1,482 matches
-
se transforme într-o religie. Din acest motiv este binevenit un medic ce luptă împotriva dietelor celor sadici, a obsesiei sănătății și cultului fitness-ului, dar în favoarea dorinței de a trăi. Astăzi totuși sunt tot mai puțini cei ce se încred în doctori considerându-i semizei, tot mai puțini sunt doctorii cărora le este frică de ordinea profesiunii lor ca în fața Sfintei Inchiziții, chiar și în spitale se evită, unde este posibil, folosirea limbajului sacru al medicinei cu pacienții, limbaj plin
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
susținută de un cadru normativ etic. Doar cu puține norme etice de bază, ce au luat formă din clipa în care omul a devenit om, se poate îmblânzi aviditatea fatală a omului și hybris-ul lui. În acest context mă încred în contribuția importantă a Bisericilor, religiilor și țărilor. Speranța în unitatea Bisericii Sunt și rămân un membru loial Bisericii mele. Cred în Dumnezeu și în Cristos, nu cred totuși în Biserică. Îi refuz orice încercare de a se situa pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
viitorul așa cum va arăta el peste cinci ani, cam ca în business plan-urile noastre. Miopia e bună pentru tonus. Faptul de a trăi în provizorat le permite vitejilor de la Tel-Aviv să mărșăluiască în pas vioi și vesel spre catastrofă, încrezându-se într-o panoplie militară nemaivăzută până acum, și curajoșilor de la Nablus să se bată pe viață și pe moarte pentru fondarea unui stat căruia îi fuge de pe acum pământul de sub picioare. Geaba vorbesc unii și alții, e nevoie de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
obraji și pe ceafă. Scriptura a trecut sub tăcere acest secret. Ea nu face nicio mențiune despre aceste muscide, dovadă că evangheliștii n-au venit în persoană pe-aici (aviz domnilor scriitori: nu credeți în auzite). Pictorii noștri s-au încrezut în magia senină a numelui. Pierro della Francesca, n-ai să mă mai prinzi pe-aici! Desfid orice ființă umană (ceea ce Isus era pe deplin, în ciuda dublei sale naturi) care pretinde că poate sta aici două minute neînfricat cu torsul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nedelicați sunt în stare să nu respecte niciun fel de orar. 2. "Ce este în om" Și când era în Ierusalim, la praznicul Paștilor, mulți au crezut în numele Lui, văzând minunile pe care le făcea. Iar Iisus însuși nu se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți. Și pentru că nu avea nevoie să-i mărturisească cineva despre om, căci El însuși cunoștea ce era în om. (Ioan, II, 23-25) Dacă există un loc potrivit pentru încrucișarea drumurilor, acesta este orașul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sufletului decupată dintr-o pânză verticală de un cadru de lemn. În plus, este un lucru cam prostesc, atunci când ai în mână perla unui text sfânt, să cauți secretul în cochilie. Zadarnic îmi tot repetam toate acestea, de fapt mă încredeam în animismul meu infantil (acest lamentabil fond magico-stupid de care până și navigatorului pe Internet cu comenzile lui îi vine greu să se debaraseze). Suntem, de altfel, destul de numeroși cei care credem că anumite exterioare au capacitatea de a opri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să ne oprească pe loc, căci în niște documente publicate mai tîrziu, Danev, raportînd regelui întrevederea noastră, scria: "prințul Ghika a ieșit din birou fără a-mi fi comunicat ceva deosebit de important!". Oricum, pare cert că regele Ferdinand nu se încredea aproape deloc în cele ce-i spunea primul său ministru (sistematic surd și orb față de România) și că, avînd antene mai bune decît el, înregistra cu neliniște semnalele ce veneau din România. Dovada acestei preocupări regale mi-a fost dată
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe frunte, El se repede mânios să-mpungă! Iar puii cei de leu și de panteră Se apără cu gura și cu gheara Când n-au gheare și nici dinți în gură! Și, mai departe, nu vedem cum pasărea Se-ncrede-n àripi, dar în van le cere Un tremurat neputincios de pene! De aceea este-o nebunie-a crede Că cineva a dat la lucruri nume Și că de la acela ceilalți oameni Au învățat întâiele cuvinte. De ce să fi putut
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
