2,617 matches
-
și pe om artist, creator, sau mai bine zis revelator al creației divine, cum îl apropie de Dumnezeu, apropiin-du-ne și pe noi de divinitate... Nu mai știm de ceas! Cât timp ne aflam în fața unui tablou aveam impresia că timpul încremenea. Ne mișcam cumva în afara timpului, alunecam pe pardoselile sălilor; figurile din tablouri aveau timpul oprit în loc și ni se părea fascinantă nemișcarea lor. După spusele unui monah, artistul trebuie să facă ceea ce-i place, să-i placă ceea ce a făcut
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
încercând parcă să găsească acea concluzie care s-o liniștească. “Da, fără trecut se pare că redevii doar planta, sau amoeba, care ai fost cândva... de fapt, doar un fel de-a spune că devii... nevolnicia... acel nimeni, sau nimic, încremenit pe malul unui Styx fără vâslaș. Dar până atunci, neîndoielnic, glasul trecutului, bun sau rău, dictează...” Arina simți starea de nemulțumire și de neputință care îi invadaseră, odată cu zbuciumul gândurilor, sufletul și unda de revoltă ce-și croia cu greu
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
suferiți? - Ei, ca fiecare, sufăr și eu de una, de alta ... Dar am venit în interes de serviciu. Sper că nu vă deranjez? Am văzut că nu mai așteaptă nimeni, așa că am intrat. Știți ce ne interesează pe noi? Martin încremeni. Surâsul prefăcut și privirea voit candidă a individului, îi dădură fiori. Nu avu nici o reacție. - La dumneavoastră vin tot felul de oameni. Unii vă povestesc din viața lor personală. Deh, nu mai e ca pe vremuri, când omul de rând
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
tragi‑comică dintr‑un spectacol ieftin de circ. Din gâtlej mi‑au ieșit hohote nestăpânite de râs. Până la ieșirea din comună, mașina a fost urmărită cu privirea de sute de țărani de prin toate satele. Aceștia stăteau pe marginea șoselei, încremeniți într‑o respectuoasă nedumerire. - E primărița! Au luat‑o. Oare unde o duc? Referință Bibliografică: Bietul om sub vremi - Capitolul IV / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1087, Anul III, 22 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
Iar voi, cei osândiți la foame glaciară Și la nemernicii de gheară prinsă-n gheară, Veniți-vă în fire cu Dumnezeu în fire, Treziți-vă din gheață, din recea adormire! Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de vifor Să îl încremenești pe biet moșul Nechifor Pe Natalița lui, băbuța lui de piatră, Pe cei mai credincioși să îi îngheți pe vatră...? Iar viscolul de țepi, de ace și săgeți Din sticlă glaciară și fontă de nămeți, Cern oameni de zăpadă în
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
sînt arcuiri dulci de vioară Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit N-am mai văzut niciodată cerul mai de-aproape Stelele îmi cădeau suave pe pleoape Întindeam mîna și le culegeam Univesul se scurgea greoi pe geam Tu îmi erai tot mai departe-aproape Zilele se spălau și ele între aproape-departe Secunda
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
când am deschis ușa, mi-a anunțat prezența. Cu toate acestea, înăuntru nu m-a întâmpinat nimeni. Am zăbovit un timp, privind rând pe rând, de aproape, poșetele. Apoi, am stat nemișcată. Minutele se scurgeau unul după altul și eu încremenisem, singură, în acea încăpere. Am reînceput să studiez poșetele. Liniștea devenea apăsătoare. Părea că mă aflam într-o casă nelocuită. Poate că ar fi fost mai bine să renunț și să vin altădată. Însă am rămas, în virtutea sfertului academic. La
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
mod propriu individualismului „zoologic”, eliberat de orice norme și rețineri morale. Plăcerea este unicul său scop al existenței sale, de dragul ei este gata să distrugă pe oricine, chiar pe propriii copii. „S-a înșurubat în senzualitatea lui, ca și cum ar fi încremenit pe un soclu de piatră”, spune Ivan. Feodor nu crede în viața de apoi, în consecință - „după mine potopul!”- se simte îndreptățit să se înfrupte din cât mai multe lucruri lumești. Întruchipare a cinismului, „bătrânul măscărici”- „o canalie și un
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
