1,615 matches
-
ei nu pricep, atunci măcar ea, măcar ea ar putea să Înțeleagă! — Mamă! o strigi Încet. Dar se vede că nu te-a auzit, e bătrână, săraca, simțurile i-au slăbit. — Mamă! Încerci să strigi mai tare, dar degeaba Îți Încordezi gâtul, doar un sunet gâjâit, indistinct iese din coardele Întinse. — Mamă! Te forțezi, te scremi, disperat, dar vocea nu ți-o auzi și nici umbra nu ți se Întinde pe iarbă, cum, nici măcar ea să nu Întoarcă fața spre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
grea să nu mai știi cine ești! * — Cine să fiu? Sunt eu! Au ridicat toți capetele, te privesc. — Eu sunt, ce Dumnezeu! Nu vedeți că sunt eu, eu, eu, eu! Ei tac. — Sunt eu, fiul, fratele, nepotul, unchiul, cumnatul vostru! Fețele Încordate din jurul mesei se uită la tine prin sticlă. Ea zâmbește trist, dă a lehamite din mână: — Ce bine ar fi să fii tu, dar n-ai cum! Dacă ai fi tu, n-ai fi aici, cu noi, ai fi departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după el, gonind, fără să-l mai poată ajunge, disperatele noastre urale. * Ține mâna Încordată pe volan, În mașină s-a făcut răcoare după ce, făcându-se că nu observă fața lui, nemulțumită, dar, cel puțin, trează, a Închis geamul și a dat drumul la aerul condiționat. — Atunci când a acceptat procesul doctorului Geiger, tata, naiv, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru că el le știa din timpul logodnei cu Klara? Iată ceva ce Christa a evitat totdeauna să-i povestească, iar el n-o va Întreba niciodată: cum a ajuns ea să se mărite cu Hermann, după moartea Klarei. * Cu mâna Încordată pe volan, Christa amână să verifice dacă el nu cumva a ațipit iar. Cât timp vorbește, somnul, care este contagios, ca boala, ca frica, nu poate s-o prindă. —Nu-ți amintești pentru că niciodată nu ești atent la ce spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
celuilalt. Cum adică adoptaseră amintirile celuilalt? Mâinile ei Înmănușate s-au Încleștat pe volan. Oare nu asta a Încercat și ea, ani de zile - să-i simtă alături În coșmarurile din care se trezește transpirată, cu inima bătând, cu gâtul Încordat de strigătele mute? Nu la asta s-a tot gândit, stând cu ochii larg deschiși În Întuneric, de teamă că adoarme la loc, lângă respirația lui șuierată, nepăsătoare? Minute lungi cât orele, ore În care s-a ridicat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vadă imensa ceașcă de cafea, proiectată pe cerul intens albastru, cu stele aprinzându-se În jurul panoului publicitar. Lavazza. Literele roșii cu acoladă aurie. Plinul, mai Întâi. Și, pe urmă, el o decaf, ea un ceai de plante. Sau un espresso? Încordează mușchii moi, amorțiți - cum se ridica, dintr-un foc, altădată și de ce acum corpul cade, neputincios, la loc? Și Traian a căzut Într-o parte, cu capul rezemat de geam, și respiră ciudat, un fel de sforăit zgomotos... — ...Hai, trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
același așa să fie, în timp ce coloana de lumină din altar se retrăgea încet, dispărând apoi cu totul. Prințul se trezi în întuneric deplin, dar cu o mână așezată ferm pe umăr. Un ghem rece îi înțepeni plexul. Trupul i se încordă. Deveni arc gata să sară. Calcula cu rapiditate. Trebuia să-și coordoneze bine mișcările. Când va sări, va scoate și lama. Apoi... Apoi șuieră ceva aproape de ureche. ― S-o ștergem naibii! Era Babic. Pe drum, la întoarcere, aruncase împărtășania. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
moalele capului. ― Ce spun? Ce spun? Ah, ce spun?... Nu, nu cred că am putut... Dumnezeule!... (Privi înspăimântat ochiul lui Dante Negro.) Ce-am spus? Dante Negro așeză o mână pe umărul marchizului. Simți o vibrație continuă. Ambasadorul avea nervii încordați până la limita nebuniei. ― A vorbit doar oboseala. ― Oboseala? Cauraincourt râse hâd și ciudat, de parcă tocmai se rupea ceva în el. Se prăbuși pe scaunul din apropiere cu fața în palme. Sunt mort! Mort! Pentru totdeauna, mort! Plângea în hohote. