1,069 matches
-
de artele marțiale. N-are nimic, zise ea. Dar n-am prea început cu dreptul cina ta aniversară. Se așeză în poala lui. Poate reușesc acum să remediez situația. Se înclină spre el. — Nu că n-aș vrea, răspunse el încolăcindu-și brațul în jurul ei. Sau că n-am să vreau, la un moment dat. Dar mai am nevoie de câteva minute ca să mă adun. Știu că bărbații n-ar trebui să aibă nici o problemă cu sângele, rănile și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în zadar să se apuce de balustradă, realiză că orice ar fi făcut, avea să vină de-a berbeleacul în jos pe scări. Nu știa ce o durea mai mult, mândria sau mădularele. Mândria părea destul de rănită, cum stătea așa încolăcită pe jos, întrebându-se cum naiba ajunsese grămadă la capătul scărilor și gândindu-se că avusese dreptate să se simtă imensă și greoaie în Singapore, pentru că așa și era. Dar, încercând să se ridice, își dădu seama că suferința fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din Milo? Chiar dacă adevărul e tot mai puțin comparabil cu frumosul, e greu să nu le dai dreptate grecilor care și-au făcut zeii frumoși fi i-au atras spre plăcerile omenești. Aztecii le-au schimonosit zeilor figurile, i-au încolăcit cu șerpi pentru a-i face cât mai teribili. Xochipilli, tânărul zeu al Frumuseții, al Tinereții, "prințul Florilor" era reprezentat cu un cap de mort crispat într-o grimasă înfricoșătoare. În ce scop? Nu pot să cred că omul a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ne dau insomnii, poezia are gingășii care ne pun în derută. Ea asemăna viața omului, cu un fluture ce aspiră nectarul unei flori și apoi dispare... Oricine se apropie de cultura veche mexicană constată că șarpele e prezent peste tot. Încolăcit în părul zeilor sau în jurul pământului. Șerpii au năpădit statuile și piramidele. În calendarul aztec, un șarpe face înconjurul motivului central. Bastonul de foc al zeului solar Huitzilopochtli este un șarpe. Marea care înconjoară pământul este și ea un șarpe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
am reușit să găsesc alt sens vieții. Și, dacă Mexicul poate transforma un gând în obsesie, l-aș rezuma astfel: moartea e de ajuns pentru a da existenței un tâlc mai adânc. Nu despre asta vorbesc pietrele sacrificiilor? sau șerpii, încolăciți în părul zeițelor maya ca în părul Meduzei? Așadar, nu contest că în sterilitatea priveliștilor de aici din Yucatan sunt destule argumente pentru latura pesimistă a melancoliilor. Tot ce vreau să remarc acum este o curiozitate. Între cactuși și pietre
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
marmură și porfir, de prințul acestei lumi, și să descriu un Armageddon desfăcut ca o garoafă, care ar fi atras în războiul total pirați și cavaleri de Malta, războinici Bororo și hitleriști, îngeri și extraterestri. Poveștile de dragoste ar fi încolăcit bătălia finală ca niște ghirlande rococo, și între ele s-ar fi aflat, contopin-du-le pe toate, oricât de diferite, într-un arhetip mistic, ca un filigran al întregii cărți, Cea-mai-frumoasă-poveste-de-dragoste, misterul ultim și infinit, în care Prințesa-Ovul se contopea cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vaste care ne cuprinde pe toți. Abia stinsesem din nou lumina azi-noapte, când, levitînd într-o reverie hipnagogică, am auzit niște zgomote. Veneau de jos, de sub podea, dintr-o cameră de la subsolul vilei. Acolo, pe un pat, doi amanți se încolăceau, se pătrundeau, se mușcau. îi vedeam limpede în imaginație, ascultând 40 gemetele ample ale femeii, mereu reluate, la un din ce în ce mai înalt prag al plăcerii si exasperării, și mormăitul jos al celui care poseda. Vorbe răstite, rugăminți și comenzi se întretăiau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
groase, în ciorapi sidefii, fustița, până când deasupra jartelelor apăreau chiloții de dantelă, cu oribilul sex străvăzîndu-se, negricios ca un păianjen-maimuță, prin ochiurile fine. Apăru un tip care, înclinîndu-se, îl invită la dans. Lulu își puse capul pe pieptul lui, îi încolăci gâtul cu mâinile, clipind din genele năclăite de rimei, și se rotiră așa un dans întreg, în mijlocul cercului. Din timp în timp, Lulu îi șoptea ceva în ureche sau, dând capul pe spate, îl privea lung în ochi pe insul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
