4,058 matches
-
sau cu coatele pe gard. Așa cum ne învăța părinții și învățătorii la școală eram copii cuminți, salutam trecătorii cât și pe acei gospodari pe care-i vedeam trebăluind prin ogradă sau stând la gard și observând consătenii care circulau care încotro după diferite treburi. Când ajungeam în dreptul modestei gospodării la care fac referire, unii dintre copii erau cuviincioși, alții nu, șușoteau între ei, precum că omul este nebun. În ceea ce mă privește îl salutam respectuos întotdeauna și omul, la rându-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fortuită devine unica rațiune a unei dezvoltări care nu mai are nici o rațiune. Eliberată de orice legătură, separată de orice totalitate coerentă și finalizată, tehnica se năpustește înainte, drept în fața sa, ca o rachetă interplanetară, fără a ști de unde vine, încotro se îndreaptă, nici de ce. În exterioritatea sa radicală față de viață, față de viața care se simte și se încearcă pe sine și extrage din sine, în ceea ce încearcă, legea acțiunii sale și a dezvoltării sale, tehnica a devenit o transcendență absolută
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de familie vizat este familia nucleară, completă. Luând la cunoștință rezultatele unui astfel de sondaj, cei care nu trăiesc în asemenea familii se pot simți dezavantajați, poate chiar frustrați. În Barometrul de opinie publică din octombrie 2003, temele abordate sunt: „Încotro ne îndreptăm?”, „Bunăstare, sărăcie, inegalitate socială”, „Politică și vot”, „Democrație și economie de piață”, „Stil de viață”. În ultimul capitol citat aflăm despre frecventarea unor instituții cum este Biserica, implicarea în activități care nu aduc venit, participarea la acțiuni civice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
profesională, Editura Trei, București, 2001. Miroiu, Mihaela; Popescu, Liliana, „Condiția femeilor din România - între tradiție și modernizare”, în Liliana Popescu (coord.), Gen și politică. Femeile din România în viața publică, PNUD și ANA, București, 1999. Mitrofan, Iolanda; Ciupercă, Cristian, „Familia încotro? Structuri și metamorfoze contemporane. Translații și alternative. Familia monoparentală”, în Psihologia relațiilor dintre sexe, Editura Alternative, București, 1997. Mitrofan, Iolanda; Ciupercă, Cristian, Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei, Editura Mihaela, București, 1998. Mitrofan, Iolanda; Mitrofan, Nicolae, Elemente de psihologie a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vehiculul acela purta În el ceva care, În etapa aceea a tinerei mele vieți, era cea mai prețioasă Încărcătură din câte se puteau Închipui. Pe deasupra, eram fiul lui Lope Balboa, mort eroic În războaiele regelui, domnul nostru. Așa că n-aveam Încotro. Hotărât să mă bat amarnic pentru cea pe care, chiar de departe și cu maxim respect, o consideram doamna mea, m-am năpustit la micii derbedei și din doi pumni și patru șuturi am pus pe fugă forțele inamice, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe fufele caselor de toleranță din preajmă - una, foarte cunoscută, se găsea chiar peste drum: tot atâtea prilejuri de discuții, galanterii, batjocuri. Asta dura până la rugăciunile de seară, când, din nou cu pălăria În mână, trăncănitorii noștri se Împrăștiau care Încotro până a doua zi de dimineață, fiecare la casa lui și Domnul cu ei cu toți. Am zis ceva mai Înainte că don Francisco de Quevedo frecventa cu plăcere treptele de la San Felipe; și În multe din plimbările lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai mult să își extindă trustul de presă, fondând gazete și gazetuțe prin municipiile reședință de județ, scoțând reviste deocheate, întemeind o editură proprie, un club literar și chiar o societate caritabilă pentru copiii străzii. La alegerile din 1996, simțind încotro bătea vântul schimbărilor politice, se remarcase prin propaganda zgomotoasă pe care o făcuse în favoarea viitorilor guvernanți, iar după aceea intrase liniștit în afaceri alături de un grup de mari privatizați autohtoni, în frunte cu descurcărețul Toni Vardaru, cel cu rețeaua de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