știi că nu ești prost deloc? Eu m-aș putea supără pe tine că am ajuns să mă învețe diplomație militară taman un cioban din Loviște, da’ n-o fac, mă, ca esti muntean de-al meu! Lovișteanul Mitu Teșcuț încremeni și abia mai apucă să zică: - Păcatele mele, do’n căpitan, păi, cum să-m’ permit ieu să vă învăț pa dumneavoastră, am zâs și ieu după capu’ mieu, fi-mi-ar capu’ al dracu’ să-m’ fie, de, daca
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
toți buimaci, neștiind ce se întâmplă. Ajuns la cazarma, curios, a căutat să vadă ce era în sipetul din lemn frumos sculptat pe care-l furase din casa lui Toader Baciu. A găsit acolo niște scrisori și câteva poze. Deodată încremeni: în una dintre poze era el, sora lui, Judith, si Todor Baci, cel care zile de-a rândul îi hrănise că pe copiii lui. Pe spatele pozei era dedicația lor, scrisă chiar de el, Marko, în 1919, în hotelul “Gellert
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
dreptăți. Șapte. „Sfârșit”, apăru scris, cu litere de-o șchioapă, pe ecran. „Ați urmărit filmul artistic «Teroarea albă»”. Pentru mai multe filme, vizitați site-ul nostru... apoi apărea o adresă de Internet. În sală domnea o liniște totală. Spectatorii erau încremeniți, palizi, nemaiîndrăznind nici să se miște. Ar fi vrut să întrebe unde sunt speranța, bucuria, iubirea, dar erau incapabili să o facă. Se simțeau ca și cum ar fi supraviețuit unui cataclism, însemnați pe viață, rămași cu o traumă pe care nu
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
că trăiește împreună cu partenera ei, Natașa, într-un apartament de lux din centrul Capitalei”, continuă, pe același ton lipsit de orice inflexiune. ” Dar cum dumneavoastră trăiți mai retras, probabil că nu ați aflat”... ”Cum... Cum așa?”, m-am bâlbâit. Am încremenit. ”Ba aș putea să mai adaug ceva, cu condiția să nu spuneți, să nu afle poliția... Iubind-o pe Ludmila, nu veți spune, nu-i așa?”. ”Buzele mele sunt pecetluite”, l-am asigurat. ”Se pare că ele două au atras
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
PUBLIC? 3.CINE ARE INTERESUL SĂ DESTABILIZEZE EDUCAȚIA ȘI,PRIN CONSECINȚĂ DIRECTĂ,CHIAR VIITORUL POPORULUI ROMÂN? Lucian Blaga spune despe copilărie că este inima tuturor vârstelor. Se pare că românii suferă toți de inimă! Pe fețele tuturor celor din cancelarie încremeni o liniște mânioasă și urâtă,fulgerată brusc de clopoțelul școlii. Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (41) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 864, Anul III, 13 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate
DEŞERTUL DE CATIFEA (41) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350299_a_351628]
-
pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerșesc apă pentru ele, ci pentru însetații Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile timpuri...Doar burduful acelor vremuri a fost înlocuit cu ciutura contemporană. Din păcate, adâncul Mării Sarmatice, bogat în săruri, a dat gustul sălciu apelor din fântâni. Doar animalele însetate o beau, însă oamenii...Rare, chiar
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
ce aparțineau Administrației Capitalei, care aflase de pasiunea lui pentru grădinărit și matematică. Era mândria sa când arbustul se umplea cu flori roze puternic parfumate. Spera să mai facă rost de una cu florile albe. Acum în grădiniță totul era încremenit. Trandafirii cu tulpinile scurtate din toamnă erau acoperiți cu pământ, iar plantele mai sensibile la ger, învelite cu folii protectoare. Pentru living room cumpărase din piață o orhidee albă înflorită, pe care o instalase în mijlocul mesei ovale din cameră. Meritase
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
arcuiri dulci de vioară 6 Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit 7 N-am mai văzut niciodată cerul mai de-aproape Stelele îmi cădeau suave pe pleoape Întindeam mîna și le culegeam Univesul se scurgea greoi pe geam Tu îmi erai tot mai departe-aproape Zilele se spălau și ele între aproape-departe
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
porfira Ortodoxiei. Cele cinci guri ale Istrului Rezistenței, ce se revarsă în Iubire, sunt: Cuviosul, Eroul, Martirul, Mărturisitorul și Sfântul. Rezistența prin Religie cere așadar: Recursul divin al Memoriei la Ortodoxie. Pierderea memoriei, alterarea, compromisul, indiferența sau uitarea, amputează Istoria, încremenește Biserica, contorsionează omul, ține în robie comunitatea. Profanarea creștinismului, prin flagelul manipulării, al corupției, al imoralității, al egocentrismului, al politicianismului venal, al ateismului pervers, a complotismului mercenar, a evlaviosului ecumenism a condus la detronarea Națiunii și instaurarea dictaturii absolutiste a