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l cu toată fința. Mai ales Îl ajutam pe Moș Iacob să nu-și piardă pălăria și capul. Erau două părți ale corpului său care i s-ar fi putut desprinde de rest și cădea - În timpul tanțului: Întâi pălăria: mă Încordam, mă concentram asupra pălăriei, o păstram pe capul Moșului; fiindcă știam: dacă-i pică pălăria, capul, rămas fără acoperiș, are să-și piardă și temelia: are să se desprindă de gât și are să se rostogolească În colbul bătăturii. Și-atunci, chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-i slăbească din ochi, ținând pușca doar cu o mână, bău cu poftă. Locotenentul abia schiță o timidă mișcare înspre tocul pistolului aruncat pe scaunul mașinii, dar gura țevii se îndreptă direct spre el și observă degetul care se încorda pe trăgaci. Rămase foarte liniștit, regretând gestul făcut și conștient că nu merita să-și riște viața ca să-l răzbune pe căpitanul Kaleb. Credeam c-ai murit, spuse. — Știu, zise targuí-ul când termină de băut. Și eu crezusem la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
avea destule saltele de gimnastică, chiar dacă unele erau cam jerpelite pe la margini. Omul de la Consiliu iarăși mâzgălea ceva. Poate că saltelele uzate erau un pericol pentru sănătate. Lesley conduse douăzeci de minute de exerciții la sol, Întărind abdomenele elevilor săi, Încordându-le posterioarele și apoi relaxându-i din nou, pentru ca, În cele din urmă, să-i expedieze fericiți, fără vreun semn că entuziasmul ei ar fi scăzut. Trebuia să-i recunosc meritele; stilul ei era prea vesel ca să fie pe gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Eu, una, știam cum venea asta. 12 Preț de câteva secunde, Derek nu ne-a recunoscut, dar asta nu era de mirare, având În vedere că arăta de parcă ar fi fost desprins din reclamele la produse care reduc stresul („Sunteți Încordat? Agitat? Stresat?“). Prezența mea și a lui Lou nu părea a-l relaxa. Mormăi ceva În semn de salut și ar fi trecut pur și simplu pe lângă noi, dacă Lou nu l-ar fi Împiedicat. — Aș vrea să vorbesc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și conformație, În America, ar fi primi calificativul de „minionă“. Părul Îi era atât de Înfoiat că arăta ca un pămătuf, iar rochia se asorta și ea la ansamblu. Pe sub Îmbrăcăminte, era numai pielea și osul, iar chipul Îi era Încordat, de lăsa impresia că se va despica dacă va deschide gura. Alături, se afla un bărbat solid și pătrățos, cu păr de culoarea oțelului și gura ca o capcană. — Jim, Betty, vreau să v-o prezint pe Sam Jones! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prieten al lui Baskerville, am avut dreptul la un loc În primele rânduri; scaunul meu se găsea chiar În spatele aceluia al lui Fazel. Se succedau explozii și petarde, cerul se lumina cu intermitență, capetele se dădeau pe spate, fețele se Încordau, apoi Își reveneau, cu zâmbete de copii satisfăcuți. În exterior, fiii lui Adam, neosteniți, scandau de ore Întregi aceleași sloganuri. Nu știu ce zgomot, ce strigăt mi l-a readus pe Howard În memorie. Ar fi meritat atât de mult să participe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și mi-am pregătit cel mai bun mers al meu. Dacă voiam să nu-mi observe nimeni problema cu mușchii, făceam în felul următor: încercam să aduc un picior înaintea celuilalt în cea mai corectă poziție și, în același timp, încordam șoldul. Asta micșora șchiopătatul. Când șchiopătezi și lumea se leagănă cu tine în vreme ce mergi, ai mereu în fața ochilor o imagine ușor înclinată. M-am apropiat. Vocii i s-a adăugat o față, feței i s-au adăugat riduri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o mișcare cu mâna și tot ce fusese alb-negru a căpătat dintr-o dată culoare. După aceea a zburat în oraș, l-a înșfăcat pe tovarășul de guler, l-a ridicat și l-a pus pe brațul său stâng, apoi a încordat bicepsul, încât tovarășul s-a pomenit aruncat în aer și a aterizat, cu chiu cu vai, pe celălalt braț. Superman s-a jucat așa de câteva ori până când tovarășul s-a făcut alb ca varul la față și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de două persoane, cu posterul lui Monroe pe perete. Venea la culcare, de cele mai multe ori, după miezul nopții; mai întâi dispărea dunga de lumină de sub ușă când mama închidea televizorul. Dacă tata se culca lângă mine, eu nu mai eram încordat. Încordarea o aveam din pricina întunericului din cameră. Ion tocmai venise acasă, descuiase patru broaște, băuse jumătate de litru de lapte și se strecurase ca o umbră prin camera noastră, mergând spre a lui. Ion era singurul din familie care îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu timiditate. Ei îi plăcea, fără îndoială, căci nu mai spunea nimic și-și desfăcuse ușor buzele. Mai târziu, nu știu când, șosetele au fost scoase și degetele mele nu mai erau atât de timide. Ea respira profund și era încordată. I-am sărutat piciorul. M-a privit țintă, cu ochii mari. A fost un moment plin de tensiune. Oare avea să-și retragă piciorul? În orice caz, eu îl țineam strâns și n-aveam de gând să-i dau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
