2,199 matches
-
și e ademenitoare forma desăvârșită în care el își dă pe față gândirile. Au trăit în timpul vieții lui Caragiale și oameni care n-au râs, ci au fost cuprinși de adâncă întristare când și-au dat seama că nu sunt închipuiri deșerte, ci ființe viețuitoare pocitaniile omenești pe care le "admiră" lumea în Noaptea furtunoasă ori în Scrisoarea pierdută și ființe viețuitoare pe care le-ntâlnim pretutindeni în calea noastră 245. În același spirit scrisese și tânărul Slavici în 1879 în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
orizont cultural mai larg, el a simțit nevoia extinderii și spre culegerile de maxime și învățături morale laice - Apoftegmata („viiața și orânduiala, vorbele și așăzământul a mulți filosofi vechi”), Ithica ieropolitica („sau filosofiia învățătoarea de firea, cu simvolii și cu închipuiri aleasă”), Învățătură dulce sau Livada înflorită -, ajungând chiar la Esopia, pe care a tradus-o din greacă. Tălmăcirile sale nu au fost tipărite, unele s-au pierdut, iar cele mai multe se găsesc la Biblioteca Academiei Române. Aproape la fel de vie era și preocuparea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
las / Tu-l luminezi acum și-ntotdeauna". Ultima piesă a ciclului nu face decît să adauge cîteva elemente sugestive pentru o aceeași stare de așteptare În penumbră a deplinei expresii de sine, fără mari speranțe dar și fără lamentații inutile: Închipuire. Nu-i luceafăr, nici Zi luminoasă-n blidul tău de linte. Acestea. Muzici sau miresme-n gînd Înghețe-n iarnă vorbele sau fiarbă În vară. Toate se vor spune cînd? (Sufletul florii). Oricît de surprinzător ar fi, la prima vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în caz de nevoie, în așa fel încît să disloce în mod fatal textul împăturit al conferinței. Încurcătura lui Pnin este o formă acută a anxietății pe care o resimțim la gîndul unor posibile consecințe neplăcute ale acțiunilor noastre prezente, închipuiri proleptice și cu atît mai ironice cînd știm că Pnin este deja în încurcătură (și nu este nevoie să își imagineze o astfel de situație). Printre altele, condiționalul detașat „dacă ar fi fost cazul”, spre sfîrșitul fragmentului citat, denotă măiestria
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
camusian, dar și din substanța protagoniștilor cărților unui Italo Svevo sau Alberto Moravia, gata să comită acte extreme din plictiseală, greață, indiferență sau revoltă. Stilul naratorului Timoteo este chiar omul Timoteo, prizonier al problematizării propriilor obsesii, hrănindu-se din anticipări, închipuiri și dezmințiri succesive ca dintr-un delirant repertoriu de erori, frustrări și mustrări de conștiință. O conștiință a păcatului și a expierii, mână-n mână cu o irepresibilă tentație a deriziunii, inclusiv față de persoana cu care are o relație intimă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Chrystèle, care de fapt îl ochise de mult în acel sat de vacanță din Saint-Moritz. Pentru Luc actul sexual în absența iubirii este ceva obscen, impur și inestetic. O penibilă și sumbră corvoadă carală, încât doar lăsându-se pradă unor închipuiri lascive, își salvează onoarea de mascul față de stewardesa cu chip de îngeraș cârlionțat vizibil pe pereții bisericilor de țară. Privind-o cu un ochi critic și analitic, punând-o chiar sub lupă, Luc (o dată cu naratorul) îi găsește toate defectele din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Satanei, recurgând, în calitate de alchimist, la focul controlat în laborator. Mefistofelicul Prelati și discipolul său Gilles de Rais se vor deda astfel la lucrări de transmutație sau arderea de tot a cadavrelor de copii pe altarul Diavolului. Când ororile dincolo de orice închipuire vor fi date în vileag și după ce trupele Delfinului vor fi percheziționat castelul, Gilles este acuzat public de vrăjitorie, sodomie și crimă în serie; părăsit de Prelati și de slujitori, se predă spre a fi judecat de episcopul de Nantes