umbrele nopții, femei în fuste scurte, fardate excesiv, așteptând la margine de drum ca portiera unei mașini să se deschidă farmecelor lor, jandarmi patrulând cel puțin câte doi și batteau-mouches plutind strălucitor pe undele blânde ale Senei, pe chei îndrăgostiți încolăciți de dorinți firești ori contrare firii, absida iluminată de la Notre-Dame, la Cité, și pe tăblițele bine marcate ale străzilor citesc noapte de noapte itinerarul meu neobișnuit, Rue Danton, Saint-André-Des-Arts, Rue Dauphine, Pont-Neuf, Quai d’Horloge, Saint Chapelle, Rue de Lutèce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fetiță! și-n viața viitoare fă-mă femeie să nu mai am de-a face cu tenebrosul univers al dorințelor masculine, o răsucesc pe neastâmpărata fetiță din spatele meu și-o aduc în brațe peste desenul neterminat al surorii ei, își încolăcește brațele în jurul meu ca o iubită așteptând s-o sărut, rochița ei albă cu floricele albastre i se ridică, cea mică însă, îi spun impropriu cea mică, par să fie gemene, nu-i decât diferență de-un an între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
porții ei ne luăm rămas bun, e rece afară și suflă un vânt umed, abia atunci i-am luat buzele să i le sărut, fără grabă, neștiutor, timid, ca și cum aș fi făcut-o prima oară, s-a strâns în mine încolăcindu-și brațele în jurul meu pe sub haina mea de piele și-am știut în acest moment că ne-am îndrăgostit unul de celălalt a doua oară, miercuri seara, n-am un calendar la îndemână și-am pierdut șirul zilelor, plouă afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
băut. Transpirația mi s-a încălzit, apoi mi s-a răcit. — Capici când mi-o spun fetele tale și mă și conving. Femeia fluieră și separeul se umplu de lume. Am luat fotografiile și i le-am dat unei limbiste încolăcite în jurul unei bașoalde. Se uitară la fotografii și clătinară din cap, apoi le pasară unei femei îmbrăcate în combinezon de aviator. — Nu, dar eu aș căuta la FDA, spuse ea și le întinse cuplului de alături. — Dalia Neagră, murmurară ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am alungat acel gând, concentrându-mă asupra tapetului cojit din fața mea. Voiam s-o iau mai ușor, dar Madeleine gâfâi: — Nu te opri, că termin! M-am sprijinit de tăblia patului și am împins cu putere în ea. Madeleine mă încolăci cu picioarele, apucă bara de la căpătâiul patului, apoi se împinse, se retrase, se roti sub mine... Am ajuns la orgasm la distanță de câteva secunde, într-un contrapunct întinderi și izbituri îndesate. Când capul mi s-a prăbușit pe pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui greutate rămase suspendată în cătușe, se auzi un trosnet de oase. Fii atent la mine, băiete! exclamă el, apoi urlă: Găinarule! Cioroiule! Pedofilule! Și trânti pe jos și celelalte scaune. Cei patru rămaseră atârnați unul lângă altul, țipând și încolăcindu-și picioarele unul în jurul celuilalt, asemeni unei caracatițe în zeghe. Zbieretele lor păreau o singură voce - până când Fritzie se năpusti asupra lui Charles Michael Issler. Îi aplică niște croșee zdravene în stomac cu boxurile: stânga-dreapta, stânga-dreapta, stânga-dreapta. Issler țipa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pierdere nenorocită de vreme, spuse Miller, alegând din chiflă o fâșie de slănină de la șuncă. Tu ar trebui să-mi faci cinste cu micul dejun după așa ceva. Nu invers. — Trebuie să te fi ales cu ceva! Miller se scutură și Încolăci grăsimea În scrumiera nefolosită. — Ehe, e clar că are pitici la mansardă. Mi-am dat seama clar de asta. Pentru tine, În schimb, nu-i o noutate, nu? Nu vreau prea multe, spuse Logan. Doar ceva care să anunțe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
uniformă Își ridică privirea de la Îndatoririle sale. Cabina numărul trei. Logan, dădu din cap și se duse să arunce o privire. Peter Lumley nu mai trăia. Logan știu imediat ce deschise ușa vopsită În negru a cabinei. Copilul zăcea pe podea, Încolăcit În jurul toaletei, de parcă o Îmbrățișa tandru. Părul său roșu aprins părea șters și palid În lumina rece, cu pistruii aproape imposibil de văzut pe pielea lucioasă, alb-albăstruie. Tricoul băiețelului era ridicat, acoperindu-i fața și brațele, lăsând expusă pielea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care s-ar fi aflat acolo înăuntru, a venit cu barca și a coborât pe ponton. În clipa următoare, oamenii din celelalte bărci l-au văzut sărind de parcă ar fi încercat să se elibereze; părea că niște liane i se încolăciseră în jurul picioarelor. A sărit înapoi în barcă, urlând, dar a căzut imediat cu fața în jos și n-a mai suflat. I-au dus trupul la templu; am văzut picioarele rănite de zeci de mușcături - am recunoscut dinții cobrei regale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
