855 matches
-
aprindă focul, dar imediat și-au dat seama că e periculos, s-ar zări fumul, lumina și și-ar trăda prezența acolo. Așa că au renunțat la această idee. Au strâns, în schimb, un braț bun de crengi și și-au încropit un culcuș. S-au întins pe patul improvizat așa îmbrăcați cum erau, cu paltoanele pe ei: strânși unul în altul, să se încălzească - culcușul era acceptabil. Au mai vorbit cam zece-cincisprezece minute, încercând să contureze prima lor acțiune de luptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în serios misiunea de luptători. De cum s-au trezit dimineața, au început sârguincioși și exacți să se organizeze. Au făcut curățenie în colibă. Au reparat pereții, cum au putut, ca să nu-i plouă și să nu-i ningă. Și-au încropit din crengi două culcușuri. Au descoperit că există o vatră și un horn, deci la o adică puteau să aprindă focul - asta era foarte bine, și au descoperit în apropiere un izvor - iar asta era grozav. Și-au pus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mi-a spus că Înghețase bocnă; i-am răspuns că bietul meu corp era Încă și mai rece. Dar fiindcă nu făceam Întrecere cine Îngheață mai tare, am decis să atacăm problema și să căutăm niște vreascuri cu care să Încropim un foc și să ne găsim o preocupare pentru mîini. Rezultatul a fost, cum era și previzibil, jalnic. Am reușit să strîngem Între noi o mînă de bețe, cu care am făcut un foc timid, care nu era În stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Ticki -, reprezentând prin urmare un fel de sărbătoare a larilor și penaților Răduleșteni, mai era venerată încă... Asta până când ne-am adunat cam 10-12 persoane. Atunci Mihai a intrat în panică și a început s o mobilizeze pe Alice ca să încropească ceva de-ale gurii, de-ale băuturii... Casa Rădulescu era însă o casă serioasă, cu cămări totdeauna pline, așa că se punea problema doar a organizării într-un mod mai plăcut și mai festiv a tuturor acestor bunuri care, puse bine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai aveau acum cozonacii, mâncărurile deosebite sau bradul împodobit? Afară poate de simbolul veșnicei viețuiri, sau a împărțirii la cei săraci a pomenilor de bogdaproste... Nu știu însă dacă în acea Sărbătoare a Sărbătorilor Alice a mai avut puterea să încropească ceva, fie pentru a cinsti milenara tradiție, fie pentru a da de pomană. știu însă că, în ceea ce-l privește, Mihai i-a făcut un dar de zile mari. Era chiar în Ajunul Crăciunului. Camera lui Mihai fusese lăsată cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
natural al Pământului ieșise la o promenadă solitară, privind cu o înțelegere aproape umană la furnicarul omenesc de pe Planeta Albastră. "Peste lunca mea sihastră, Sus, pe cerul bărăgan Plimbă-se prin iarba-albastră Luna, bucălat cârlan." (Serghei Esenin) Esenin, care-și încropise un prepeleac acolo "sus pe cerul bărăgan", văzându-mă atât de singur, trist și abandonat, a coborât un moment lângă mine, pe băncuța unde stăteam. Salut, Titi! Ce faci? Ascult greierii, Serioja. Te-ai lovit rău, așa-i? Da, cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Țuki nu s-a priceput să-l aprindă din nou. La vederea mamei au început să plângă de frig și de foame. Dragii mei copii, dragii mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai face revista Cinema...?” - și, pentru a nu mă șoca, probabil, prea violent, mi se recomandă - „Enescu de la agenția economică din Moscova...” - continuând cu „ce mai face Catrinel?... ce bine scrieți! Eu, fără Cinema nu plec nicăieri...”. Până să pot încropi două fraze inteligente, omul se afla deja în capătul vagonului, dispărând la stânga; când se întoarse, mă asigură că „n-o să aveți ce vedea anul ăsta... fiți atenți la ce vor să vândă, e numai propagandă!” - și dispăru în compartimentul său
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o trânti în valiza viorii. „Unde mergeți, porumbeilor? Ați făcut aici antren, ați instigat lumea la revoltă și acum vă luați tălpășița, ai?! Și aud că nu e prima dată tovarășul muzician e dornic să se manifeste. Am să vă încropesc eu imediat un raport de tulburare a liniștii publice, de acțiune împotriva regimului și o să vă duc eu frumos, așa, de aripioare, porumbeii lu’ tata, la secție, să vie mă-ta să te pupe rece, măi, artistule...“ Milițianul gras făcu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