luară,/ Cărărui la negri munți./ (...) (numele fetei) de veste-a prins!/ Cărăruia că-și lua,/ Sus la munți că se urca,/ Jos, mai jos se pogora,/ Peste voinicel dădea./ Să-l trezească nu se-ndură,/ Să-l deștepte nu să-ncrede,/ Cal din nară strănuta,/ Pe voinicel mi-l trezea”. Somnul similar fiarei haosului este curmat în același mod de calul voinicului. Strănutul lui provoacă „o ruptură în linia continuului temporal” și face planul sacru sensibil la intruziunile mirenilor. Șederea pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o trăsătură malefică și încearcă să lege „magic ființele, izolându-le de spațiul cosmizat”. Smulgerea din cadrul somnolent și oprirea creșterii agresive a vegetației apelează la resursele magice, căci tânărul: „Să-l deștepte, nu cutează,/ Să mi-l scoale, nu se-ncrede,/ Bagă mâna-n sân, la piele,/ Scoase o verde tabachere,/ Tabachere cu tabac,/ Dete Murgului la nas./ Începe Murgul a străfiga/ A străfiga și-a strănuta,/ A strănuta și-a necheza;/ Leu din somn se pomenește” (Țăndărei - Ialomița). Revine pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dorința și hotărârea să îmbătrânești alături de soțul sau soția ta, ca pildă de urmat pentru urmașii familiei, atunci calea către numitorul comun este deschisă, iar trotuarul de mers împreună nu-i dificil. Eu, dragul meu, și în mariaj, m-am încrezut în ceea ce a fost familia la mai vârstnicii și înaintașii mei, îmi comunica el cu mândrie nu o singură dată. Iar când ai copii răspunderea partenerilor este și mai mare. Rolul de părinte este mult mai frumos dacă se exercită
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
De aici înainte, limba maternă nu mai este acea gară unică a lucrurilor, iar cuvântul limbii materne nu mai este etalonul lor unic. Dar bineînțeles că limba maternă rămâne pe mai departe nestrămutat ceea ce este pentru tine. În general te încrezi în etalonul ei chiar și atunci când el e relativizat de uitătura limbii ce s-a adăugat limbii materne. Căci știi că acest etalon instinctiv, fie el oricât de întâmplător, este lucrul cel mai sigur și mai necesar pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de noapte. În schimb, în geanta mea de voiaj se găsea ceva cu mult mai primejdios: scrisori către Amnesty International, numele unor deținuți. Asta însemna ani de închisoare nu doar pentru mine, ci și pentru cei câțiva oameni care se încrezuseră în mine. Civilii mi-au comunicat că nu voi mai pleca nicăieri, cel mult la dracu’. și au râs zicându-mi că voi dormi mai bine în celulă, căci acolo oricum patul nu se zgâlțâie decât la cutremur. Ceilalți călători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lagăr doar când mănâncă la masă cartofi, spre a nu trebui să și-l amintească vorbind despre el. Ori poate că îi revine totuși în fața ochilor și când mă strigă pe nume. Dacă-i așa, înseamnă că odinioară s-a încrezut tare mult în forțele ei. Cu mulți ani mai târziu aveam să scriu următoarele: „Un cartof cald e un culcuș cald“. Dar ce mai înseamnă asta când te gândești la complicitatea cu cartoful? Ce înseamnă asta în comparație cu amintirea acelei moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
al băgătorilor-de-frică. Trenul zumzăia încetișor, era februarie, o după-amiază târzie pretimpuriu întunecată, pete de zăpadă își trimiteau de-a lungul șinelor lumina lor albă furișă, trenul era tren de-adevăratelea, iar noi mergeam cu el de-adevăratelea. Dar nu mă încredeam cu totul în mersul lui, și nici că mă va scoate cu adevărat din această țară. Apoi însă, trenul a ajuns în Ungaria. Iar pe lângă șine lunecau acum fâșii de iarbă iernatică ungurească, pete de zăpadă ungurească, felinare ungurești. și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
plan comun de acțiune, când, în a patra zi, o a doua solie trimisă de Subotai veni să le ceară socoteală de uciderea celei dintâi (la Kiev) și să-i avertizeze de consecințele alianței cu Kipciaki: „Iar voi v-ați încrezut în Kipciaki și ați ucis pe solii noștri și ați pornit asupra noastră; porniți, așadar, noi însă nu v-am stârnit și Dumnezeu să judece”. Înfierbântați de cutezanța mongolă, Daniel Romanovici, în vârstă de numai 22 de ani, și cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
secerișului - deci după mijlocul lui iunie -, prinzând câțiva oameni, i-au pus în libertate și i-au trimis să îndemne lumea să coboare la satele părăsite, să-și adune recolta. Cum mai toți refugiații erau strâmtorați din cauza foamei, s-au încrezut în vorbele lor și au venit la așezări cale de trei zile de la dealurile împădurite. Cu această ocazie a căzut prizonier și canonicul Rogerius. Încetul cu încetul, lucrurile au început să se normalizeze. Fiecare sat și-a ales câte un