penumbră, într-un fel de tabernaculum, ședea o divinitate necunoscută, o tânără mamă care ținea în brațe un copil. Era sculptată în cuarț roz, strălucitor - avea pe cap o semilună și își sprijinea picioarele pe un glob în jurul căruia era încolăcit un șarpe. Într-un colț ardea un parfum, însă era atât de puternic, încât se desprindea foarte lent de la pământ. Se întoarse, căutând cu privirea pe cineva. Se apropie un sclav bătrân, care împinse ușurel ușa, șoptind în greacă: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
colțul cel mai Îndepărtat al balconului, apoi se apleacă și Întinde mâna ca și cum ar vrea să se arunce: sunt la etajul zece, dar, tot atunci, el se apropie de ea și vrea s-o țină de mijloc. Brațele fetei se Încolăcesc În jurul gâtului tânărului, al cărui corp are o surprinzătoare mișcare de cădere peste balustrada balconului. Probabil că atingerea corpului ei i-a dat acea stare de surpriză, acel frison al simțurilor, că pentru o clipă și-a pierdut controlul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
modul vlahuțian. Ei, iată Podul! Nimic mai impresionant În acest oraș a cărui construcție unică este Grădiștea decât arhitectura maiestuoasă a Podului. Pași redundanți pe carcasa lui sonoră; nu știi ce să privești, apele tulburi de dedesubt sau solzii metalici, Încolăcindu-se pe brațele musculoase, sobre. Pe aici se merge spre Slătioara, fetele se opresc pe pod, deasupra celui de-al doilea braț, iar băieții coboară și fac baie. Careva lansează prima barcă de hârtie; Irimescu se avântă Înotând și reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avea În față cea mai minunată cărare, cu capătul În piscul fericirii, iar eu sunt legată cu funii de oțel de un pom și surghiunită să văd cărarea, să zăresc și piscul, dar să nu pot rupe frânghia. Timpul se Încolăcise În jurul meu și nu mă lăsa să plec spre fericire. A Încetat cântecul și a adormit. Îl priveam, ca să nu-mi dispară din minte statura lui robustă și frumusețea Întipărită pe față. Orele se scurgeau. Iată-le, cele șapte ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ferestrele cabanei erau Întunecate, toți ceilalți dormeau. Noi doi, sub cerul Înstelat, rămăsesem ultimii În chausson-ul cu care venisem, aparatul de radio era deschis la maximum. Dansasem mult. Nimic nu mai putea despărți trupurile noastre În noaptea aceea. Muzica se Încolăcea În jurul nostru și ne șoptea tainele mari ale vieții. Cântecul pornea parcă din noi și ne lua cu el departe, spre țărmul care se cheamă... iubire... Uitasem să mai facem vreo mișcare. Ne țineam așa, unul În brațele altuia. „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
afară și i-am spus să facă asta mai târziu. Sachs se strecură jos din pat și găsi un cearceaf în plus, pe care îl drapă peste fereastră, eliminând o mare parte din lumină. Se întoarse apoi în pat, se încolăci în jurul lui și adormi în scurt timp. Dar nu și Lincoln Rhyme. Pe când stătea întins, ascultând vocea criptică a maestrului de ceremonii, câteva idei începură să i se formeze în cap și ocazia de a dormi dispăru așa cum apăruse. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în cărțile alea siropoase. Dar în secunda următoare își dădu capul pe spate de plăcere, orice reținere se topi în aer și practic îl implora s-o sărute pe gât și pe umeri, acolo unde pielea e mai sensibilă. Îl încolăci cu picioarele și își trecu degetele prin părul lui în timp ce el respira precipitat, apoi, pe neașteptate, George o ridică de pe ciment, o trase cu totul aproape de el și se lăsară amândoi în apă. Asta, în sfârșit, a reușit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dădea dovadă În jocul ăsta de-a detectivii, se Întoarse pe călcâie ca să iasă. În timpul mișcării acesteia, cotul ei atinse coada unui mop și acesta a căzut pe jos cu un tunet Înfiorător. Inima lui Ruby se opri În loc. Își Încolăci mâna În jurul ușii și se uită cu coada ochiului să vadă dacă cineva observase gălăgia. Spre marea ei ușurare, coridorul era gol. Tremurând din cap până În picioare, respiră adânc și o luă Înspre biroul lui Jill. Chiar dacă era ora prânzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]