20,476 matches
-
de afară. În fața grajdului o așteaptă "colegul" de la județeana de partid, pus cu siguranță să o "supravegheze". Partidul comunist nu are încredere în membrii săi. În ea nici nu prea au multe motive de încredere, și cu toate acestea îi încredințau "misiuni" importante. Îl întrebase odată pe mezinul orchestrei, un tânăr extrem de talentat: "De ce mă pun ăștia să fac toate astea, când știu că le torn baliverne?". Pentru că partidul comunist are nevoie și de liberali ca tine pentru a nu se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în acestea elemente care ne interesează! - O să-i cerem să le caute. - Și altceva ce poți să-mi spui? Locotenentul continuă : - L-am rugat pe bulibașă să nu părăsească deocamdată locul unde și-au așezat ai lui corturile. M-a încredințat că, având mult de lucru în zonă, nici nu are de gând să o facă. - Bine, bine... După un timp de chibzuință, comandantul mai zise: ca să ne convingem că suntem pe drumul cel bun, ne trebuie ceva timp. Poate chiar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sintagmă ca o acuză? Cine are dreptul, ce lege și ce legiuitori au puterea să le răpească bunul lor cel mai de preț, copiii!? Terminându-și pledoaria, cu un gest larg, teatral, al ambelor mâini, avocatul Diaconescu ținu să-i încredințeze pe clienții săi, printr-un semn discret al capului, că nu trebuie să se îndoiască nici o clipă că procesul va fi câștigat, cu siguranță, de către ei. Avocatul Mocanu reveni. Acesta privi mai întâi completul de judecată, roti apoi ochii peste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Cerința sa primi încuviințarea. - Domnule președinte, clienta mea, Rafira Carabăț, fiind internată în spital, se află în imposibilitatea de a fi prezentă, fapt pentru care solicităm instanței amânarea și, în consecință, fixarea unui nou termen pentru continuarea procesului. Pentru a încredința completul de judecată că argumentarea sa nu este lipsită de dovezi, prezentă judecătorului un act medical eliberat de conducerea spitalului orășenesc și semnat de către directorul acestuia. Președintele completului luă act, cercetă depeșa cu minuție și hotărî: - Procesul se amână pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-o, de atunci s-a scurs atâta timp... Avocatul Diaconescu ceru judecătorului să-i acorde cuvântul. Acesta acceptă. - I-ați jurat Olgăi Dragomir, recte Stamate, interveni el oarecum iritat, că nu veți deconspira niciodată secretul pe care vi l-a încredințat. Nu vă acuz! Nu cunosc motivul acestei tăinuiri, dar cum e și firesc, de aici se degajă o întrebare: de ce veniți tocmai astăzi cu această destăinuire? Judecătorul socoti intervenția ca neavenită și lăsă ca lucrurile să curgă fără a sancționa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
medicale autorizate, poate garanta fără drept de apel aparținătorii paternității. Judecătorul le ceru avocaților să se consulte cu clienții lor dacă acceptă propunerea avocatului Jan Mocanu. Răspunsul solicitat trebuia dat pe loc. Familia Georgescu se declară de acord din start. Încredințați că acest lucru va dovedi că Vișinel le aparține și rromii acceptară cele propuse de avocatul părții adverse. - Atunci, hotărî judecătorul, procesul se amână pentru 5 septembrie. Sper că este suficient timp pentru prezentarea noilor probe. Ciocanul de lemn marcă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
incertitudinile ce sunt cuprinse în sfera sa. Pentru Ina, un motiv în plus de neliniște, de insomnii și de coșmaruri era și faptul privitor la profilarea viitorului lui Mihăiță. Ce se va întâmpla cu el? Va fi obligată să-l încredințeze Rafirei și lui Lisandru Carabăț? Așa ar fi drept! Totuși, nu avea puterea să se împace acum cu acest gând, socotindu-l a fi un lucru inacceptabil. Inima ei refuza să creadă că se putea întâmpla o asemenea catastrofă. Cu toate că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Avocatul Diaconescu, prezent în sala de ședință, își asumase probabil rolul să-i reprezinte până la faza când urma să se pună punct unui proces ce se dovedise a fi plin de situații neprevăzute. Așa cum preconizase avocatul Jan Mocanu, hotărârea judecătorească încredința spre creștere și educare copilul Vișinel Carabăț familiei Alexandru Georgescu, cu posibilitatea ca acesta să dobândească numele adevăraților săi părinți. Cât privește situația copilului Mihăiță Georgescu, Judecătoria hotărî, în același context, că acesta va trece sub oblăduirea șatrei, căreia trebuia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și în Germania, totuși rămâne olog în cârje timp de patru ani. Cunoscut de istoricul Nicolae Iorga, care venise în vizită la Vama la deputatul liberal Iorgu Toma, poetul este prezentat Reginei Maria în vara anului 1919, care l-a încredințat doctorului Mamulea de la Palat, să-i redea sănătatea. Constantin Sasu își exprima în poeziile sale, printre altele, suferințele din timpul războiului, bucuria Unirii și duioasa poveste a invalidului mângâiat de bunătatea Reginei, și tratat ireproșabil de doctorul ei. La descendenți
