7,005 matches
-
cuvinte, Sorescu spune următoarele: ,, Victimă a folcloriștilor și a literaților! La intrarea în opera lui Brâncuși ar trebui o răzătoare, să te ștergi pe picioare de toate legendele pe care le-ai auzit despre el", pentru ca, doar cîteva fraze mai încolo, să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact ceea ce este de fapt în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
Autoportretul cu ochiul scos al lui }uculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase pe vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare". Iar puțin mai încolo, demontînd stereotipul etnografismului: ,,Ștergarele,căpătîiele, scoarțele, ceramica și ornamentația în lemn, lucrăturile populare, dîndu-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui }uculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
te afirmi, care te lasă cînd treci de la scoică, cum erai, la fregată, cum ești, "ruda morții". "Autobiografia mucegăită a trupului" e tot ce te ține departe de spălarea necontenită, și tot ce atîrnă, material, de numele scris, de la romantici încolo, pe apă. Într-o lume în care "toate sînt ale noastre: oglinzile,/ gloata cu papucii de vuiete,/ aroma și minciuna - / nu e nimic sub noi ne al nostru". O lume unde ne asumăm orice și nu (ne) recunoaștem nimic. Dimitrie
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
alte cuvinte, cei care ți-ar putea înțelege critica oricum au încetat să mai privească la televizor, și asta pentru că și-au dat seama singuri de efectele televiziunii, în vreme ce cei care se uită la televizor vor continua și de acum încolo s-o facă la fel de nestingheriți. Primii s-au dumirit singuri, ceilalți vor avea pe veci urechile astupate la orice tentativă de a le pîngări zeul. De aceea, nu poți să-i spui unui om cufundat zilnic în ritualul fantasmatic al
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
aer de solemnitate. De aceea nu m-am mirat că Joana condimenta cu reminiscențe biblice îndrăznețele ei comparații între furtună și stăvilare imaginare și ecluze sparte care ar fi inundat brusc grădinile și livezile din jurul farului de la Roca și mai încolo, ca și cum adâncile prăpastii, ca și cum lacurile subterane care aprovizionează arzătoarele ape ale infernului ar fi crescut inexplicabil ca să izbucnească din matricele naturale, cu izvoarele și vinele și obârșiile al căror debit s-a adăugat ploii ce cădea neîncetat. De multe ori
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Simona Vasilache Spunînd că "am plecat să cerc rotundul lumii", de bună seamă că nu la lumea literară s-a gîndit Ioan Codru Drăgușanu. Deși perfecta ei șlefuire de mică sferă, plutind fără să adere încoa și-ncolo, ar putea susține comparația. Pentru fiece spectator al ei, rîvnind, și poate reușind, să schimbe stalul pe scenă, "cercarea" e tot una cu plecarea cărturarului de-altădată la drum european. O asemenea partitură a privitorului privit, a cronicarului parte din
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
E normal, atunci, ca ea să fie diminuată de aproape fiecare gest real, omenesc, femeiesc al iubitei divinizate. Orice ar face și ar spune, nu s-ar ridica la înălțimea la care a ridicat-o îndrăgostitul. De la un punct (mult) încolo, iubirea lui Leonid Dimov devine o povară pentru Lucia Salam, care ar vrea să se bucure de micile bucurii ale vieții fără sentimentul că, prin aceasta, comite cine știe ce sacrilegiu. Sărac, prost îmbrăcat, student la mai multe facultăți fără a absolvi
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
le scriu aici. Eu am aflat că acest miracol este absolut esențial. Și poate vor începe și alții să înțeleagă în ce fel este ceea ce este. Așa că, dacă a rămas cineva care vrea să mai citească, să citească și mai încolo. Eu scriu în continuare. Pentru că am mers mai departe. Am ajuns la un tărâm cu verdeață măruntă, plante de care nu mai văzusem până atunci, cu frunze rotunde și adunate în smocuri, risipite pe stânci, din loc în loc. Vârful muntelui
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
adevărul essential pe care-l aflasem deja... Am zburat spre vârful dealului, privind de sus pajiștea care se îndepărta de noi. Așa cum zburam, ni s-a alăturat rotocolul de fulgi împrăștiați, care era spiritul muntelui. Încotro zburați? ne-a întrebat. Încolo, i-am răspuns. Înspre vârful dealului. Și ce-ați aflat? Ați aflat ceva important? Asta în mod sigur. Atunci, înseamnă că veți ajunge la Platoul Adevărului. Am trecut dincolo de norul alb și am aterizat în vârful dealului. Eram aproape de Platoul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
