1,577 matches
-
puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda. 14. De aceea, prea iubiții mei, fugiți de închinarea la idoli. 15. Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecați voi singuri ce vă spun. 16. Paharul binecuvîntat, pe care-l binecuvîntăm, nu este el împărtășirea cu sîngele lui Hristos? Pîinea, pe care o frîngem, nu este ea împărtășirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Coordonează una dintre cele mai cunoscute revis te: „Pagini medicale bârlădene”, cu foarte mulți colaboratori din ța ră și de peste hotare. Enumerăm din opera sa volumele: „La ceas de veghe”, eseuri (2000), „Chemarea depărtărilor”, versuri (2000) , „Reverii în amurg” (2000). ÎNCHINARE MAMEI Mă‐nchin la tine mamă Cu viersul dulcei ciocârlii Dorind să fii printre cei vii Nu doar o poză prinsă‐n ramă Mă‐ nchin la tine mamă, Icoană zămislită‐ n amintiri Chemând acum, de bună seamă Iluzia. Primește un
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
revistă condeiele care s‐au ridicat la Bârlad: Cezar Ivănescu, Mircea Coloșenco, Sandu Tacu, George Irava, Gruia Novac, Mihai Sultana Vicol ș.a. Lucrarea „Coordonate bârlădene” apărea sub îngrijirea prof.Constantin Clisu și a dr. ștefan Bucevschi, coperta de prof. Gh. Alupoaiei. ÎNCHINARE MAMEI De ce te miri că duc sicriul mamei? Nu e povară trupul ei ușor, că nu aș vrea să se sfârșească drumul când merg smerit la groapă s‐o cobor. Ea nouă luni purtatu‐m -a sub coaste și nu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Petru Creția, Maria Pop a, Gh.Crigurcu, fără însă ca poetul să devină un răsfățat al critic ii...” Teodor Codreanu (Prefață la volumul „Poeme și proză” de Cezar I vănescu, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, Ed. Opera Magna, Iași, 2008) ÎNCHINARE când acasă mort ți‐oi veni ție tu să nu te sperii, să nu plângi, ochii tăi, oglinzi de Veneție, tot de nevenirea mea adânci, pleoapa ta cea albă ‐ vineție s‐ o cobori și sufletul să‐ți strângi, când acasă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fi, Sfânta Treime care prin iubirea ce o manifestă față de lume unește creația cu veșnicia. Prima jumătate a construc ției este biserica luptătoare, iar a doua parte cea care deschide cerul cu ajutorul crucii este biserica triumfătoare. În fiecare locaș de închinare, în fiecare piatră, element decorativ sau frescă descifrăm ideile și sentimentele adânci de iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni ale celor care au trăit înainte de noi pe aceste locuri. Meșterii constructori și pictorii sunt exemple de hărnicie, pentru că ceea ce au
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
poartă mantie roșie. Deasupra zboară câțiva îngeri. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este redată în patru compoziții succesive: Îngerii și păstorii se închină Mântuitorului - prunc, născut în peșteră; Călătoria magilor călăuziți de o stea - magii sunt reprezentați călători înconjurați de suite; Închinarea magilor - Maica Domnului este pictată îmbrăcată în haină roșie, așezată pe o laviță cu pruncul Iisus în brațe, în dreapta este Iosif cu aureolă și apoi un mag în genunchi; Întoarcerea magilor în Babilon. La ultima scenă se vede o intervenție
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Maica Domnului adorată ca Biserică vie, are un fond arhitectural laic, cu câte o bazilică la dreapta și la stânga, pe Sfânta Fecioară așezată pe tron, cu pruncul Iisus pe genunchi, încadrată de bătrâni cu cărți în mâini. A doua este Închinarea la Maica Domnului, o vedem pe Sfânta Fecioară îmbrăcată în haine de purpură, așezată pe tron, având la dreapta și la stânga un număr de oameni care i se inchină. „Se vede la toate scenele o reușită elaborare a grupării personajelor
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
op. cit., p. 19 footnote>. Gheorghe Duca a sprijinit în anul 1678 terminarea zidului înconjurător al mănăstirii Golia și a turnurilor de colț. Tot ctitorul a hotărât ca Mănăstirea Hlincea, bogat înzestrată de el să devină metoc al Cetățuiei, iar în schimbul închinării Hlincei unei mănăstiri din Rumelia, a închinat mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust pe care a construit-o în 30 de zile în anul 1682. Ca să poată face față ofensivei catolice și calvine, ierarhii Bisericii Ortodoxe au fost nevoiți să treacă la
