1,026 matches
-
înăbușea. Cum putea să mă înăbușe? Eu eram stăpânul acestei clădiri acum! Nu mai era cineva care putea hotărî în locul meu dacă aveam să apuc sau nu ziua de mâine. Acum eu aveam toate acele sfori. Și nădăjduiam să îmi încleștez degetele în jurul altora, al celor din jurul meu. Geamurile erau mai mici decât trebuiau să fie. Turnurile din beton și oțel ce se înălțau la zeci de metri deasupra solului opreau soarele să lumineze normal liceul și doar rareori acesta găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
moi. Viens avec ton papa! Al... JE NE SUIS PAS TA MICHELLE! JE RESTE ICI... PAPA! Țipătul ei făcu holul mic de primire să răsune, dar Allston ori era de nestrămutat, ori ignora complet dorințele copilului lui. Prostii, zise el încleștându-și dinții. Se aruncă înainte vrând să apuce încheietura Anei. Fără să gândesc, mâna mea apucă mânerul Eternei și din teacă țâșni o scânteie roșie ce se opri la gâtul Ministrului sub forma unei lame ce râvnea sânge. Cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
el. Are cel puțin o crăpătură fină de tot. — Poftim. — Dar Încă-l mai putem folosi... — Ba nu. Nu-l mai putem folosi. — Am putea să cumpărăm niște Sellotape. — Dar nu va mai funcționa niciodată ca lumea, spun, cu pumnii Încleștați pe lângă mine. Pur și simplu... nu va mai funcționa. — Înțeleg, spune Connor după o pauză. Și cred că, În cele din urmă, chiar Înțelege. — Păi... atunci plec, zice Într-un final. Am să-i sun pe proprietarii apartamentului să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze, n-am găsit dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** Când mă apropii de ușa biroului lui, văd că aceasta nu e păzită de una dintre secretarele lui, ci de Sven. O, Doamne. Știu că mi-a zis că e cel mai vechi prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă mai pot abține, pufnesc În râs. — Vezi ? țipă Lissy. De-asta nu ți-am spus. Eram sigură c-o să râzi ! — Iartă-mă, zic. Lissy, pe cuvântul meu că nu de tine râd. Trag aer În piept adânc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decât niște bancheri sobri În tutu-uri, ținându-și servietele lipite de piept, și dansând Lacul lebedelor. Un judecător se avântă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
jalnic, Îți Întărește mușchii feței și te vindecă de urât. ,, Banii sunt deșertați În buzunarul fără fund al vestei kaki de care Antoniu nu s-a despărțit de când a dat frigul. Un timp degetele lui Îi pipăie prin stofa grosolană, Încleștându-se pe ei ca brațele unei caracatițe. Kawabata nu scoate nici un cuvânt. Privește În gol și tușește din când În când. Cele câteva raze de soare care au străpuns Încăperea și o luminează, primesc jeturile de stropi de salivă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sudoare, refuză oferta. Îi e sete, căldura Îl toropește, și Îi dă senzația că se află Într-un deșert african, departe de lumea civilizată, constrâns să-și suporte trupul deshidratat. Stă de cel puțin două ore În picioare, cu mâinile Încleștate pe tablou, amețit de fluxul continuu de gură-cască și de chilipirgii care-au invadat maidanul prăfuit și murdar. Două blocuri hâde, lipite de maidan, cu tencuiala căzută, Înțesate de familii nevoiașe cu puzderie de copii, se Înalță ca două embleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a spus avocata că ești un tâmpit? Trebuia să o crezi... Am divorțat după alte paisprezece luni de coșmar. Fiecare întâlnire degeneră într-o ceartă. Oricât de blândă începea, oricât de mult încercăm să ocolesc provocările, oricât de mult îmi încleștam fălcile, până la urmă cicăleala, care începea odată cu intrarea pe ușă și continuă până noaptea târziu, producea fisuri în răbdarea mea. Ajungeam să zbieram unul la altul ca niște căpiați. O rupsese cu toți prietenii și toată plăcerea ei rămăsese ceartă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dacă gândurile ți s-ar ține laolaltă, ca liniștea aceasta în care abia te închegi. vaier de frig mă subțiasem și picam, ca țurțurul ce-și termină substanța. albastrul rece mă strângea până la albul incolor și toate-n mine se-ncleștau, dureau cum doare crăpatul mugurilor în copaci și verde luminau. în dinți se sfărâma un cântec, o panglică de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Federigo, câinele tău de acasă! — Fede! Fede! strigi, dar câinele mârâie sub tren și amușină. Ce urmă caută? Nu cumva pe-a ta? Te-ai Întors cu spatele, să nu te recunoască cei doi soldați posaci care stau cu mâinile Încleștate pe armă. — Actele! — Unde mergi? Răspunde! — De unde vii? Arată actele! — Stai! Stai sau trag! Mergi grăbit, alergi, repede, tot mai repede, tot mai repede, gara o simți În spate cum se face, În urma ta, tot mai mică, iar petele roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment până În bezna rece, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric? * Tocmai din cauză că știi versul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul, ca să mă prăbușesc În adâncurile fără fund, umede, Înghețate, care au să se Închidă, uleioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
au Încremenit Între riduri. Tace. — Așa cum se Întâmplă uneori, draga mea, se petrecuse o adevărată simbioză Între ei. Adoptaseră unul de la altul fraze, gesturi, cuvinte, ba chiar și amintirile celuilalt. Cum adică adoptaseră amintirile celuilalt? Mâinile ei Înmănușate s-au Încleștat pe volan. Oare nu asta a Încercat și ea, ani de zile - să-i simtă alături În coșmarurile din care se trezește transpirată, cu inima bătând, cu gâtul Încordat de strigătele mute? Nu la asta s-a tot gândit, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