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Divinei Providențe spre folosul sufletesc al cititorilor interesați. Viața Sfântului Ioan Calabria, simplă și smerită, contrară vanității și apariției deșarte, ne vorbește despre o serie de inițiative profunde, bazate pe rugăciune și încredere în Dumnezeu, inițiative ce depășesc capacitatea contemporanilor încrezuți în rațiunea sau orgoliul lor mărunt. Adoptarea principiilor de viață și credință ale sfântului veronez pretindea o trăire profundă a credinței și o luare în serios a vocației, contestată de cei superficiali, dar apreciată de ceilalți. Opera provoacă o reflexie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Providențe. Datoria mea e să am mereu privirea atentă la semnele voinței lui Dumnezeu și să-l ascult cu promptitudine». «Așa cum ochii slujitoarei rămân atenți la ochii stăpânei sale» (Ps 123,2) A crede, pentru don Calabria, însemna a se încrede complet în Dumnezeu. Credința sa nu s-a pierdut într-un fanatism irațional; era fondată și înrădăcinată pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Tradiție și pe Magisteriul Bisericii. Este o credință vie și iluminată, și prin urmare firească. «Ori se crede
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
așteptau un răspuns. Iar don Adami le ducea în biroul său și le scria în numele lui don Calabria. În primele momente, don Calabria voia să citească textul și, câteodată, obliga să fie refăcut; apoi, a sfârșit-o prin a se încrede total și se mulțumea să-și dea semnătura sau vreun cuvânt autograf. Și spunea cu un surâs de bunătate celor din preajma sa: «Vedeți, don Luigi răspunde celor care îmi scriu cu aceleași gânduri și cuvinte care îmi aparțin; le prinde
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
progresele sale, cu oamenii săi de largi orizonturi trecătoare, cum s-a redus! Chiar și în țările care se numesc creștine a falimentat complet; și de ce? Pentru că s-a îndepărtat de Dumnezeu și Fiul său Isus Cristos, pentru că s-a încrezut în ea însăși și, poate, pentru că nu a întâlnit în mulți dintre noi, religioși și preoți, acea lumină de care avea nevoie; nu i-a găsit pe acei sfinți și docți condotieri care trebuia să-i conducă pe drumul cel
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și să se refugieze într-o sihăstrie, departe de Verona, și să lase altora misiunea de a conduce Congregația. Părintele Natale îi stă mereu alături pentru a-l alina: «Dragă don Giovanni, încrede-te în Domnul și perseverează în trudă. Încrede-te în Dumnezeu și rămâneți la locul dumneavoastră. Pentru a rămâne acolo unde v-a pus Isus e necesară o și mai mare încredere în El. Deplina, completa și stabila încredere în Isus este fiica cea mai profundă a umilinței
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ne ajute. Să împlinească Isus totdeauna și în toate voința sa divină în noi toți, trăind așa cum vrea El, dispuși la toate, lăsându-ne storși de storcătoarea iubirii sale care este crucea, suferința, doar să-i împlinim voința. - Să ne încredem în Dumnezeu, v-o repet: să credem în Domnul, cu credință fermă, nezdruncinată, simplă. Îmi vine în minte un episod pe care l-am citit cu ani în urmă. Un vapor e în prada furtunii. Toți pasagerii sunt cuprinși de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ceea ce a fost elaborat în Conciliul Vatican II. Credința lui don Calabria, nu era expusă în tratate teologice ori în descrieri psihologice. Nu întâlnim aceasta în scrierile sale și în viața sa. Pentru don Calabria, credința era un a se încrede în Dumnezeu total, sincer. O credință care nu se oprea la enunțarea verbală, ci ajungea până la consecințe extreme: «Ori se crede ori nu se crede; dacă nu se crede, atunci să rupem Evanghelia!». Din credință izvora încrederea absolută în Dumnezeu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
decât noi. Să-i mulțumiți Domnului!». Totul e condus de Providența lui Dumnezeu. Era inutil ca economii să fi mers la el nemulțumiți și să se lamenteze din cauza creditorilor insistenți. Riscau să audă spunându-li-se: « Dar tu, nu te încrezi în Providență? Vezi, eu nu am nici măcar un ban, și îmi pare că sunt un miliardar». Dar de câte ori don Calabria aflându-se cu apa până la gât datorită nevoilor urgente ale Operei, depănând rozariul și mergând cu pașii lenți înainte și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]