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
era colegă de clasă paralelă cu mine și șefă de promoție la liceu, împreună cu completul de judecată, au hotărât în sentința civilă din 14 noiembrie 1962, ca mama să părăsească domiciliul conjugal de pe strada Cotlarciuc, nr. 16. Pe Dorina au încredințat-o mamei din oficiu, iar pe mine, care eram prezent la proces, ochi și urechi, m-au întrebat la cine din familie prefer să rămân, iar răspunsul a fost surprinzător pentru mama: Eu nu plec de acasă, vreau rămân cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
apoi am fost recrutat pentru cinci luni de școală la Divizia 01380 de la Oradea, pe care am absolvit-o primind gradul de Sergent Comandant de Pluton, cu care m-am întors la Arad. Într-un cadru festiv mi s-a încredințat comanda plutonului doi, Compania întâi, Batalionul unu, de către un locotenent, supranumit „Laleaua Neagră”, pe care îl cunoșteam din confruntările sportive școlare anterioare cu elevii Liceului Militar din Câmpulung Moldovenesc. Multitudinea întâmplărilor din armată și avalanșa de nume proprii, reținute încă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai gândi. Cum a trecut atâta vreme, se mai puteau cerne încă zilele unei luni. O lună nu poate avea mai mult de treizeci și una de zile, deci o singură lună... și gata! Va încheia perioada de burlăcie. Era încredințat că în timpul ce singur și l-a acordat, va putea lua o hotărâre înțeleaptă. Trebuia!... Ina fusese crescută într-o familie decentă, în care atributele cinste, corectitudine, adevăr și dreptate ocupau rangul cel mai de sus al convingerilor de la care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
voiajor, cu o geantă diplomat cam jerpelită Într-o mână și cu o țigară În alta, se plimba agitat de colo până colo, negăsindu-și locul. Cum îl zări pe inginer, se apropie de acesta, salută și, pentru a se încredința că e cel pe care îl căuta, întrebă: - Dumneavoastră sunteți domnul inginer Georgescu? - În persoană! - Îmi puteți acorda câteva minute? - De ce nu, poftim în birou. Abia păși în încăpere că tânărul își și începu depoziția: - Domnule inginer, numele meu e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
reîmprospăteze invitația: - Dacă totuși veți avea timp... și plecă încărcat de bucuria unei reușite. Un timp, Alex rămase cu mapa de corespondență deschisă la aceeași pagină fără a citi conținutul. Mulțumi Cerului. Tony apăruse ca un înger păzitor. Acum era încredințat, mai mult ca oricând, că discuția cu Olga putea fi lămuritoare. Datele ce le deținea prinseseră contur, că tot ce urma să-i spună, purta amprenta unor argumentări incontestabile. Totul trebuia să se întâmple cât mai curând... cât mai repede
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
multora. Femeia de la salonul nouă născu un dolofan, de aproape 4 kg, care țipă de-i asurzi pe toți când doctorul Pencu îi lovise de câteva ori cu palma fundișorul roz. Moașa se ocupă de igienizarea ombilicului și i l încredință Inei pe noul venit pentru a fi dus În camera rezervată nou născuților, aflată În preajma sălii de nașteri. În drum spre ușă, Ina o rugă pe Olga: - Pune-i tu mamei copilului o bentiță albastră cu numărul 21, eu am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
său, la ceașca de cafea, la cămășile călcate perfect, la liniștea dormitorului și la romanul pe care îl citise în ultimele nopți. Lângă el se afla secretara, căreia din când în când îi atingea încheietura mâinii. Ea îi zâmbea fiind încredințată că va putea reveni la parfumul floral din toaletă, la televizorul cu care își împărțea timpul liber și la batoanele cu multă ciocolată. Etajul era plin de indivizi grăbiți care îi înconjurară curioși și le puseră tot felul de întrebări
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să spere. I se părea neobișnuit tot ce i se întâmplase. Dorea din suflet să se întoarcă la viața lui de dinainte și asta îl determina să fie extrem de amabil cu procurorul, judecătoarea și avocatul. Se știa nevinovat și era încredințat că lucrurile se vor lămuri în cele din urmă, că fusese o confuzie și urma să fie trimis acasă cu scuzele din partea instituției și a celor doi agenți. În momentul în care se pronunță verdictul, Vladimir înlemni. Nu se așteptase