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
culegi floarea pură-mbujorată. * Te scufundai în visul meu pierdut. Gemeau pereții, de-atâta dor incins în noaptea când mistere ai desfăcut și sufletul în pumn mi l-ai cuprins. * Doar inima bătea alert tic-tac-ul, chiar dacă timpul se oprise-n loc, încremenind la ceas cucul și acul iar aerului rece dându-i foc. * de Gabriela Mimi Boroianu ................ Bună dimineața! * Un abur de cafea valsează-n aer un vag parfum de liliac rotind. Din așternut se-aude slab un vaer de brațe leneșe
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
absolut unice mi s-au răscolit în suflet. O furtună a anilor s-a stârnit, venind de departe spre mine. Pârjolea totul. Eu plângeam. Ce bine mi-a prins plânsul acela! Plângea cu mine copilăria și viața mea. Lumea prezentă încremenise. Andreia... Plânge-o mierlă prin păduri... Și venea, of, of, oful care sfâșia sufletul sub brazde adânci de durere de jale. Iată, descopăr acum cum inima mea a crescut cu jalea în ea. Rob îi Lucaci în lanțuri. Și vocea
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
a nemulțumire ori a rugăminte, fără să deschidă ochii. S-a dat încet jos din pat, a tras un pulover pe ea și a trecut din nou în bucătărie. Starea de neliniște creștea. Trecuse de miezul nopții și ea stătea încremenită la fereastră, privind în gol. A mai format de două ori numărul Iulianei, dar în zadar încerca. Pentru că nu a răspuns și o teamă apăsătoare o năpădea insistent, a mers în dormitor și l-a trezit pe Tudor. - Măi, omule
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
lăsă să-l privească pe loc. Se temea ca cicatricea din portret să nu-i rănească privirea. Se furișă în vila în care își petrecea zilele de odihnă, se închise în cameră și își aruncă ochii, lacomă, pe portret. Doamne! Încremenise! I se înfățișau privirii ei nelămurite linii întrupând un joc neînțeles, care mai groase, care mai subțiri, parcă mii de guri batjocoritoare într-un râs mut ! În perplexitatea ei, gândi cu ciudă : «și-a râs și el de mine!». După
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
ai unor monahi ce au slujit biserica. Încăperea următoare, naosul, pictat cu sfinți și împodobit cu icoane și obiecte de cult de mare valoare, este locul mirenilor de adunare și închinăciune. Mă rog la icoana aflată pe altar și rămân încremenită de uimire în fața catapetesmei aurite, numită iconostas ori tâmpla, sculptată cu migală, pictată cu chipuri de sfinți, având draperii brodate cu fir de aur ori din argint, uși sculptate măiastru, cu aplicații de foițe de aur, dincolo de care se află
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
europeană nu are nevoie de a o armată educată în spiritul dragostei până la sacrifiul suprem pentru glia strămoșească în care odihnesc acești sfinți muceniți ce nu au ezitat să dea jertfa supremă. Cultul eroilor și al martirilor a rămas parcă încremenit într-o realitate străină nouă. Adevărații criminali, sfindând acești morți sfinți ai Neamului Românesc, își cer în ultimii ani, cu nerușinare averile pe care nu le-au avut niciodată și mușcă încă din glia străbună ce rodește și grație sângelui
TEMNIŢA COMUNISTĂ, ULTIMUL DOMICILIU AL MULTOR EROI ROMÂNI AI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344328_a_345657]
-
lor ne copleșește lent Peștii emigrează în amont Ca un capriciu somnolent Muribunzii stau la colț de stradă Învârtind mecanic o flașnetă Că-ntreg orașul pare o șaradă Din care-a dispărut o siluetă Păsările s-au oprit din zbor Încremenind cu aripile-ntinse Și fragede ca după un omor De adevăruri neînvinse Toate ceasurile s-au oprit și nici Luciul străzilor plouat nu s-a mai șters Oamenii-s din ce în ce mai mici Ca văzuți printr-un ochean întors La noi nu
FEREASTRA de ION UNTARU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344487_a_345816]
-
se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud cum
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]