1,581 matches
-
înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar mulțumit, am coborât din înălțimi pentru a mă bucura de odihna nopții. Mâine voi porni din nou într-o plimbare prin înălțimile cerului, purtat de norul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nu se rărește niciodată, nici măcar la primele ore ale dimineții. Mulțimea, face parte dintr-un proiect feroviar măreț, visul unificării, pe care inginerii imperiului l-au transformat în realitate. Dârele de fum ale locomotivelor care se ridică peste aburul câmpiilor încinse și se unesc peste peroanele gării, fac parte din spectacolul continental. La fel ca și cele 103 tuneluri săpate în munte până la Simla, podul peste râul Gange, lat de peste 3 kilometri la Bihar și cei 140 de piloni înfipți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bolnav, oamenii îl evită, dându-se la o parte din calea lui când îl văd venind. Se oprește să-l vadă pe vânzătorul de dulciuri care face jalebi, introducând bucăți rotunde de cocă dulce într-o tigaie imensă, cu ulei încins. Scoate apoi bucățile prăjite cu un polonic mare, le trece prin zahăr caramelizat și le prăjește din nou. Le introduce, le prăjește, le introduce, le prăjește. Arată nespus de bine. Disperat, Pran se năpustește asupra dulciurilor, înșfacă bucățile și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gărzilor și vagonul restaurant, până la clasa întâi. Găsindu-și compartimentul marcat cu un cartonaș dactilografiat, urcă treptele metalice, trag zăvorul ușii masive de lemn, închisă la culoare și pătrund într-o cabină cu miros stătut, de sudoare și de mobilier încins. Hamalul pune cele două valize în plasa pentru bagaje, este plătit, își ia rămas-bun și pleacă. Imediat, se întind mâini pe fereastră să le ofere nuci și să ceară de pomană. Trenul s-a pus deja în mișcare, rulând încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să aibă probleme cu asta. Respir adânc și îi dau ultimul avertisment: Când vei iubi un bărbat, te vei schimba. Îți spun din experiență, suferința este insuportabilă. Vei simți cum inima îți e prăjită pe toate părțile într-o tigaie încinsă. — În cazul ăsta, mai bine o să am grijă să nu mă îndrăgostesc. — S-ar putea să nu poți controla lucrurile. — De ce? — Păi, pentru că a trăi înseamnă să iubești - cel puțin asta este valabil în cazul meu. — Și ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi se părea mie de departe - ședea Mihai, băiatul ăl mare al lui Enin. La ora aia, lumea se odihnea prin case, la umbră, să-și mistuiască mâncarea grasă de la prânz. Era și cam cald, așa, și mirosea a paie Încinse. Îmi vedeam liniștit de treaba mea. Și deodată - uitați-vă la mine, că sunt om bătrân și ziceți că mă apuc să vorbesc prostii - deodată Dumnezeu parcă Începu să picure din cer stropi de miere, văzduhul mirosea a iasomie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici măcar nu erau ai lui, ci ai CAP-ului, Încurcătură mare, Îi căutase cu Miliția până și prin oalele și tigăile țiganilor - nimic!; un părinte se opărise când explodase cazanul de țuică și azvârlise În jur borhot fierbinte și aburi Încinși - să fie clar: era vorba de un cazan de stat, nu de unul ilicit; altuia Îi stricaseră niște ciobani venetici fâneața necosită și umbla prin judecătorii: avea nevoie de un mic sprijin moral din partea fiului care, deși la o vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
agricole. Chiotele lor umpleau văzduhul și lui Foiște i se părea, dacă Închidea ochii câteva clipe, că În jur era iarnă și copiii goneau la vale pe sănii. Însă repede Îl zăpăceau și-l aduceau cu picioarele pe pământ aerul Încins, mirosul de miriște arsă și foșnetul nemaiauzit al ciupercii care creștea. Dacă n-ar fi fost beteag, l-ar fi Îndemnat și pe el gândul să pășească pe un drum mișcător; așa, Însă, se mulțumea să rămână lângă frământările scoarței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zâmbi și oftă iarăși. Mirosul scorțișoarei și aburul cald al vinului Îi făceau nările să freamete deasupra mustății În care se Întăriseră ciucuri mici de gheață. Avea să ajungă curând În sat, să-și scuture promoroaca de pe haine În fața sobei Încinse, să bea scurt o țuiculiță și să pornească apoi În căutarea lui nașu-său, care cu siguranță Îl aștepta fie la primărie, fie În odăița din fund a cârciumii ce aparținuse, nu cu multă vreme În urmă, bătrânului grec Costas Dagdelinis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și se sparseră. Zeci de mii de albine Întărâtate izbucniră din cutiile lor. „Luminile!” zbieră Directorul către omul de la volan. „Stinge repede luminile!” Însă acela, asurzit de zgomotul de porc târât spre locul de tăiere pe care-l scotea motorul Încins, nu auzi nimic. Albinele se repeziseră spre faruri și spre cabina luminată. Motorul Încetă să se tânguie, iar tractoristul se azvârli de pe scaunul său și o luă la goană printre copaci, tăvălindu-se din când În când prin iarba Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