cont de cele trei mari provincii istorice, chiar peste limitele admisibile. De prea multe ori, când e vorba de scriitori contemporani, Ion Rotaru pune subtitluri regionaliste, ca, de pildă: "Ion Lăncrănjan - un ardelean ardelean" (repetiția aparține criticului), iar ceva mai încolo - "Un oltean: Dinu Săraru". Alte asemenea accente regionaliste sunt numerose și, cel mai adesea, inutile. Un indiciu care revine frecvent, întotdeauna cu conotații negative, privește prolificitatea unui scriitor, penalizată de fiecare dată, fie că e vorba de D. R. Popescu
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
match, ci 10.000 matchuri. Deci cenzurăm." Sau: "Relativ la razia de astă-noapte, întotdeauna nu se va mai lăsa cu amănunte așa cum s-a scris astăzi în toate ziarele. Se va lăsa numai S-a făcut o razie astă-noapte, sau astăzi. Încolo nici un cuvânt." Sau "La matchul Venus - Rapid, la sfârșit, domnul general Gabriel Marinescu, prefectul Poliției Capitalei, a făcut aspre observațiuni grupării Rapid pentru sălbăticia făcută. Acest lucru să nu apară în ziare, și nici vreo aluziune. O atenție deosebită. Dacă
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
prețuiau, se admirau, se respectau, dar atît. Stima luase locul patimii, iar respectul netezise răscolirile cărnii. Îi lega acea simpatie tandră pe care o întîlnim în cazul oamenilor care odinioară se împărtășiseră la propriu fiecare din intimitatea celuilalt. De acum încolo, corespondența lor va spori în rafinament, dar va pierde în spontaneitate. Va intra în joc maturitatea erudită a unor intelectuali versați, pentru care scrisul epistolelor făcea parte din deprinderile curente ale vieții. Și amîndoi vor scrie doct și protocolar, ca
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
am spus în titlul articolului, ilustrează încă o dată că fricțiunile politice, fie ele de stradă, de Parlament sau prin mass-media, nu pot împiedica un dialog ce întreține o relație de dinainte de 2007. Pentru că, vrem nu vrem, vom discuta de aici încolo, în cel puțin istoria noastră recentă, de etapa de pînă în ianuarie 2007, care, la rîndu-i, se împarte în alte etape de-a lungul istoriei, cel puțin în relațiile noastre cu Europa, implicit Italia, și de etapa de după ianuarie 2007
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
unul dintre primele ale lui Asachi, datînd din perioada sejurului roman. Cerul stelit se numește una dintre primele proze poetice ale literaturii noastre, compusă de Asachi tot în tinerețe; poetul își găsise deja simbolul de bază pe care, de acum încolo, nu va face altceva decît să-l adîncească. Nu e de mirare că iubita lui - eterna Bianca Milesi, în rol de Donna Laura și avînd omniprezența Beatricei - apare descrisă tot în termeni stelari: "Atinsă-i fi de mînele/ Doritei doamne
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
doar în urma unor concesii dureroase. Se înțelege, e vorba de obîrșia divină. Odată cu Aurelian (270-275 d. Hr.), împărații romani aveau să capete denumirea de pius, felix și invictus (pios, fericit și neînvins), nume care încep să facă parte de acum încolo din limba protocolară obișnuită a casei imperiale. Rostul epitetelor era de a înștiința plebea că monarhul își datorază rangul nepămîntesc favorii speciale pe care cerul i-a făcut-o, că așadar el este conducător prin grație divină și că, în
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
se compune un epos ce se cuvine a intra, spre a ne folosi de cuvintele călinesciene, în "sinteza epică" a istoriei literare, istorie care n-ar putea fi decît "o știință inefabilă", corespunzătoare valorilor estetice, și ele, de la un prag încolo. Operele cunosc o existență paralelă, cea pe care le-o stabilesc critica și istoria pe temei critic. Fantasmele acestora care se iscă succesiv și se agită în spațiul interpretării pot reprezenta obiectul acelei "mutații a valorilor estetice" despre care vorbea
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
adevărata scenă a filmelor sale se află în culisele întîmplărilor, în spatele frunții personajelor. După ce a schițat minimal cadrul, intriga, un fir narativ, deflagrații repetate distrug reperele și bulversează orice încercare de a reveni în planul realității. De la un moment dat încolo, filmul lestează, încărcătura sa psihotropă amorțește și te abandonezi fluxului de flashuri fastuoase, copleșitoare, fantasmale, ale personajelor. Rafinate dispozitive catroptice deformează pînă la monstruos personajele, demonii lynchieni configurează o lume proprie în care evoluează nestigheriți, iar regizorul nu-și mai
