KorAP: Find »[drukola/base=înclina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...342 >

8,533 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

de ajutor, să fii văzut spune Stanciu după o clipă de gîndire. Cînd va fi cazul să pleci în oraș, te anunț eu. Față de Cornea o ții înainte cu Zona Întîi, clar? Sudorul încuviințează printr-o mișcare a capului, se înclină și iese. În urma lui, Stanciu are o explozie de furie, vărsînd asupra pereților potopul de sfinți și arhangheli, așa cum a mai făcut și anul trecut în primăvară, cînd a trebuit să-și pună subalternii să întocmească un proiect de absolvire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi! clatină din cap chelnerul. Stă seara și se închină ca proasta la o pictură. Îmi pare rău! înclină el privirea, retrăgînd paharele, împingîndu-le spre mijlocul barului nu pot fi așa darnic numai pentru atît. Credeam că... Întinde mîna, ia două pahare curate și toarnă în ele băutura cuvenită pentru banii primiți. Fratele meu omul este servit zice, întorcîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată el spre femeia cu blană albă vă roagă... Repetă-mi exact cum ți s-a adresat îi spune actorul, făcînd un gest autoritar, să mențină impresia făcută. "Roagă-l pe domnul de colo să vină puțin dacă vrea..." Mulțumesc! înclină actorul privirea, pornind spre masă. Vă ascult zice femeii cînd ajunge lîngă ea. Te rog să stai murmură femeia, fără să ridice privirea. Docil, actorul se așază, privind-o lung, stăpînindu-și cu greu surîsul din colțul stîng al gurii. Mîinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridicată. Cînd o întîlnește pe-a actorului, încearcă un surîs, tăiat în două de amărăciune: Mulțumesc! șoptește în timp ce lumina rea din ochi îi dispare, privirea devenindu-i caldă, ca un foc molcom învelit în durere. Iulian e numele meu se înclină actorul, așezîndu-se pe scaun, luînd încet, delicat, mîna femeii s-o sărute. Nina răspunde femeia oftînd, mușcîndu-și buzele, să-și stăpînească lacrimile. Iulian se face că nu observă, așază mai bine ziarele pe colțul mesei, apoi se ridică: Mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
soții lor... Depinde de soți... Tina dragă... își prinde bătrînul soția de braț. Una din fetele mele insistă bătrîna este căsătorită cu un fost profesor universitar, care a renunțat la catedră de dragul științei, lucrează la "Valea Brîndușelor"... Virgil Muraru, nu? înclină privirea matematicianul. A fost, de fapt, conferențiar, dar n-are a face: putea ajunge și profesor, îl știu; am auzit de el, tîrgu-i mic, el e un om mare, valoros... Da, el este face un gest de fală bătrîna. Mamele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că acolo trebuie să se țină o ședință? Profesorul se întoarce mai bine spre Lazăr și-l privește cu luare-aminte: Nu înțeleg de ce-mi spui toate astea? Oare?! se miră Lazăr, ridicîndu-se de pe scaun. Vă mulțumesc pentru îngăduință, doamnă înclină el privirea spre femeie. Oricum, surîde profesorului stînd aici și crăpînd încet, vom avea timp să medităm la cele trecute, chiar și la nevoia de mit în anumite perioade ale vieții, la fel cum, în această sală, mulți dintre noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se oprește și privește lung șirul de sticle din care a spart ieri două. Bonjur! aude pe cineva șoptind în spatele lui. Se întoarce: Cristina îl privește cu ochii invadați de lumină și cu zîmbetul fluturîndu-i pe buze. Bonjur! îi răspunde, înclinînd capul într-un gest de salut. Mi-era teamă că nu mai vii; te așteptam. Fata pornește înainte, spre capătul magaziei, printre stivele cu lăzi și saci, urmată de Mihai. Ia loc o clipă, te rog! Se pierde după o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oară: nu numai că este foarte frumoasă înaltă, zveltă, o față cu trăsături perfecte -, dar este și elegant îmbrăcată, o eleganță mai mult decît costisitoare; toate astea ascunzînd un ce plin de neliniște. Indiferent de intenția cu care ați venit, înclină Mihai privirea pentru o clipă eu vreau să fiu o bună gazdă. Numai că eu, acum, ca și în alte dați, surîde incisiv femeia regret că nu am deprinderea de a-l plesni pe cel din fața mea, peste ochi, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rusească, aflată lîngă teancul de dicționare, deșurubîndu-i capacul. După ce toarnă în pahare mai sus de jumătate, le ia în mîini, ținîndu-le cu fundul în palmă, sprijinite de degete, se întoarce spre Maria, îi pune un pahar în mîna dreaptă și, înclinînd privirea în semn de respect, șoptește: Bine ați venit, doamnă! Domnule... murmură Maria, schițînd și ea un gest, urmat de un surîs ascuțit, în vreme ce ridică paharul spre buze, dar, înainte de a sorbi, mai aruncă o privire lui Mihai și, în urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prin a-i lua obrajii în palme, și întregește îmbrățișarea lui Mihai cu fiecare gest, infim, fie el chiar și tresărirea unui deget pe spatele lui. Îți mulțumesc pentru urările aduse odată cu florile! șoptește Mihai, sărutîndu-i mîna. Cu bine, Mihai! înclină Cristina privirea, luîndu-și mănușile și poșeta. Am presimțirea că binele ăsta, ce mi-l dorești, va fi legat de prezența ta conchide Mihai, retrăgîndu-se puțin, atît cît să sugereze că o lasă să