închiriase pentru noi un apartament în orașul din apropiere, vizavi de școală, dar eu aș fi preferat să mă întorc la fosta noastră casă, la tata care mă privea de parcă aș fi fost o fantomă, figura lui de victimă se încorda deodată, am făcut tot ceea ce mi-a stat în putere pentru a o mulțumi, spunea chipul său, nu există nici un om pe lume care ar putea face mai mult. La amiază deschideam și închideam disperată frigiderul gol, mă duceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-te la ea, în loc să se ocupe de problemele ei, ne ajută pe noi, nu ca tine, care te uiți strâmb la fetele de la cămin, mă trag într-o parte ca să nu mă vadă în timp ce o privesc alergând, trupul îi este încordat, făcut parcă dintr-o singură bucată, nu ca al meu, membre și organe, fiecare dintre ele fiind parcă un trup independent. Am pierdut răsăritul, spun eu pe un ton acuzator, iar ea zâmbește cerându-și scuze, încă respiră cu dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
voi, mă tem că vor încerca să îmi influențeze decizia, îmi este frică și de celelalte fete, iar eu spun, Yael, chiar trebuie să plec, mai gândește-te câteva zile, și ea îmi întoarce o privire umedă, buzele ei sunt încordate implorându-mă, dar eu chiar nu mai pot rămâne, apăs clanța aceea bine cunoscută, poarta se deschide înaintea mea, și îi mai trimit un zâmbet preocupat, mă găsești aici dacă ai nevoie de mine. Privirea ei mă urmărește dezamăgită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
arată ca un tinerel, proaspăt și slăbuț, pare dintr-odată mult mai tânăr decât mine, pare sănătos, medicina aceea orientală antică îl vindecase într-o clipă. Noga stă lângă el aplecată deasupra tejghelei de marmură, taie roșii, buzele ei sunt încordate din pricina efortului, totul este greu pentru ea, să nu scape roșiile, să nu își taie degetul, dar ochii îi sunt larg deschiși, plini de fericire, îi privesc mută de uimire, de parcă aș fi intrat din greșeală în casa unei alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spital, iar dimineață va înțelege că îi va fi cel mai bine dacă rămâne cu noi, pentru că nu are alt loc în care să se ducă. Pupilele se agită necontenit în interiorul cuștilor înguste ale ochilor săi, buzele palide îi sunt încordate, strâns lipite una de cealaltă, am reușit să îi strecor îndoiala, îl privesc satisfăcută, dar în clipa aceea el se ridică, începe să adune în grabă hainele întinse la uscat, preocuparea aceasta casnică a sa îmi dă curaj, lasă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să o ascund de ea până ce îmi revin, mă îndrept împleticindu-mă spre camera ei, din pricina faptului că stătusem prea mult aplecată peste balustradă, îmi este greu să îmi îndrept spatele, așa că merg aplecată, asemenea omului primordial, prin peșteri, intru încordată în cameră, îmi fac loc printre grămezile de haine, printre caietele împrăștiate pe covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud suspinând, se întoarce pe partea cealaltă, fața ei frumoasă este acum îndreptată spre mine, împăcată, ochii ei minunați sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
printre picioare, poate în felul acesta mă voi mai liniști puțin și voi reuși să adorm, dar un val de greață mă inundă în clipa în care îmi ating părul, un sex îmbătrânit, înghețat, un animal păros și trecut, îmi încordez buzele jignită, este al lui, îmi amintește de el, de degetele lui, de limba lui, ce am eu în comun cu el, fug la baie, mă aplec deasupra vasului de toaletă și eliberez un val de griș fierbinte, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]