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
se instalează o stare beatifică, o împăcare a sinelui, deși happy-end-ul nu se află în datele ficționale ale cineastului. Tot datorită excesului de halucinatoriu se pierde acel suspans esențial pentru filmele de aventură, fie ea și interioară, de la un moment încolo tot ce se întîmplă încalcă sistematic reperele realiste încît regula se instalează la nivelul fabulației și nu la cel al planului realității. Grace suportă consecințele actului său, așa cum soțul ei afirmă față de Devon, iar aventura ei ia aspecte coșmarești. Din
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
rațiunea, devine singura temelie pe baza căreia oamenii vor să clădească lumea. Și astfel, lupta care pînă atunci se dusese între catolici și protestanți, și între taberele Reformei și ale Contrareformei, lasă locul războiului dintre credință și rațiune. De acum încolo, disputa dintre confesiuni va păli în fața amănuntului că toate vor începe să fie puse sub semnul îndoielii. În virtutea unei reacții firești de apărare, prelații vor înceta să-și mai dispute întîietatea asupra unor amănunte livrești de o subtilitate devenită brusc
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
în exces; introduce extrase din diferite cărți și își face personajele să se refere la el, Autorele care trage sforile. Autoreferențialitatea, intertextualitatea, lectura în doi timpi și în dublu sens, "inovațiile" postmodernismului autohton sunt folosite copios și, de la un punct încolo, redundant. Ele nu mai fac să respire ficțiunea, ci o substituie. Vechea convenție narativă, integratoare în minuția ei, este dezintegrată. Ce se pune în loc? Trei personaje masculine (Radu A. Grințu, Zare Popescu și Gelu Popescu) și unul feminin (Ana) rătăcesc
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
Cu o jenă în avans. Criticul e bine să nu se grăbească și să caracterizeze un scriitor înainte de a-i parcurge opera. Chiar dacă, în cazul lui Cezar Paul-Bădescu, autoficțiunea este deocamdată sinonimă cu autosatisfacerea ficțională. Îl voi urmări de acum încolo cu real interes.
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
devine el însuși o cauză care sporește și mai mult boala. Cu alte cuvinte, dacă vrei să strecori încrîncenarea fanatică în sufletul unui musulman atunci spune-i că religia lui e sursa terorismului, și poți fi sigur că de acum încolo te va privi ca pe un dușman. Și cum orice musulman care inspiră aerul Europei aude aproape zilnic acest refren, psihologia de om retras în el însuși așteptînd momentul scadenței e adînc înrădăcinată în el. Drama e că nici dacă
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
ar mai fi stat astăzi să-i dea vreo atenție. În realitate, în spatele polemicii teoretice se ascund uriașe și nedomolite orgolii naționale, etnice și religioase. Aici e pragul delicat dincolo de care apele încep să se despice și tot de aici încolo tonul dezbaterilor, unul pînă acum seren și destins, capătă stridența crispată a învinuirilor ideologice. Din acest moment, logica dezbaterii lasă locul logicii hărțuirii psihologice: nu se mai dau explicații, ci se fac aluzii. Nu se mai oferă argumente, ci se
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
-l însoțești pe autor, ca să-i urmărești studiul întreg și amănunțit în jurul acestei teme. El însuși a fost însoțit în etapele creației sale de cîțiva actori cu care și-a unit spiritul, visele, cu care a împins limitele ceva mai încolo. El, regizorul, părea să fie subiectul adorației supuse și absolute. De aceea, mi se pare și emoționantă această carte. Ea este semnul iubirii împlinite, a reciprocității fără de care acest sentiment nu poate să existe cu adevărat. Într-un fel, ea
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
ei trași pe tâmple îi ascundeau fizionomia, aerul pe care i-l dăduse, parșiv, mustăcioara. Ea se legase strâns cu o basma bleu, ce părea a fi culoarea preferată a ei, a acelei masculinități, ca să zicem așa, și se mișcă încolo și-ncoace ca o cloșcă pe ouă, atingându-i cu pulpa piciorului stâng, pulpa lui dreaptă - ea se scuzase, dar nu mai avea rost, fiindcă, țopăind ușor, avioneta începu să decoleze. Puțin câte puțin, ea luă înălțime, - și Vol îi
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]