1,250 matches
-
nu s-a dus, nici în ziua următoare. - Cu prima ocazie! a exclamat într-o după-amiază, în fața cafenelei Select, râzând. Cu prima ocazie!... - Ce-o să fie cu prima ocazie? L-a iscodit Vaian. Într-adevăr ce-are să fie? Îl privea încruntat, încercînd să-și aducă aminte. În cele din urmă ridică din umeri și plecă spre casă. De-abia când puse mâna pe clanță își aminti: cu prima ocazie va deschide plicul albastru. "Dar nu aici, unde mă cunoaște toată lumea. Departe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ghicea, din privirile ei dezamăgite, că vestonul nu cădea prea bine "e prea strâmt în umeri", spuse, și cravata, albastră cu mici triunghiuri cenușii, nu se asorta cu cămașa în dungi. Curând intră internul de serviciu. Începu să-l examineze, încruntat, cu atenție. - Se vede de la distanță că nu sunt hainele dumitale. Ai putea deveni suspect. Va trebui să-ți căutăm altceva. Doctorul Gavrilă spunea că are câteva costume de cea mai bună calitate; i-au rămas de la un unchi de-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vocabulare și etimologii, pentru că eram pasionat de asemenea lucruri... Dar acum mă întreb dacă, într-un chip mai mult sau mai puțin somnambulic, nu mă deșteptam în timpul nopții și-mi continuam lucrul... Profesorul îl privi tot timpul cu atenție, ușor încruntat, semn, cum observase mai demult, că era ispitit de mai multe întrebări deodată. - În orice caz, spuse, nu pari obosit, nu ai expresia intelectualului care petrece o bună parte din noapte citind... Dar dacă ar fi așa, cum de n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lâncezește. Cerul alburiu, noroaiele din fața blocului, teama unei vieți întregi care-l așteaptă, în fața căreia se simte neajutorat și plin de înverșunare, nervii maică-sii, stânjeneala în fața fetelor și lipsa de bani - toate îl fac să stea așa, ghemuit și încruntat, și să-și stoarcă pe rând coșurile de pe mână. Cum e viața ? Cum o vede el acum sau cum îi apare când e binedispus și uită de toate astea ? Se trântește pe pat și își strânge pleoapele, așteptând amintirea de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se străduiește într-atât să-și mulțumească toți cunoscuții ? Ce rost are să-ți arogi obligații pentru persoane față de care nu ești îndatorat ? Și, în schimb, ești în defect față de cei care... Sophie își face vânt cu evantaiul și privește ușor încruntată stampa lui Rubens cu fiicele lui Leucip, de parcă acolo s-ar afla misterul pe care vrea să-l pătrundă. — Față de cei apropiați sunt în defect, într-adevăr, se înclină tânărul. Cu cât cineva îmi este mai apropiat, cu atât comportarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai echilibrată a teoriei motivație-igienă", demontând critica acesteia: a) absența bidimensionalității modelului nu a fost confirmată, studiile care au încercat să demonstreze acest lucru prezentând slăbiciuni de măsurare (rezultate din aplicarea scalelor grafice de tipul fețelor "zâmbitoare" și a celor "încruntate", dar și din dificultatea de etichetarea și/sau ierarhizare a experiențelor emoționale); b) constructul de satisfacție "totală" (overall) utilizat pentru testarea teoriei este inexistent în modelul lui Herzberg; măsurarea satisfacției și a insatisfacției prin intermediul scalelor (și nu a metodei incidentelor
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
cu coada ochiului pe Vlad, la 2 metri de mine: are o expresie de gropar, nu pare să vrea să caute Înțelegere. Nu e cazul să-mi fac griji pentru el, probabil că fața mea e de cîteva ori mai Încruntată. Armele noastre devin un fel de umbrele, Încercăm să ne ascundem după ele de situația ticăloasă. Și nici măcar nu avem cartușe. Soldatul Macovei se duce jos la comandament, strigătul caporalului sparge fără milă Încremenirea. Bă, ai reținut? În biroul BOB
