4,088 matches
-
să te Întreb ceva, i-am spus Zorei Într-o zi. De ce a trebuit să spui? ― Cum adică? ― Uită-te la tine. Nimeni nu și-ar fi dat seama. ― Eu vreau ca oamenii să știe, Cal. ― Cum așa? Zora Își Încrucișă sub ea picioarele lungi. Privind În ochii mei cu ochii ei de zână, migdalați, albaștri și glaciali, mi-a spus: ― Pentru că noi venim la rând. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rotundă a mesei și rostește sacadat: — Cum îți permiți? Trio sesizează amenințarea de-abia voalată. Creierul lui, blo cat într-un spasm dureros, înregistrează mecanic detalii fără nici o noimă. Picioarele în formă de copită de căprioară. Tijele oblice care se încrucișează pentru a putea modifica înălțimea mesei, înde părtând mai mult sau mai puțin suporții verticali. Totul în cepe să i se învârtească în fața ochilor ca într-un calei doscop haotic. Augustus îl privește lung un minut sau două, apoi se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Calpurnii. Îi desco peră chiar în primul rând, lângă locurile rămase libere pentru ea și familia ei. Nu sunt decât mama lui Piso și fratele mai mic. Îl îndeamnă pe Herius din ochi să vină și el. Băiatul își încrucișează bosumflat brațele și nu se mișcă. Furioasă pe încăpățânarea lui prostească, îl abandonează și se duce să se alăture Calpurniilor. — O, Vipsania! o îmbrățișează bătrâna Calpurnia Cezarina. E descendentă în linie directă a socrului lui Iulius Caesar. Nu te-am
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aici. Organismul ei o percepe. Dacă ar putea-o dibui îndeajuns de repede, poate ar ști cum să se apere. Își lasă abătută bărbia în piept. De obicei se dumirește când e deja prea târziu. Cu un efort de voință, încrucișează mâinile pe piept și încearcă să-și potolească bătăile inimii. Se forțează să-l urmărească pe poet. — De ce să mă tem că pentru mine nu e destul de cuviincios ceea ce a fost cuviincios pentru divinul Caesar și pentru mult iubitul său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inteligență în studiile ei... Încruntă brusc din sprâncene. Hmm... Harababura asta nu prea seamănă a școală. Privește în jur. Drusus se lasă purtat de doi băieței, întins pe un fel de pătuț portativ, asemănător unei lectici. Alți copii, cu picioarele încrucișate sub ei, aruncă oscioare sau zaruri. Neron este printre ei. Unul dintre profesori se apropie respectuos de el: — Atenția unui elev nu poate fi atât de tenace încât să nu obo sească, așa cum obosește vederea după o îndelungată privire atentă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
veselă. Sunt Jemima Jones, de la Kilburn Herald. Aveți idee cum se îndepărtează mirosul de pipi de pisică de pe draperii? Jemima Jones deschide ușa de la intrare, și imediat îi îngheață inima. În fiecare zi când se întoarce acasă cu autobuzul, își încrucișează degetele grăsuțe și se roagă să fi plecat colegele ei de apartament, se roagă pentru puțină liniște și pace, pentru ocazia să fie singură. Dar cum deschide ușa, aude muzica bubuind în sufragerie, le aude chicotelile ce le punctează conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
când spune asta. Nu, bătrânul afemeiat mă observă din cap până în picioare. Sunt câteva aspecte pe care vroiam să le discut cu tine. Pun pariu că sunt. Iau loc pe scaunul pe care mi-l oferă și încerc să-mi încrucișez picioarele ușor, așa cum am văzut de atâtea ori înainte la Sophie și pe Lisa, cu glezna dreaptă îndoită senzual în spatele pulpei stângi, cu ambele picioare în unghi. Surâd la ideea că eu, Jemima Jones, pot în sfârșit să mă folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
odinioară grasă. Într-o fracțiune de secundă îmi amintesc cum mă judeca lumea, sau mai bine zis cât de greșit mă judecau ei. ― Dar ar fi bine și dacă ar fi doar o persoană de treabă, adaug eu, deși îmi încrucișez degetele și mă rog să aibă un cap plin de păr. Oricum, i-am văzut poza, sunt sigură că el e. ― Dacă tu ești sigură, atunci sunt și eu, spune Geraldine. Oricum, tu ai bilet spre Los Angeles. Ești convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui Brad. ― Dacă încui ușa, promiți să spui tot? Brad se duce la ușă și o închide ușor. Să mă ierte Dumnezeu pentru ca mă comport ca o femeie ușoară, dar nu mă pot abține, e pur și simplu irezistibil. Îmi încrucișez mâinile la piept și-mi scot cămașa peste umeri, lăsând să se vadă numai piele goală. Îl împing pe Brad într-un scaun și-i cuprind poala cu picioarele, în timp ce-mi strecor mâinile în jurul gâtului lui. ― Promit, torc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