plece. Cristina își aruncă ochii spre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că o lasă să plece. Cristina își aruncă ochii spre el, cu capul întors brusc, speriată aproape, și-l privește lung, cu urma durerii lăsată să-i crească vizibil pe față: De data asta chiar că regret venirea mea aici! înclină privirea, ca un rămas bun și iese, fără să se grăbească, ci cu un pas cumpătat, domol, plin de siguranță însă, lăsînd în urma sa, pe chipul și în sufletul lui Mihai, dincolo de oboseala ce-l răpune, un mare și neliniștitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Finalul nu-mi place însă. În text, eroul piesei strunea chitara și murmura acele versuri : "Un elefant se legăna...", care erau de fapt o mare și amară ironie, vecină cu batjocura, la adresa soartei, a soartei, nu a destinului, deși aș înclina să-mi reamintesc și aici, la finele spectacolului vorbind, cugetarea lui Camus: Nu există destin care să nu poată fi depășit prin dispreț". Eu aș zice, în alt registru vorbind, că, așa cum era în text, eroul încerca depășirea momentului cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
grabă, întorcîndu-se cu telefonul. Ia-l tu și fă ceva cu el, te rog! Îl duc la uzină și-i găsesc eu un loc, eventual îl arunc în presa de îmbalotat deșeurile metalice. Mihai se ridică de pe scaun și-și înclină privirea: Îți mulțumesc foarte mult pentru masă! Aș vrea să te asigur că-ți rămîn același prieten... Da? rîde Doina, să împrăștie aerul solemn. Atunci, dă-mi două invitații, adică patru locuri, pentru familia Marcu; la teatru n-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aparate, fără să-l fi observat cînd a intrat. Una singură, o ochioasă tunsă scurt, cocoțată pe un scaun rotativ, să ajungă la clemele de sus ale dinamometrului, îl urmărește un timp cu privirea. Întîlnindu-i ochii mari, negri, expresivi -, Mihai înclină privirea în semn de salut, apoi își vede de drum, roată, prin toată încăperea. Sînteți de noapte? se aude întrebat cînd ajunge la ușă. Întoarce privirea: lîngă el, femeia de la dinamometru. Da, doamnă, de noapte. Mai tîrziu, spre ziuă, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
roată, prin toată încăperea. Sînteți de noapte? se aude întrebat cînd ajunge la ușă. Întoarce privirea: lîngă el, femeia de la dinamometru. Da, doamnă, de noapte. Mai tîrziu, spre ziuă, unde puteți fi găsit? În birou, deasupra tabloului de comandă. Femeia înclină capul, semn că a înțeles și se întoarce la scaunul ei. Mihai trece din laborator în atelierul de prelucrare și-l străbate încet, cu pas rar, atent la femeile care lucrează la mașini, încercînd, în gîndul lui, o comparație cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ambalează Mihai mă gîndesc că, poate, doamna Săteanu, urîndu-l pe tată, se manifestă față de copil, deși rămîne incredibil, pentru sfera gîndirii normale. O femeie care poartă în ea un copil, indiferent cum a fost conceput, odată ce-l naște... Mă rog, înclin să cred... vrea el să continue supozițiile, dar se oprește de teamă să nu se dea de gol că știe cîte ceva de la Maria despre drama ei. Ești inteligent, Mihai se bucură Săteanu. Nu m-am înșelat povestindu-ți. Aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bănuie că-i pune și coarne tipa... Vă dați seama, mi-a spus-o la beție, deci n-a mințit; nici nu știam că-i însurat; zicea că și-a lui, la început, era numai miere, numai credință, numai devotament... Înclin să cred că unele femei au un instinct aparte, care le înfrățește cu Dracul pînă trec puntea de la Starea Civilă... Mihai se oprește să-și tragă răsuflarea. ÎI vede pe Săteanu cum stă perplex, cu ochii măriți, ficși, îndreptați spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
portarului: Mi-a spus tovarășa Roman, dar n-am medic disponibil, vă trebuie unul de la reanimare, vă rog să mă credeți! Va merge tovarășa asistentă Stoica -: arată el spre femeia din ușă -, este cea mai bună, vă asigur. Vlad mulțumește, înclină capul în fața femeii în semn de salut, apoi se apleacă și ia de pe un scaun tubul și masca de oxigen. În drum spre microbuz, se oprește și se întoarce către femeia de lîngă el, abia atunci înțelegînd cine-i: Vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de lîngă poarta spitalului. Maria pășește încet, atentă la gheața formată în cîteva locuri. Jovial ca întotdaeuna, portarul își scoate șapca, rostind același "sărut mîinile, domnă doctor!" Serviciu ușor, nea Petrică! îi răspunde Maria privindu-l cu bucurie și-și înclină capul în semn de mulțumire pentru salut, spre mirarea acestuia, care primește pentru prima oară un răspuns din partea "soției tovarșului Săteanu". "Nu trebuia să-l refuz atît de categoric pe Mihai gîndește Maria, supărată că cizmulițele ei scumpe lunecă prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dom' doctor! îl salută milițianul jovial. Ce mai faceți? Un prieten..., îi arăt de unde să ia autobuzul. Cum te simți? Mulțumesc! Bine. Mi-am reluat serviciul. Am văzut-o și pe doamna pe aici, cred că vă așteaptă se mai înclină o dată milițianul spre Radu în semn de salut și se retrage un pas, să-i facă loc să treacă. Hai, du-te la spital îl împinge spre gară doctorul pe Mircea Emil, care, văzîndu-l pe milițian, a rămas perplex. Du