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Judecata de apoi și din Apocalipsă. Pe coperta a doua, într-un cadru de raze, lucrat în aceeași manieră, îl vedem pe Mântuitorul scoțând din iad pe Adam, iar în fața lui un grup numeros de bărbați, care fac gesturi de închinare, dintre care doi poartă coroane, probabil sunt regii David și Solomon. În dreapta Mântuitorului se află un grup numeros de femei, iar deasupra, pe nori se înalță crucea susținută de doi îngeri, care țin în mâna lor dreaptă sulița și buretele
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
PESTE PÂNZELE RECI Cum să împarți viața între tristețe și bucurie Ce limbaj så folosești ca să te faci înțeles când vorbești pietrelor norilor frunzelor apelor clipelor închinare și dor Te dor ploile Toate ploile cåzute și necăzute våzute și nevåzute încă apusuri Cum să aduni în tine Durerea tuturor firelor de iarbă și s-o împletești peste oase peste carne peste pielea de pământ peste pielea de
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1649]
-
voie a-i scoate din dughene și să priimească pe alții care vor plăti chiria cu folosul mănăstirii”. Ca să-ți cânt în strună, fiule, află că cei 750 de galbeni de la Ana Golăi erau bani mulți nu șagă. Dar și închinarea la mănăstirea grecească Vatoped însemna cheltuială nu glumă... Ca încheiere, aș spune că mănăstirea Golia mai primește la 25 iunie 1753 (7261) o casă cu locul din jurul ei, iar Dediul Codreanu donatorul a „mai făcut o casă și o cămară
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mănăstiri îi mai trebuia doar mână de lucru. Așa că patru sălașe de țigani robi nu strica. Așa este, sfințite. În 1641 însă, Vasile Lupu voievod a făcut ceea ce - poate - nu trebuia! Da, da, îmi aduc aminte. Din rezumatul actului de închinare făcut în limba rusă am aflat că: „Vasilie voievod, în anul 1641, a închinat tuturor celor douăzeci de lăcașuri athonite mănăstirea Trei Ierarhi, construită de el în orașul Iași, pentru ca ele să împartă toate veniturile de pe domeniile acestei mănăstiri”. Numai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Îngroparea Domnului Dumnedzău și Mântuitorul nostru Iisus Hristos”. Apoi că la 31 martie 1680 (7188) Gheorghe Duca voievod a dăruit Cetățuii „un loc de moară ce iaste în șes, lângă grădina domnească a răposatului Vasilie vodă (Lupu), în pârâul Bârnovii”. Închinarea mănăstirilor moldovenești către Muntele Athos sau către Ierusalim era un lucru obișnuit, dar se mai puteau închina și către mănăstiri autohtone. Așa a făcut Constantin Duca voievod la 11 aprilie 1694 cu mănăstirea Hlincea, pe care o ia de la mănăstirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dar eu nu sunt Învățător - Învățător e tatăl meu. Iar el se mânie: - În-chi-nat! Era ceva curent pe-atunci, un fel de modă, fiecare, oricât de mare-și-tare ar fi fost, tot se Închina altuia și mai tare și mai mare... Închinarea era un fel de bună-ziua - uite, și În ziua de azi Ardelenii se salută cu: «Servus!» - adică: «Sluga»... - Vorbeam, nu de salut, ci de Închinare politică. - Închinare politică! Dacă o luăm așa, atunci și Ștefan cel Mare s-a Închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de mare-și-tare ar fi fost, tot se Închina altuia și mai tare și mai mare... Închinarea era un fel de bună-ziua - uite, și În ziua de azi Ardelenii se salută cu: «Servus!» - adică: «Sluga»... - Vorbeam, nu de salut, ci de Închinare politică. - Închinare politică! Dacă o luăm așa, atunci și Ștefan cel Mare s-a Închinat... - O-ho! Și cum... Atât de... curent s-a Închinat, Încât de-atunci, Moldova nu mai are fereastră la Dunăre, la mare... - Da, bre! Ceara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ar fi fost, tot se Închina altuia și mai tare și mai mare... Închinarea era un fel de bună-ziua - uite, și În ziua de azi Ardelenii se salută cu: «Servus!» - adică: «Sluga»... - Vorbeam, nu de salut, ci de Închinare politică. - Închinare politică! Dacă o luăm așa, atunci și Ștefan cel Mare s-a Închinat... - O-ho! Și cum... Atât de... curent s-a Închinat, Încât de-atunci, Moldova nu mai are fereastră la Dunăre, la mare... - Da, bre! Ceara lui de-de-de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe deasupra Sfânt, că rău a-ntors teleaga-n loc, de-a răsturnat-o, de-a rupt-o-n drum, cum zice și cântecul... Acuma, Între noi, bărbații: pot eu să spun, la clasă, unor copii cruzi, povestea asta? Mai Întâi, cu Închinarea... Apoi cu... Eu, un basarabean, să spun la clasă, că Chilia și Cetatea-Albă au fost pierdute de Marele nostru Ștefan? - Copiii de-acum sunt ardeleni, le poți spune orice, de rău, de moldoveni... Numai de Groza al lor și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