muncii”, știam că puteam fi dat afară fără motiv, legile erau la discreția lor, iar pentru mine, pe plan local oriunde aș fi mers, ar fi fost aceeași situație. Atunci m-am gândit să-mi fac câteva scule, să-mi încropesc un atelier ca să mă pot descurca în situații mai dificile. Deșeuri metalice și ștraifuri se găseau peste tot, în acea perioadă utilaje nou-nouțe și piese care nu fuseseră folosite niciodată erau date la fier vechi ...și am mers înainte. Previziunile
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
viciu, în nr. 50/ 27 mai 1972, p. 5). Alții, leneși mai „pragmatici”, folosesc lectură că somnifer. Se pare ca Olăreanu na avut previziunea vindecării postmoderniste de orice viciu al lecturii! Era încă vremea paradisiacă a viciului snob de a încropi în casa o bibliotecă. O spune, mai tarziu, în eseul din 9 septembrie despre Bibliotecă personală. Și-i ia ca martori pe Louis Sébastien Mercier și pe Jorge Luis Borges. Bibliotecă întâmplătoare și bibliotecă ornamentala sunt exemplele inutilității luxoase. În
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pățit eu, intervine Lupu. Exact! strigă Graur. Uită-te la el, mi-l arată pe inginerul Lupu. A muncit șase ani, începînd din primul an de stagiatură, într-o secție de lingouri mici. În paralel, așa cum faci tu, și-a încropit un mic laborator în care căuta procesul tehnologic optim. Dar visul lui era să realizeze lingourile comprimate. Face determinări, studiază reviste... Și iată că pleacă în concediu. La vreo zece zile, trece pe la uzină; în instalație, șeful lui, împreună cu unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
el ne-a distins, el ne-a ales. II Duminică [9 mai 1948] [...] Am invitat-o la prânz pe Măriuca, și, cum cămara era goală și de la bătrâna Ly încă n-am văzut un ban, mi-am spart capul ca să încropesc un meniu onorabil - pe care micuța l-a onorat din plin. Dar, până la ora două, nici urmă de Măriuca; atunci m-am așezat la masă, am mâncat singură și pe la 3 fără 20, iacăt-o pe micuță, scuzându-se, roșind, spunându
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Marilenei Rotaru și amintirea cărții în discuțiune. Nu-ți pot da acum răspunsul dorit pentru Deșteptarea. Peste două zile noi plecăm în Ardeal, unde rămînem pînă la sfîrșitul lui august și mi-ar fi imposibil în acest scurt răstimp să încropesc două pagini, în febra plecării. Îți trimit însă cartea, la gîndul că n-o ai, cu autograful meu, și în speranța că ne-am putea vedea în 12-13 septembrie, cînd la Bacău are loc decernarea premiului „Apostu” , aș prefera să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fluviului, operațiune la care a luat parte și flotila noastră compusă din vedetele „România”, „Ștefan cel Mare”, „Fulgerul” și Rândunica”. Deci, atunci când era nevoie mai acută de luptători din rezervă, Încă se mai Învârteau hârtii peste hârtii pentru a se Încropi cât de cât o situație cu concentrații, potrivit cererii primarului. Evidența era extrem de necesară datorită unor reclamații sosite la marile unități de la soldați și grade inferioare. Iată ce adresă primise prefectul de Fălciu de la ministrul de Război, generalul Alexandru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un timp nedefinit. Din Seattle, voi merge la prietena mea Laura, în Texas, unde voi lăsa geanta cu hainele de conferință (nu de mare folos, mă gândesc, în jungla amazoniană), apoi voi porni către Sud. Studiez avid istoria Americii de Sud și încropesc un traseu provizoriu: Belize Honduras Guatemala Costa Rica Nicaragua Ecuador Peru Bolivia Chile Argentina Brazilia Venezuela Texas să-mi iau geanta și să stau la povești cu Laura și, în final, înapoi în Marea Britanie. În cele din urmă, traseul nu a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în grădină, până și la masă în restaurant, unde ieșim în fiecare zi cu diverși localnici. După o săptămână trec prin testul suprem: Jose sună o verișoară de zece ani și îmi dă mie telefonul să fac conversație. Reușesc să încropesc un dialog chinuit și Jose se declară fericit că a reușit să mă aducă într-un timp atât de scurt de la zero la fluent în limba spaniolă. CHIGUILPE Prima întâlnire cu lumea șamanilor Prima incursiune în universul șamanic a fost