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și atrocitate incredibilă. Analista a ascultat ani în șir visele, ideile fixe, delirul și frustrările unei tipologii mediocre, pe jumătate nefericite, pe jumătate demente, temându-se acum să nu naufragieze în mediocritatea propriei clientele. În timp ce pacienții îți descarcă visele și închipuirile, Cora se preface că și le notează, de fapt scriindu-și lista de cumpărături. Chiar și cel mai recent pacient, Nagy pare doar obișnuitul, previzibilul obsedat: "cei buni se sinucid, ceillalți vin în cabinetul meu", având totuși ceva greu de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prevestit de demență senilă și mizeria fiziologică aferentă. Portretele succesive de la azil sunt tot atâtea variante ale alienării. Conștient încă de tot ce i se întâmplă, își retrăiește trecutul și prezentul, ieșind din carcasa propriului trup ("o momâie urât mirositoare"). Închipuirea lui mai are încă vlaga de a suprima timpul distructiv, de a se întoarce la fosta "grandoare" (când era vizitat la Palmela de însuși Salazar) și de a-și face chiar planuri onirice de evadare în viitor. Obsesii ale puterii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vieți de frustrări și oportunism utopic, ce nu vor pregeta să se alinieze și să servească noii puteri a realiștilor furioși. De care d1. Șarl este cel mai aproape prin înclinația sa de a lua drept realitate propriile vise și închipuiri. Soprosina, patroană a bordelului, este o pledantă a acestui stabiliment cu funcții multiple: terapie afectivă, erotică, dar și una eudemonică, umanitară, în spiritul Fabricii de Fericire a realiștilor. Experta în afinități elective, are o amplă doctrină managerială a iubirii, reperabilă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
e că Dan Stanca are vocația problematizării, chiar și a unor cazuri de cronică mondenă sau neagră, totul în rama unui imaginar frapant, dezlănțuit. El a deprins arta de a stârni cititorul, de a-l provoca, de a-i zgândări închipuirea, de a-i propune ipoteze,dezbateri, profeții, inclusiv miracole legate, de pildă de călugărul și preotul exorcist (asasin?) de la schitul Tanacu (vizitat de Pascal Bruckner cara apare în carte sub numele de Adam Fisher), despre drumul scurt dintre adorație și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bun de glume. Nu o dată Își dovedise istețimea În a-i păcăli pe ceilalți și toți se amuzau. Dar ceea ce ne-a spus În ziua aceea, cu siguranța unuia care relatează un lucru cât se poate de serios, Întrecea orice Închipuire. Nici mai mult nici mai puțin Popescu le pretindea celor de față să rezolve o Înmulțire fără să dea nici cea mai mică indicație cu privire la factorii produsului. Dar iată ce spunea acest glumeț: Înmulțind numărul copiilor vecinului său de apartament
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
săptămâni dintr-al zecelea an, iar ce se petrece în acest răstimp de cumpănă are drept protagonist pe Ahile. Epopeea este așadar, de fapt, o Ahileidă și nu poate fi înțeleasă fără a ști bine cine este Ahile în istoria închipuirii omenești. Deci cele ce urmează au drept țel să-l înfățișeze pe Ahile ca erou al Iliadei, folosind însă numai ceea ce se poate afla despre el din Iliada și din Odiseea, cu excluderea oricăror altor date. Nu va fi vorba
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pereche de boi înjugați la un plug și ținând brazdă dreaptă. Până și concentrarea bătăliei într-un singur punct e văzută ca un mare nor pe care furtuna îl înalță din praful gros al drumurilor verii; iar din iarnă vine închipuirea căderii de fulgi deși: sunt pietrele pe care le aruncă aheii asupra troienilor, de pe zidul de apărare al taberei lor. Numai că, la fel ca de atâtea alte ori, imaginea se desprinde de pura analogie și se mărește nemăsurat, cuprinzând
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
alor tăi nici dacă mi-ar da o răscumpărare uriașă și greutatea ta în aur și încă foarte mult pe deasupra“. Acestea sunt rostiri pătimașe, ale unui om mai presus de măsura comună și de ispita oricărei răscumpărări. Vorbește cu o închipuire excesivă și într alte prilejuri: revăzându-l pe câmpul de luptă pe unul dintre fiii lui Priam, Licaon, pe care îl prinsese și-l vânduse mai demult în Lesbos, își zice, uimit ca de-o minune, că, dacă lucrurile merg
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui Ahile, care nu este altceva decât puterea naturii lui și a facultăților sale, translația în verb a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale (pe care știe că nu le va
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
înapoi. Este adevărat că mai întâlnim și la alți vorbitori din Iliada (Hector, Andromaca, Priam) desfășurări asemănătoare de imagini. Numai că acestea sunt toate reprezentări amănunțite ale dezastrelor care îi pândesc, perindări de imagini cu care spaima devenită verb umple închipuirea. La Ahile totul are forță, relief și culoare. Hector, vorbind de avuțiile Troiei, spune că „cetatea ale cărei palate erau cândva bogate în aur și în bronz este acum aproape golită de ele, vândute cum au fost în Frigia și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