într-o jerbă de apă, cu un sunet îmbucurător, iar stropii împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? întrebă un vasal, privind, din nou, înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de braț. Vrând-nevrând, s-a lipit de mine. Am simțit trup fierbinte și mlădiu... Mâinile îmi strângeau brațul afectuos, iar sânii pietroși tresăltau cu tremur de hulub speriat... Fără să vreau, m-am lipit de ea. Dogorea ca un cuptor încins! Am tresărit! Nu-mi dădeam seama dacă visez sau lângă mine arde cu adevărat un trup ispititor de fată... Mi-am mișcat palmele de-a lungul coapselor ei, dar o mână moale mi le-a condus spre rotunjimea sânilor, în timp ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mine... O gură cu buze pline și răsuflare de foc mă săruta pe obraz, pe gât, pe ochi, ocolindu-mi cu bună știință gura... Am început să răspund sărutărilor ei și s-o strâng puternic la piept... Devenisem un fier încins care arunca scântei... Nu mai aveam control asupra mea. Voiam din toată ființa s-o am...Ea mi-a înțeles dorința și. tremurând, mi-a șoptit: --Te rog, liniștește-te, dragule! Nu am îngăduința să mă dau nici unui bărbat. Numai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
STIGMATUL POETULUI Stigmatul poetului lacrima rezonantå înalțå rugå råsårind în amurg odatå cu luna în fugå a stelei cåzute aripå - drug deschizând cerului sipetul -rug Versul încins prins peste frunte cununå de foc a locului loc joc în mijloc de våpaie rece Stigmatul poetului rimă însângeratå a visului cuprins de întristare
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1627]
-
meșteșugului. ȘTEFAN AVĂDANEI Dincoace de oglind= William Shakespeare Sonetul XVIII C-o zi de vară să te-asemui dar? Mai dulce-ai firea, măi cumpătata: De vînt în mai se scutur muguri iar, Și viața verii-i mult scurtata: Prea-ncins e ochiul cerului vreodat, Și-obrazul și-l ascunde după nor, Și ce-i frumos azi, mîine-a scăpătat Urmînd al vremii curs neiertător; Dar vară ta trăi-va veac de veac, Iar frumusețea ta nu va pieri, Chiar morții hîde
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
care toți au strigat: —Doamne! Și-au stins țigările, au dat ceaiul peste cap și au sărit în picioare. Veseli, spuneau chestii de genul „E momentul să ne umilim!“ și „în după-amiaza asta e rândul meu să calc pe cărbuni încinși!“ și „Aș prefera să fiu dus în curte și biciuit!“. Haide! mi-a spus Mike. 10tc "10" Mike m-a înșfăcat de încheietura mâinii și m-a tras după el pe coridor și apoi într-o altă încăpere. —Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Răbdătoare, am așteptat să aud primul vers din Smoke on the Water. Dar nu era Smoke on the Water! își schimbaseră mesajul cu o melodie a celor de la Led Zeppelin. Când Robert Plant a început să cârâie ceva despre gagici încinse și despre ce plănuia să le facă imediat ce-o să ajungă acasă, am intrat în panică, fiind convinsă că mesajul ăla era simbolic. Că Luke încerca să-mi spună „Gata cu cea veche, acum sunt cu una nouă“. Mesajul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ba chiar mai mult. Iar după vreo nouă secunde, am simțit o durere scurtă într-una dintre măsele. Până la ora culcării, îmi ieșisem deja din minți de durere. însă cuvântul „durere“ era departe de a putea descrie scânteile electrice, metalice, încinse care mă torturau de-mi venea să urlu, îmi urcau până-n creier și coborau până-n maxilar. Era oribil. Mă tot ridicam de pe scaun ca să înșfac sticluța cu dihidracodeină. Nu voiam decât să-mi amețesc durerea cu prețioasele și liniștitoarele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aflam acolo. Dacă aș fi știut, poate că aș fi tratat situația cu mai multă seriozitate. Și atunci poate că aș fi luat măsuri ca aceea să nu fie ultima mea vizită acolo. Am stat în strada ca un cuptor încins și, fără nici un sens sau posibilitate, mi-am dorit, copleșită de suferință, să am puterea de a schimba lucrurile. Voiam să mă întorc în timp și să modific trecutul. Voiam să locuiesc în continuare în New York, să nu fi plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
folositor. Mai interesant, crede-mă. Irina reintră în șuvoiul străzii. Bătrâni cu sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și nori negri, de la topitoarele de smoală, valuri gri de praf de la basculantele cu ciment și beton si prefabricate și conducte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inevitabilul, destinul, pe care tot încercase să-l înduplece, să-l cumpere, să-l amâne. Dar Dida Voinov nu-și mai intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
joi. Așa arată calendarul, cadranul. Soarele acesta suspect se numește joi. Până vineri mai e un secol. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai poate aștepta! Are nevoie de o provocare, un subterfugiu nevrotic. Acum, mai bine acum, în acest con încins și strâmt, numit joi. Grăbit, ațâțat, amestecă sucește truchează zarurile. Trișează frenetic, orbit, în transă. Mistica derizoriului va îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe cele, puține, pe care le-a avut cândva, nu comite decât porcărioare de rutină, domestice, fără mare greutate, cât cere supraviețuirea. Supravietuirea, adica cicatricea de la coada sprancenii? Hm, tace, zimbeste, superior, subiectul il scarbeste. Seara e în cețuri. Orașul încins, pe fundul căldării iadului. Doi foști colegi vorbesc despre alți foști colegi. Cutare, burdușit de parale. Cutare, somitate medicală. Cutare, s-a sinucis din te miri ce. Apoi, despre foștii profesori ai fostului liceu. — Dar Tolea? Ai mai auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plictiseala mea reală, atâta tot. Fluierați cât vreți în urma farseurului, parașuta lui s-a și ridicat, e departe, așa le-ar fi strigat. Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele alburii, mișcătoare, în care recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele și ghearele și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide deschide ochii. Gura se umple de o lavă lipicioasă, abundentă. O gură hămesită, în care limba și dinții cresc și cresc. Se încordează, se scutură, reintră în încăpere. Mâna mică tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]