selectând și ordonând materialele care urmau să se publice, când se auzi telefonul sunând prelung și insistent. Bart nu se grăbi să răspundă, ocupat cum era, și speră ca apelul să se piardă în eter, dar până la urmă nu avu încotro și trebui să-și întrerupă munca redacțională, ca să vadă cine era. Ridică mobilul de pe masă, privi numărul afișat pe ecran, care nu-i spunea la prima vedere nimic, și apăsă supărat pe tasta pentru convorbiri. Da, vă rog... Cu ce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de cald. Parcă nici aer nu prea mai este, deși, de undeva, se simte, vag, o boare. Mă ridic și ies. Se circulă în toate direcțiile. Descopăr că edificiul - simplu în aparență - are o mulțime de coridoare, nici nu știi încotro să o apuci. Din exterior, grupuri de oameni străini de blocul nostru ne fac semne cu mâna. Presupun că de încurajare. Ori de rămas-bun. Dinăuntru nu le răspunde nimeni, toată lumea se ferește. Strig: nu mă aude nimeni. Nici măcar vecinii. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pe ultimul să picteze. Dar acrobatul cădea de la primul pas, eu mâzgăleam aiurea un carton, iar Mezinul bolborosea cuvinte fără nici o noimă. Eram rotiți „pe ateliere” până se ajungea la o recunoaștere aproximativă. Nimic absolut, fiindcă, atunci când nu mai aveam încotro, ne încăieram, vorbiți dinainte, și ne amestecam în așa fel, încât nici noi nu ne mai puteam alege cu adevărat. Parcă era sfârșitul lumii și tata, exasperat, ne amenința, tot mai des, că ne va însemna cu fierul roșu. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai multe ocazii pentru a cunoaște lumea și situațiile din care să se inspire pentru romanul de moravuri bucureștene pe care spunea că îl pregătește. Povestitorul va ajunge să aibă întotdeauna drept răspuns, de fiecare dată când Pirgu îl întreabă încotro se îndreaptă: "la Arnoteni, adevărații Arnoteni", cuvinte rostite cu mândria elevului care a învățat lecția și asta într-un timp când Pirgu însuși nu mai dădea pe la ei. Dar Pirgu se dovedește un profesor pretențios ca un dandy, căci nu
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
9,/ și îl roagă insistent,/ știindu-l perseverent,/ dac-ar putea să le mute,/ dar așa/ mai pe tăcute/ ori să le pună la-ncercare/ și să le dea un grad mai mare" (Teodor Sărăcuț-Comănescu ); Când simt că n-am încotro,/ Și să nu pierd vreun tempó,/ Cu bagheta, pac și jap!,/ În... cinelul de pe cap."; "Posturi de radio-tv/ Tot ce e mass-medie"; "Până-n Oslo, La Valetta,/ Caracas și Budapesta"; "Făr-un franc, fără pfennig/ - D-euro ce să mai zic!-)" (Daniel
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
un ziar sau o revistă deja răsfoite și că prefer să plătesc dublu sau triplu pentru o carte nouă, decât s-o iau de la utilii "bouquiniști" pe care-i întâlnesc zi de zi. Cumpăr cărți vechi doar dacă nu am încotro. Așa se explică faptul că, deși mă mișc, respir și trăiesc aproape exclusiv printre cărți, nu sunt și colecționar. Nu am și nu visez la ediții rare, nu cumpăr cărți doar pentru valoarea lor bibliofilă. Pe vremuri, fremătam să am
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
care Răutu i-a zis: ești un ticălos! Iar Andrei a încheiat conversația tăios: nu mai mare decît tine!" Consecințele acestui eveniment s-au arătat a fi în sfîrșit ireparabile. Bătrînul expert al manevrelor de culise n-a mai avut încotro. S-a dus la Ceaușescu spre a-l informa asupra situației. Un comunicat al Comitetului Politic Executiv anunță acceptarea cererii de pensionare a tovarășului Leonte Răutu și reprobă faptul că fiica sa a decis să plece definitiv din țară. Constrîns
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
răspuns este că pentru Cioran sinuciderea nu a fost un țel, ci o supapă psihică, o ieșire de rezervă, cum e scara de incendiu pentru clădiri sau ca un cont la bancă, de care te atingi numai dacă n-ai încotro; una ce-i permitea să trăiască, să suporte viața așa cum e, cu gîndul că, dacă nu mai poate, deschide ușa de rezervă. Iar un al doilea răspuns este chiar starea de permanentă boală în care s-a aflat Cioran. Adică
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
rivală. Cu noi ar fi fost altfel... Iar noi, care atât trebuia, să împingem mingea în poarta lor... că ne-ar fi lăsat,... nu am fost în stare să-i batem, spre mirarea olandejilor, care văzând situația, nu au avut încotro și ne-au băgat două, la repezeală scăpându-și de la eliminare marii lor inamici, italienii. Români blegi!... Ne râseră până și curcile. Spiritul de joc, la rugby, este cu totul altul. Și asta s-a văzut la 14 noiembrie 1976
Ca la Rovine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7914_a_9239]
-