știe. Iar chiparos am văzut doar la Roma Ca să mă trezesc, Îmi Înfig unghiile cât pot de adânc În carne, strâng pumnii cât pot, atâta doar că unghiile mele sunt și ele de carne și pumnii pe care mi-i Încleștez sunt vătuiți, strâng cât pot dinții, pumnii și așa sunt sigur că sunt treaz, nu visez. Sunt aici și strig: — ...Măcar tu recunoaște-mă! Măcar tu uită-te la mine, mamă... În toate poveștile, mama e cea care te recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
asta, Luke mi-a smuls hainele de pe mine. Din secunda în care m-a pătruns, am început să am orgasm. Care a durat o veșnicie! Parcă nu se mai termina! Nu mi se mai întâmplase niciodată așa ceva! Paralizată, m-am încleștat de umerii lui, în timp ce tot trupul mi se contracta sub valurile de plăcere. Apoi, Luke a început să respire din ce în ce mai greu, să scoată niște sunete răgușite și să geamă, cotropit de plăcerea orgasmului. Ah, Rachel! gâfâia el cu mâinile înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de ziar pe care un domn bine, cu căciulă brumărie, o ține întoarsă vag spre mine. Fetei cu un aer rece de străină, care probabil va coborî la prima, prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să se ghicească sub hainele de iarnă, cojoc lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de altele. Și o s-o facă bucuroasă, mereu bucuroasă"... Calm, bine, dar ea ar fi voit ca farmecul să continue zile întregi, și eu mă plictiseam îndată. Simțeam cum sângele îmi bate tot mai iute. Printr-o mișcare bruscă, îmi încleștam unghiile și îi făceam rău. Țipa și apoi se uita la mine, nepricepând, iar eu râdeam, ca și cum ar fi fost o glumă. Apoi îi vorbeam de planuri artistice. De-mi arăta părere de rău, o ambiționam: "Nu-ți plac astfel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din vârful muntelui. Oamenii se luptau corp la corp printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-l mângâie pe obraz, cel mult dojenindu-l cu blândețe. Daniel continua să stătea lungit în pat, cu ochii larg deschiși și cu privirea ațintită în tavan. Ce ispită, ce gând rușinos: să plângă! În gură, dinții i se încleștau de la sine. Nu, trebuia să facă ceva! Nu putea s-o lase nepedepsită! În odaie nu era beznă. Chiar deloc. De afară, din noaptea geroasă, intra pe fereastră luna plină. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină întindea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a continuat drumul sacrificiului târându-se pe versant în sus, până în dreptul gurii de foc. Moment în care, lăsându-i pe toți cu răsuflarea tăiată, s-a aruncat acoperind cu propriu-i trup focul mitralierei. Ducu i-a văzut mâinile încleștându-i-se de smocurile de iarbă uscată de deasupra gurii de foc și și-a zis: o face pentru ca trupul său mort, sfârtecat de gloanțe să nu alunece pe povârniș în jos, lăsând iarăși descoperită acea gură de foc care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
forță ascunsă. Garnitura întreagă se cutremura, cisternă după cisternă, până la ultima, departe, către intrarea terenului de fotbal Ileana... Cioburile de geam zăceau împrăștiate în iarbă... Mascat și cu pătratul de metal în creștetul capului, Datcu sărea de pe trambulină, cu mâinile încleștate pe coarnele ghidonului și pentru o clipă rămânea încremenit în aer în timp ce trecea în zbor prin rama înaltă cu geam, izbind peretele de sticlă, învăluit într-un nor alburiu-sclipitor de țăndări... În odăița de la mansardă, Rareș stătea lungit, cu privirea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mult. Așadar umbra de pe fața ei nu era de lungă durată fiindcă, iată, o vedea deodată ștergându-se. Pe fața ei se așternea lumină. Nu prea multă, doar atât cât să nu rănească. Tremurul lăuntric al lui Dragoș devenise insuportabil, încleștându-i maxilarele. Continuă totuși să vorbească: În ziua când ne-am plimbat cu toată grupa în Cișmigiu și am făcut poze, la un moment dat mi-ai cerut să-mi iau mâna de pe umărul tău. Da, mi-aduc aminte. Ai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sculase în toată splendoarea-i delicată, iar pielea care îl acoperea se întinsese, devenind catifelată. La vederea capului pulsând, cu o picătură de lichid seminal în ochiul întredeschis din vârf, Carol simți cum o cuprinde un val de exaltare. Își încleștă mâinile în jurul feselor și se lăsă pe călcâie. Unii spun despre penis că ar fi o chestie urâtă, o adăugire la creația Domnului, făcută în al doisprezecelea ceas. Compară treaba asta care se bălăngăne cu aspectul curățel și funcțional al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
după el, sub păr, cu cealaltă arătând spre zidul de piatră, și atunci am văzut, acolo sus, pe zid, o mâță mare și neagră, și atunci am știut care ne e ținta, pe cine-o să vânăm, îmi simțeam mâna încleștându-se pe armă, am vrut s-o ridic și să țintesc, dar bunicul m-a apucat de umeri, șoptindu-mi să mai așteptăm, și atunci mâța a plonjat și, cu coada ridicată și picioarele rigide, a făcut câțiva pași prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de găină, mă gândeam că probabil mi se ridicase și părul în cap, ca atunci când la ora de fizică m-au conectat la curent, mi-am strâns pumnul de la mâna stângă, știam că acuși și mâna dreaptă mi se va încleșta pe scândură și știam și ce va urma, vârful cuțitului o să-mi treacă prin deget ca prin unt, de-aia n-am vrut cu nici un chip să-mi mișc mâna, știam că n-am voie s-o fac, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]