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a spiritului libertății. Această distincție, care avea să fie capitală Încă din anii pregătitori ai Revoluției Franceze de la 1789, se adună În următoarele notații: „Folosirea privată a rațiunii este, după mine - releva Kant -, aceea pe care el și-o poate Încredința În slujba Încredințată lui de către societate. E drept că pentru anumite preocupări către care converg interesele obștii, este necesar un anumit mecanism, datorită căruia verigi ale obștii trebuie să se comporte doar pasiv, În așa fel Încât să fie Îndreptate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Întreg care găsește, În Stat, expresia sa supremă. Cu cât mai mult se Întinde și se intensifică activitatea Statului pentru a realiza multiplele sale scopuri, cu atât mai util și necesar ca o parte importantă din această activitate să fie Încredințată organismelor locale și non centrale.” Juristul-filosof Giorgio del Vecchio declara În plin secol XX (a doua jumătate a acestuia!): „Este clar că această «descentralizare», cum se numește de obicei, facilitează prompta execuție de sarcini și diverse funcțiuni, ținând mai oportun
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
necesară, descreșterea progresivă a salariilor (legea „salariului natural”), până la limita minimă indispensabilă pentru menținerea muncitorului. Aceste tendințe individualiste și-au primit replica din partea doctrinelor care au tins să atribuie Statului o funcție cu mult mai amplă, mergând până la a-i Încredința sarcina de promovare a culturii („Kultur-Staat” sau „Stat cultural” și de „organizare a muncii”). Astfel este Teoria lui Fichte expusă În opera Statul comercial Închis. Necesitatea unei energice intervenții a Statului pentru rezolvarea problemelor economice și sociale, În genere a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un băiețel dolofan, cu perișor negru, creț, cu o față măslinie, care cum dădu cu ochii de noua lui lume, scoase un țipăt ce nu părea nicidecum a fi un crâmpei dintr-un cântec. Moașa îi igieniză ombilicul și-l încredință Olgăi. Aceasta depuse copilul într-un pătuc și alergă la Ina. Durerile greu de imaginat ale Inei aveau să se curme prin aducerea unui băiețel blonduț, destul de bine făcut, care cântărea aproape 3,950 kg fără scutece. Olga îl preluă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu pășise bine peste pragul casei părintești, că un gând o întoarse din drum. O obseda acea fotografie făcută cu ani în urmă, în Copou, cu Ina. O smulse din perete cu tot cu ramă; fărâmă în bucăți mici fotografia și o încredință focului. Gândea că în acest fel putea să se rupă de ultima amintire cu cea care fusese cândva marea ei prietenă și plecă! Eliberată, se gândi îndelung: Am iubit, am blestemat, am plâns, am fost îngenuncheată. Acum mi a rămas
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Alex înțelese mesajul, dar cum se hotărâse să acționeze întrun fel diferit, îi spuse: - Mâine dimineață, Lili, la prima oră, vei duce chiar tu acest plic la secția de planificare a primăriei. E o corespondență pe care n-o pot încredința nimănui. Toate aceste cuvinte pronunțate pe un ton imperativ îi înghețară ființa fetei ce radiase până atunci de căldura unei tinereți neînfrânate. Dezumflată, Lili fu aproape gata să scape din mână întreaga mapă pentru a se debarasa de sumedenia de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
răspunsul așteptat. Un fleac! Un ceva ce nu merită nici măcar luat în seamă. Drept pentru care, după un dram de chibzuință, a luat o hotărâre. O hotărâre criminală. Deci, a conchis el, dacă puterea mea de a face față funcțiilor încredințate de societate este inferioară, eu trebuie să dispar. Cum? Bine. Să dispar, eu, împreună cu cei care m-au adus pe lume. Simplu de tot. N-am pistolul în buzunar? În mână, adică! Ba-l am. Atunci, de ce mai stau la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mari. Nu avem stareță. Îndeplinește tu, această misiune, două-trei zile. Că ești de mult printre fetele de aici, și ai deprins cam tot ce ar sta în cerințele unei starețe adevărate, într-o misiune ca cea pe care ți-o încredințăm. Vrei? Să-ncerc. A încercat. A reușit. Evenimentul a venit, s-a consumat, cine era de primit a fost primit, cine era de plecat a plecat, iar pe urmă, toate au rămas așa. și mâine, și poimâne, și săptămâni, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]