astăzi stăpânim linia cea mai scurtă între mările nordice și țările din Orient"1887. Odată cu inaugurarea podurilor peste Dunăre, regele Carol I aprecia că "aruncăm acum o privire mai departe pe mare, pe această nemărginită cale de apă, unde se încrucișează nenumăratele drumuri ale mișcării întregii lumi, care răspândesc bogățiile asupra națiunilor. Prin portul de la Constanța, podul peste Dunăre ne deschide această cale largă, care va spori într-un mod neașteptat relațiunile noastre comerciale și va asigura dezvoltarea noastră maritimă"1888
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
misionarul, Tanaka a privit țintă undeva în aer, supărat, iar samuraiul, după cum îi era felul, a clipit numai din ochi fără să deschidă gura. Pe fețe lor de țărani nu se putea citi ce gândeau, dar tânărul Nishi ba își încrucișa brațele, ba își frângea mâinile, arătându-se neliniștit. Cum-necum, solii păreau a fi înțeles ce le-a povestit Velasco despre starea de fapt din sânul Bisericii și despre istoria înfruntărilor dintre cele două ordine cu privire la propovăduirea în Japonia. — Din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se aflau decât samuraiul și acest om. Ușa se deschise și intră Tanaka. Stropii de ploaie de pe hainele sale străluceau ca niște boabe de rouă. — Ești obosit, nu-i așa? S-a întors și Nishi? Samuraiul se ridică și își încrucișă picioarele. Deși aveau același rang, se arăta respectuos față de Tanaka, fiindcă acesta era mai în vârstă. — Pe ploaia asta Nishi, încă se mai plimbă prin oraș. Eu m-am săturat să se tot zgâiască lumea la noi și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la plămâni. Doar că nu mai are nici un chef. Ar trebui să se chinuie să transpire puțin. Jack veni spre noi sărind coarda. Se opri-n fața noastră și-ncepu să sară-n sus și-n jos, Înainte și-napoi, Încrucișându-și brațele la fiecare a treia săritură. — Ei, zise, ce tot cotcodăciți p-acolo? — Cre’ că n-are rost să te mai antrenezi. O să fii terminat. N-ar fi groaznic? zice Jack, sărind În continuare, mai tare. În acea după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atrage mai mulți oameni decât poa’ să-ncapă-n Garden. — Da’ cu vremea n-ai cum să știi niciodată, zise Jack. John veni-n ușa vestiarului și-și băgă capul Înăuntru. Jack stătea acolo, cu halatul pe el, cu brațele Încrucișate pe piept, și se uita-n jos. John adusese doi asistenți care se uitau peste umărul lui. Jack Își ridică privirea. — A intrat? Întrebă. — Doar ce-a coborât, spuse John. Am pornit și noi. Walcott tocmai intra-n ring, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
treabă, spuse. Ești un băiat bun, Pinin. Da’ nu mai fi condescendent și ai grijă să nu apară careva și să te ia de-aici. Pinin stătea nemișcat lângă pat. — Nu-ți fie frică, Îi spuse maiorul, ținându-și mâinile Încrucișate deasupra păturilor. N-o să m-ating de tine. Dacă vrei, te poți Întoarce la plutonul tău. Da’ ar fi mai bine să rămâi ordonanța mea. Sunt mai puține șanse să fii ucis. Mai aveți treabă cu mine, signor maggiore? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dorna, lăsând la o parte drumul mare. În ziua de șase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră, care ne înfășurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colțun
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
