicție cu banalitatea lor de fond. Diana exclamă: „Ce frumos penaj are pasărea aia!“ Iar Robert comentează ca un înțelept: „Da. Sunt sigur că ar merita să-ți închini viața descoperirii frumuseții atâtor lucruri din lume. Probabil îți trebuie o eternitate și numai să descoperi și numele păsărilor. Orice ai face însă, e bine să-l faci cu pasiune.“ Numeroase alte dialoguri din carte, emfatic reflexive și ridicol-ceremonioase, pot
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aș face, tînjea biata femeie. Îi era ciudă că visa că face dragoste cu cîte un bărbat care făcuse un popas la fîntînă. Regreta a doua zi cînd constata că trupul său își făcuse de cap prin vis și se închina ca să alunge diavolul care o bîntuia uneori noaptea. Era duminică, se întorsese de la biserică și pierdea timpul fără un scop anume prin curte. Ceva părea că-i lipsește și de multe ori intra în casă după acel ceva și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rugăciunea îmbrățișa necuprinsul, degetele, precum niște lumânări aprinse în noaptea de înviere, capul aproape căzut peste umărul stâng confirma aparențele. A fost femeie jumătate de viață, acum este corabie, turlă de catedrală, far la capătul lumii în vreme de potop. Închină-te, părinte, și bucură-te! Nici această ipostază nu o exersa pentru prima dată, a făcut teatru, a studiat mimica, drama, baletul, a repetat pe scenă, dar mai ales printre oameni. Izmir s-a spânzurat sub podul Bosforului de dragul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
simplifica lucrurile (politețea este singura justificare a treptelor). În virtutea venirii, Dumnezeu ar trebui să stabilească și alte virtuți; gradele de sfințenie nu se trec în certificatul de deces: o aureolă, două aureole, trei aureole. Petru intra primul în biserică. Se închina la iconostas ("Sfinților Părinți, îngăduiți dezmoștenitul cerului lângă voi!"), săruta icoana pe o margine ("Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse, rogu-te, pășește înaintea mea!"), apoi se ghemuia în strană. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe o margine ("Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse, rogu-te, pășește înaintea mea!"), apoi se ghemuia în strană. În strană, cânta cât să audă, se ruga cât să rămână, se închina cât să culeagă. O singură dată a fost pus să citească Apostolii, de atunci tot repeta ca un disc zgâriat remușcările lui Pavel. Un frate de la strană i-a smuls cartea din mână, alții doi l-au scos pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fost ca tine, o visam mereu mai aproape: în genunchi, sub fereastră, precum bunica la rugăciune, pe marginea patului (mama îmi punea comprese pentru călduri ale sufletului), lângă mine, pe umărul drept, îmi vorbea despre o nuntă în cer (tata închină darul și răsuflă ușurat, a mai scăpat de unu). Părinte, îmi citești gândurile, nu și sufletul. Despre care Fecioară îmi vorbești? Privește, în iconostas se mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]