batjocură. Cei care îl ridiculizează pe Isus imită ceremonia triumfului roman în timpul căruia Cezarul primea salutul și omagiul imperial. Mantia de purpură, coroana de spini (semănând cu o coroană de iederă), trestia cu care Isus este lovit în cap și închinarea ca omagiu în batjocură fac trimitere la componentele vestimentației și omagiului primit de împăratul roman, care în timpul ceremonialului triumfului îmbrăca o robă de purpură, purta coroană de lauri și ținea un sceptru în mână (ex. Dio Cassius 6,23; 44
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ireversibile a istoricității. Astfel, credinciosul nu mai poate fi atestat în formula identității sale de credincios, nu mai poate fi localizat și datat ca aparținând unui anumit timp și având o istorie a lui ce-l încadrează limitativ. Așezarea și închinarea în fața relicvelor-mărturii ale prezenței divine active dincolo și peste timp determină, pe fundalul credinței și prin fluxurile sfințeniei propagate spre eul extaziat, transfigurarea conștiinței într-o nouă fereastră atemporală prin care transcendența își revarsă abisurile izbăvitoare. Aici individualitatea credinciosului devine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
efort considerabil - de stidiu și de creație, în egală măsură - unul dintre cele ce merită luarea-aminte a cititorului. Tema principală a cărții acesteia, a șasea, este dată de un fenomen, mai puțin cunoscut marelui public în substanță, semnificație și efecte: închinarea (în fond supunerea) mănăstirilor creștin ortodoxe românești către “locurile sfinte”, adică călugărilor greci și celor de la Ierusalim. Această închinare este, însă, una de un fel deosebit, ea depășind limitele dogmelor religioase și apăsând îndeosebi asupra laturilor economice. Ascultarea practicată de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
principală a cărții acesteia, a șasea, este dată de un fenomen, mai puțin cunoscut marelui public în substanță, semnificație și efecte: închinarea (în fond supunerea) mănăstirilor creștin ortodoxe românești către “locurile sfinte”, adică călugărilor greci și celor de la Ierusalim. Această închinare este, însă, una de un fel deosebit, ea depășind limitele dogmelor religioase și apăsând îndeosebi asupra laturilor economice. Ascultarea practicată de regulă în sânul cinului călugăresc era floare la ureche. Importante se dovedeau a fi bunurile (averile) mănstirlor închinate, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la cetatea Ierusalimului...” În loc să-i pună pe cuvioșii călugări moldoveni la muncă, pentru a se întreține starea și nevoile mănăstirii, domnul găsește această soluție, foarte comodă, dar și profitabilă, din punct de vedere spiritual. Așa cum reiese din paginile cărții, toate închinările și toate daniile (uimitor de generoase) urmăreau un scop cam prea personal: numele binefăcătorului, precum și cele ale înaintașilor și ale urmașilor, să fie în veci pomenite “la sfântul jertfelnic” “și să le facă seara parastas cu colivă și la trapeză
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
binefăcătorului, precum și cele ale înaintașilor și ale urmașilor, să fie în veci pomenite “la sfântul jertfelnic” “și să le facă seara parastas cu colivă și la trapeză mâncare și băutură”, ceea ce trebuia să se repete și dimineața, la liturghie. Faptul închinării are, însă, și alte înfățișări, de unde reiese că mintea omului, fie el și drept credincios, o poate lua uneori razna. Mai ales la îndemnul diavolului, care îi bagă sub nas ispite lumești, cum ar fi agoniseala de averi sau profitul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
chilia ta, lasă-ți bagajul și urmează cele cuvenite. Între timp, are să-ți aducă ceva de mâncare și apoi... noapte bună. De mâine, om porni să vorbim despre unul din cele mai deosebite fenomene prin care au trecut mănăstirile noastre. Închinarea către locurile sfinte... Așa că ai ce să citești. După amiază, la ceasul știut, vom începe să întoarcem lucrurile pe toate fețele, până ne-om dumiri cum stau treburile cu închinarea mănăstirilor... ― Așa am să fac, părinte. Noapte bună . ― Noapte bună
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cele mai deosebite fenomene prin care au trecut mănăstirile noastre. Închinarea către locurile sfinte... Așa că ai ce să citești. După amiază, la ceasul știut, vom începe să întoarcem lucrurile pe toate fețele, până ne-om dumiri cum stau treburile cu închinarea mănăstirilor... ― Așa am să fac, părinte. Noapte bună . ― Noapte bună, fiule. Când bătrânul mi-a vorbit de mâncare, întrebarea cine mi-o va aduce s-a înfipt în mintea mea ca un ghimpe. “Cine? Cine?” mi se învârtea în cap
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]