făceau să semene cu un cazinou din Coney Island. Dumnezeule, un monument de aproape patru metri făcut din aur. Ochii lui Buddha păreau să-i privească fix pe adoratorii lui. Mai mult de o sută de oameni stăteau cu picioarele Încrucișate În fața lui, cu palmele deschise. Zeci de oameni, doritorii de răsplată ai zilei, stăteau la coadă cu foițe pătrate de aur În mâini. Femeile, care nu aveau voie să-l atingă pe Buddha, Își dădeau foițele de aur unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zice Domnul, Dumnezeu." 23. "Cum poți să zici: Nu m-am spurcat, și nu m-am dus după Baali?" Privește-ți urma pașilor în vale, și vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi! 24. Măgăriță sălbatică, deprinsă cu pustia care gîfîie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedica să-și facă pofta? Toți cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. 25. Nu te lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
din țara Babilonului un pustiu nelocuit. 30. Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită, și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărîmă zăvoarele! 31. Se întîlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părțile, 32. că trecătorile sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc, și oamenii de război îngroziți. 33. Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
puteam să-l țin între degete, dar l-am sprijinit de palmă și am scris chinuit „Isshō“. Literele Isshō de la Takahashi Isshō. Noi îl strigam „Isshō“. Cu alte cuvinte: „Ce s-a întâmplat cu Takahashi?“. Unul din colegi și-a încrucișat mâinile în formă de X. Mi-am dat seama că Isshō nu rezistase. Apoi am vrut să întreb de Hishinuma, dar pur și simplu nu-mi mai aduceam aminte numele. Blocaj de memorie. Am scris în katakana „transport“, departamentul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ronțăit ultima pulpă de purcel și o azvârli câinelui, care, în seara aceea, contrar obiceiurilor sale, se ținea la o distanță prudentă de masă. Străpungându-l, cu ochii săi înguști și pătrunzători, pe stăpânul casei, hunul se lăsă pe masă, încrucișând brațele. — Zi-i să mai aducă niște bere, spuse, arătând către nevastă. Avem de vorbit. — Am hidromel, dacă vrei. Nu, porcăria aia o lăsăm pentru voi, ăștilalți. Bere, am spus! Chemată de soțul ei, femeia luă carafa de pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi vrut să-l îndepărteze: — Las-o baltă, vezi-ți de treburile tale, că e mai bine. După aceea, se apropie de masă, se așeză, cu picioarele desfăcute, chiar în fața lui Balamber și se aplecă puțin înainte peste tăblie, încrucișând brațele. Ochii îi râdeau acum, plini de lumina unei bucurii tinerești, într-un ciudat contrast cu părul sur. Și-i aținti din nou în cei ai hunului. — Păi? întrebă cu vocea sa răgușită. N-aveți de băut? Odolgan fu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pus în cuvinte, o încărcătură de energie gata să izbucnească în mod primejdios și de necontrolat. într-adevăr, îi stârnise curiozitatea. La un moment dat, în vreme ce râsetele lor se stingeau, el deveni serios, își lăsă cana pe masă și, încrucișând brațele pe tăblie, o întrebă: — Tu vorbești cu spiritele? Ea răspunse netulburată, liniștită, înălțând din sprânceană: — Câteodată. De ce? Ceva mai devreme spuneai că poți cunoaște viitorul. — Pot să-l cunosc, așa e. Vrei să-l cunoști pe-al tău? întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luă cuvântul, pe un ton liniștit, dar ferm: — Olegar - dacă tot am ajuns aici - a băut mai mult decât poate duce și numai asta, cred, l-ar putea justifica în fața Celui Preaînalt pentru cuvintele lui blasfematoare. Se întrerupse o clipă, încrucișând mâinile și, în vreme ce, în jur, toți își țineau răsuflarea, își întoarse ochii spre Gualfard și ridică degetul amenințător: — Domnul a fost cu adevărat prea generos cu tine, Gualfard; tu și cu fratele tău aveți mult pământ, slujitori și vite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din partea burgunzilor furioși și îndurerați de moartea lui Waldomar, negustorii și meșteșugarii își ținuseră deschise prăvăliile: cuptoarele și măcelăriile erau înțesate, iar șelarii, potcovarii și fabricanții de săbii lucrau intens; pe Via Pretoria și pe cele cu care aceasta se încrucișa se observau multe tarabe ale vânzătorilor de brânzeturi și de cărnuri fripte și ale negustorilor de țesături, veniți și din alte burguri pentru a trage profit de pe urma adunării generale a nobilimii burgunde. Printre oamenii înarmați ce înaintau în mici grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]