lui Bernardo Bertolucci, pe care infirmitatea din ultimii ani nu-l împiedică să fie foarte activ. Recunoscut ca un admirator extrem de moderat al starurilor pe care nu ține neapărat să le aibă pe covorul roșu, directorul Barbera nu are, totuși, încotro; nu se poate lipsi de prezența lor, atâta vreme cât în selecție sunt multe filme americane sau cu vedete faimoase iar cinstea inaugurării i-a revenit filmului Gravity (în 3 D) al lui Alfonso Cuaron (Mexic), cu George Clooney și Sandra Bullock
Veneția 2013 - Mostra internațională de artă cinematografică. La Mulți Ani, bătrânei Doamne! by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/74532_a_75857]
-
Cristian Teodorescu Lui Pomenea îi era silă să bată arestații. Dacă n-avea încotro, îi punea pe jandarmi să-l lege pe căpățînos de masă, după ce îl obligau să-și dea jos pantalonii și izmenele. Claudiu poștașul ajunsese pe masă: avea curul plin de coșuri. Polițistul își scosese centironul cu care îi bătea pe
Interogatoriul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7797_a_9122]
-
corăbii. Le povestește visul: să cucerească Troia!" - Da, dar, ca și Zeus - vrea să păcălească armata! Zice: , Eu am să-i pun la-ncercare... Și o să-i îndemn la corăbii să fugă, să plece pe mare. Voi repeziți-vă care-ncotro și opriți-i cu gura." - Dragă colega, dădu generalul mâna dreaptă cu sergentul Ioanea Păsulii, cu stânga bătându-l pe umăr, hai să nu ne mai ascundem după... plop! Era să spun... să nu ne mai ascundem după greci, ha
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
văzut fără tașcă, a făcut o mișcare cam bruscă, de l-a lovit Pomenea la rărunchi cu crosa pistolului. Nu voia să iasă scandal. Nici Claudiu n-ar fi vrut, era un tînăr demn, dar simțea că nu mai avea încotro; a început să urle: Mă omoară poliția! și așa a ținut-o pînă la secție. De-abia în arest a tăcut, ceea ce l-a indispus pe Pomenea. L-a dat pe Claudiu pe mîna unui jandarm mai dobzit la cap
Trenul special by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7817_a_9142]
-
fac, oricum nu cu mult). Fluxul epic al lui Cristian Teodorescu e sacadat și precis. Dintr-un proiect de istorie ilustrată a comunei Slobozia nu mai rămâne nimic. Cei trei artizani ai lui, în frunte cu Theodorescu, se risipesc care-ncotro (Istoria abandonată). Nu-i totul pierdut. In curând eroul se va căsători în doi timpi cu indecisa nubilă Virginia, pe care o smulge dintre rubedenii (Adio, Ada Kaleh). Cei doi cumpără cu noroc restaurantul gării din Medgidia. In ziua inaugurării
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
și soția lui, și lista se întinde pe o pagină întreagă. Ce izbește la numele pomenite este înălțimea treptei sociale și totodată stofa lor lăuntrică. Nu avem de-a face cu căzuți ai mahalelor care se omoară fiindcă nu au încotro, ci cu spirite rafinate, temeinic așezate în lume. Și atunci de ce se sinucid ei? Răspunsul autorului este: "Gestul sinucigașului apare pe fundalul unei societăți care trăiește sub protecția unor măști liniștitoare, utilizate cu virtuozitate pentru a camufla atît golul lăuntric
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
germani. Ideea principală a autorului este de sorginte kantiană. Toți oamenii au o predispoziție naturală pentru chestiunile considerate îndeobște a fi metafizice. E vorba de o sensibilitate firească în virtutea căreia suntem înclinați să ne punem uneori întrebările mari, dureroase - De unde? Încotro? De ce? -, ale vieții noastre. Aceste probleme reprezintă cadrul inițial al preocupării metafizice din fiecare om. Cu alte cuvinte, indiferent că știm sau nu, fiecare suntem niște metafizicieni pe cont propriu și după puterile proprii. "În definitiv, ce om cu mintea
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
imediat în subteran. E un spațiu de trecere accelerată, un spațiu prin care aproape că se fuge. Inclusiv vânzătorii ambulanți, nostalgici după atmosfera vechiului Pasaj ("un loc aglomerat, mirositor, plin de culoare, de-a dreptul mizer"), s-au risipit care-ncotro. Ce mai poți să vinzi - și cui? - într-un ne-loc? În schimb, se pot scrie cărți interesante (și articole pe măsură) despre tema respectivă...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7559_a_8884]
-
paradoxal, o formă de lectură, dar și reversul e valabil: "citim romane până seara târziu,/ urmărim neputincioși eroii cum fug unii către alții (...)/ S-a scris atâta despre lumina aceasta, de bine,/ de rău. habar n-am cum să încep - / încotro merg stelele? Cum începe ziua?/ Angel Clare, cu capul plecat în vânt,/ se gândește ce are de făcut azi:/ dacă mă arăt privirii o să fiu oare eu,/ ori doar începutul altei povești?" (romanul). O altă constantă poetică o reprezintă gândul
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]