trebuie înțeles și trebuie spus. Este ceea ce rămâne aici de făcut. Portretul interior: Ahile ca erou homeric atipic Am vrea să știm cum arăta. Dar Homer, mai mult decât alți poeți, nu ne spune, așa cum nu spune despre nici una dintre închipuirile lui. N-o să știm niciodată cum anume li se însuflețea sau li se umbrea chipul, care a putut fi linia umerilor Andromacăi sau surâsul Elenei, nici cum pășeau, fiecare în felul lui, Hector, Ahile sau Aias. Simțim doar, din tot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit el, ca de pildă darurile de împăcare de la Agamemnon, le primește cu o nobilă detașare, fără nici o grabă. Și, chiar în închipuire, refuză, în numele unor valori mai înalte, cele mai fabuloase daruri și răscumpărări. Iar cu adevărat îndurători nu sunt decât aceia a căror mare putere îi face neîndurători. Cum spune chiar el, Ahile, câtă vreme nu l-a schimbat moartea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai deplină pătrundere și cu o plăcere mai bogată, ca ori de câte ori marele joc evanescent dintre aparențe și esențe este întrucâtva deslușit. Ceea ce este de rang mai mic, oricâte merite ar avea, odată demontat, rămâne așa. Poți însă demonta oricât o închipuire din sferele de sus, efortul analitic îi este prielnic operei, iar ea îl transcende, realcătuindu-se din ea însăși și din mirifica ei substanță, mereu mai vie în trecerea vremilor, intactă. Prospero Acțiunea din Furtuna și personajele din ea se situează
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din ceea ce numește „magia grosolană“, de care acuma se desparte, poate cel mai nobil gest al acestui om bătrân, liber și el de tot ce va fi fost, gândindu-se la moarte. Irosit din lumea lui Prospero, Ariel rămâne, ca închipuire și ca text, în lumea noastră. Și în univers. Poate trece în unele nopți printre constelații, departe, strălucind nevăzut, când aici, când altunde și când nicăieri. * Considerat în structura dramatică a piesei, Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu oase de roșu coral și ochi de perle albe, un giuvaier al mării. Cântecul acesta este mai sus de sfera omenescului și a pieirii, străbate în el închipuirea cosmică a acelui duh neîngrădit și, nu mai puțin, libertatea elementelor, ruperea lor din cătușele constrângerilor legiuite. * Elementele în care se întoarce, slobod, Ariel: then to the elements Be free, „apoi fii liber să te-ntorci în elemente“ („Te-ntorci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de „imagine“, „idee” și „phantasma”, desemnând o „apariție”, o „fantomă”, iar în limba latină va păstra aceleași nuanțe semantice, la care va adăuga altele noi: phantasia însemnând „imagine”, „idee”, dar și „viziune”, „imaginație”, phantasma trimițând la „apariție”, „fantomă”, „viziune a închipuirii” și phantasticus „privitor la imaginație” și „produs al imaginației”. Dacă ne uităm în dicționare putem observa că majoritatea limbilor europene au adoptat, cu mici variații fonetice, această ultimă rădăcină (fr. fantastique, ital. fantastico, germ. phantastich, engl. fantastic, rus fantastika), fiecare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
oferindu-le bogăție și putere. Naratorul amestecă planurile astfel încât atracția flăcăului Stoicea se suprapune cu invocația morarului. Cel care făcuse un pact cu diavolul nu mai putea să moară. Doar o sinucidere schimbă perspectiva încât însuși morarul să devină o închipuire. În această narațiune miraculosul face parte din cotidian, un univers în care întâlnești draci, piaza rea, vârcolaci, vrăjitori, elemente de magie neagră, de miraculos legendar, relatate după tiparul baladesc. Atunci când Stoicea înțelege că diavolul și-a bătut joc de el
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Iancu îl are de a se arăta fratelui său. Această secvență de mijloc a textului este una a acumulărilor de tensiune, a încărcării conștiinței lui Stavrache, ce devine stare de permanentă încordare, până la a se anula granițele dintre realitate și închipuire, dintre imaginile vieții lucide și cele din vis. Se poate observa, mai mult ca înainte, cum însuși prozatorului îi scapă controlul, cum ficțiunea i-o ia înainte și avansează în confuzia și nesiguranța balansului dintre cele două planuri. Glisările dinspre
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]