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o zi la alta, că aici se închidea drumul, aici se încheia șirul nostru de case provizorii nu mai existau refugii pentru că nu mai exista suficientă energie părintească de a le găsi, și sora mea și cu mine trebuia să încropim ceva pentru noi înșine, cît mai aveam timp. Cinemateca Romînă a fost principalul nostru refugiu în vara aceea, cum avea să fie, mai tîrziu, Biblioteca Națională dar numai pentru mine ; pînă atunci, fiecare dintre noi avea să învețe să se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
copiii satului, în școala în care am învățat șase ani. La sfârșitul lunii mai plec iarăși la tratament balnear la aceeași stațiune - Carmen Sylva - ulterior Eforie Sud. Revin acasă și iau măsuri de plecare cu tot bagajul spre Priponești. Abia încropesc suma necesară pentru a plăti transportul bagajului pe C.F.R., fiind ajutat de socrul meu care, ca bun meseriaș, câștiga mai mult decât noi ca învățători. Am sosit la Priponești exact în ziua când s-a făcut reforma monetară, 15 august
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu Liviu am stat într-un apartament cu 3 camere (nu toate pentru noi), living, bucătărie și mai multe băi, ne-am adunat cu familia Lepădatu (cei cu care am pornit de la Iași) și din ce-am mai avut am încropit o cină nelămurită, stropită cu palincă de Bistrița și întreruptă din când în când de faptul că lumina în întreg hotelul se stingea, siguranțele fiind vechi. Am râs noi ce-am râs, după care, morți de oboseală, am căzut frânți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
peste ureche, explicând cum zboară țânțarii prin Spania și încurcă castiliana cu catalana și cu franceza în dorința de a se face înțeles, lucru care ne derutează mai mult decât dacă ar vorbi constant în malgașă. Cu toate acestea, am încropit mici dialoguri convenționale în timpul cinei luate împreună, sau de câte ori vine, ori venim acasă. Este un om în continuă mișcare, folosindu-și întreaga energie în mod rațional și constant, având programul extrem de precis: dimineața se scoală, mănâncă pâine prăjită cu unt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
până pe la ora 14.00- 14.30, uneori și mai devreme, când vine acasă, aruncă salopeta udă de sudoare de pe el și roșu ca un rac, nu poate nici articula cuvintele, până nu face un duș care-l revigorează. Mai încropim o discuție scurtă, se uită curios la ce-a mai lucrat Liviu și „bla-bla-bla” pleacă înapoi la San Pere, unde Giusepe îi așteaptă la masa de prânz pe care zilnic o servesc la restaurantul (Can Pau), din preajma catedralei (bisericii). Probabil
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe care frații și surorile, sub atenta îndrumare a mamei, o lucrau, scoțând de acolo roadele pământului cu care ne mai amăgeam foamea. Puii refugiați de la Chișinău aveau acum nepoți și strănepoți și mama, ca o zână bună, reușea să încropească din te miri ce bunătăți de care ne aducem și astăzi aminte: borșuri strașnice, arpacaș cu urzici, pilaf de stevie, colțunași cu cartofi și ceapă, mălai, bostan copt... Din când în când mama mai dispărea câteva zile pe la rudele de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o melasă dulce și parfumată, cu care ne onoram sărbătorile. De la fratele tatii, Moș Ion, mai primeam când și când câte un săculeț cu 15-20 de kilograme de grâu, ce pe atunci erau o avere. Cu desaga într-un cărucior încropit de frații mai mari, mergeam cu mama în Târgușorul Copou, la moară. Ne sculam pe la 4 dimineața, ca să apucăm rând "mai în față", și pe înserat ne întorceam acasă osteniți, flămânzi, dar cu câteva kile de făină și tărâță, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
devenit cioban. Să mă explic: sora cea mare se măritase cu băiatul unui vecin, student la agronomie în ultimul an. Tip întreprinzător, acesta pe lângă un mic teren, transformat în grădină de zarzavat lucrată "la negru" de frații și surorile mele, încropise și un "sector zootehnic" format din 3 capre, 2 iezi, 9 oi merinos și un berbec idem. Pentru păstorirea acestora, am fost angajat eu, fără a avea calificarea necesara sau înclinații vădite în acest domeniu. După cele 4 ore de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]