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ți-i datorez. Hm! surîde actorul, privind-o lung, fluturînd bancnota. Vă înșelați, tovarășă; aici, acum, gulerul costă două mii cinci sute, pe puțin. Printr-o mișcare scurtă, femeia se întoarce spre ofițerul care, la trecerea ei mai înainte, și-a înclinat privirea, salutînd-o: Tovarășe ofițer! Tovarășul arată ea spre Iulian cînd ofițerul se apropie luînd poziție de drepți -, cît am stat la Sălcii, mi-a luat gulerul de blană și nu vrea să mi-l înapoieze. Buletinul, tovarășe! ordonă scurt ofițerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi-l înapoieze. Buletinul, tovarășe! ordonă scurt ofițerul. Unde-i gulerul? întreabă el, imediat ce Iulian îi pune actul în palmă. Acesta-i răspunde actorul, trăgînd gulerul afară din geantă, scuturîndu-l de două ori, să-i înfoiască perii albi. Aveți dreptate înclină el privirea în fața femeii. Am crezut că bancnota asta-i de 25 și-am mai cerut una spune spre ofițer. Vă rog să mă scuzați! adaugă sec, întinzînd femeii gulerul. Fii bun și mi-l așază își săltă Nina puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

roșii și negre. A aprins apoi trestia și paiele, luminând întregul cosmos. Pietrele de toate culorile s-au topit astfel, încetul cu încetul, iar lichidul a tot curs în crăpătura cerului, până la repararea completă a acestuia. Însă cerul era tot înclinat, iar soarele și luna alunecau în acea direcție. În partea sud-estică a pământului se afla o groapă adâncă, unde au curs puhoaiele de apă, formându-se astfel oceanul. În estul Mării Bohai s-a format o prăpastie adâncă fără margini

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și aspectul unei grădini imperiale. Un chiparos și un salcâm tronează și acum, acolo. Despre chiparos se spune că a fost plantat în dinastia Zhou de Vest (sec. XI î.e.n-sec. VIII î.e.n). Trunchiul acestuia este înclinat spre sud, formând un unghi de 40 de grade cu solul. Salcâmul este din vremea dinastiei Sui, în urmă cu peste o mie de ani. Deși sunt arbori bătrâni, ei au încă frunze bogate, care oferă umbră plăcută Templului Jinci

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
foarte interesant poziționată, lăsându-ți impresia că se joacă. Când descriau înfățișarea aparatului de mișcare a pământului, oamenii foloseau expresia "jocul broaștei cu dragonul". Potrivit proiectului lui Zhang Heng, când avea loc un cutremur, tija de bronz a aparatului se înclina, indicând direcția în care s-a produs acesta. Sub acțiunea tijei, capul dragonului își deschidea gura, bila de bronz căzând chiar în gura broaștei, producând un sunet cristalin. Auzindu-l, oamenii știau direcția în care a avut loc cutremurul. Și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]