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gesturile altor soldați, care abia dacă schi țează un salut În lehamite, gestul meu un pic prea Încrezător și foarte corect e ridicol și se poate interpreta - Îmi dau seama de asta cînd un locotenent dintr-o patrulă mă fixeză Încruntat. Dracu’ știe ce e În mintea ăstora, nu prea știi cum s-o scoți la capăt. E plin de studenți și de navetiști care Își Împart o sticlă În care se găsește un Înlocuitor de cafea - Îmi vine greu să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Așa cum se vede din fundul magaziei de muniție, care se află la rîndul ei pe fundul unei tranșee ce traversează o biută de pămînt, profilul caporalului Porcescu pare efigia unui Împărat roman dement, proiectată pe cerul cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul unei boli degenerative. S-a urcat pe platforma tunului și răcnește la noi să scoatem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s-au părut cam ciudate. Fetelor, hai să mergem la o prăjitură, fac eu cinste, zise el zâmbind. Andra s-a bucurat de venirea lui Sergiu și a răspuns cu plăcere invitației. Mergeți voi, eu nu vin! a spus Andreea încruntată. De ce? a întrebat mirat Sergiu. Eu nu vreau! Pa! Și s-a îndeptat fără alte explicații. Ce s-a întâmplat cu ea? V-ați certat cumva? E iarăși o problemă gravă la ea acasă? năvălește Sergiu cu întrebările. Chiar nu
PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAŞTE. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]
-
să știți că sunt așa cum ați gândit dumneavoastră despre mine, nu sunt ca George... Pleacă imediat din casa asta și din orașul ăsta... Vă rog, vă rog... Pleacă, pleacă! Filozoful întoarse spre Tom o față chinuită, cu ochii și sprâncenele încruntate, cu buzele ude deschise, dezvăluind interiorul roșu al gurii, de parcă era gata să scoată un urlet de durere. Tom fugi în stradă. „E un cap în salcâmul ăsta“, își spuse Alex. Un cap cu păr lung, auriu, atârna agățat printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erai beată? Nu! Hattie izbi cu piciorul în podea. Se întoarse într-o parte, se răsuci, neajutorată, apoi se așeză îndărătul unui scaun privindu-l fix pe filozof, cu obrajii învăpăiați, gata să izbucnească în lacrimi. John Robert o privea încruntat, cu încordare. Cum au ajuns jurnalele astea să știe... că voiam să te împrietenești cu Tom McCaffrey. Nu știu. Eu nu ți-am atras atenția că ar fi un secret, dar mă bizuiam pe abilitatea ta de a discerne ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orașului ăstuia pe care îl îndrăgesc și în care te-am adus cu atâta încredere. Și ai mânjit reputația lui Hattie în chip ireparabil. Dumneata erai beată? Nu, răspunse Pearl și ochii îi scăpărară o clipă, apoi își reluară privirea încruntată. Cum să fi fost beată? sări Hattie. Și n-a fost vina ei. Atunci a fost vina ta? Nu! Spuneți lucruri cu totul false și nu vreți să mă ascultați. Și am mai citit în ziar, se adresă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lasă-mă să mai trăiesc în viața dumitale, oh, crede-mă, crede în sinceritatea și în dragostea mea, privește-mă cu bunătate, acordă-mi un strop de bunătate, te rog, nu am făcut nimic rău. Jur... Rozanov o privea din ce în ce mai încruntat și gura lui mare molatică se strânsese într-o urâtă expresie de scârbă. Spuse, aproape în șoaptă: — Mă dezguști. Își smuci mâneca din mâna ei și ieși pe ușă. Pearl îl urmă prin iarbă până la capătul potecii care se pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după ce mi-am ieșit din papuci, ia-ți nenorociții tăi de bani! Trei mii! Ia-ți-i și băgați-i în cur! i-am zis cu năduf. Iar tu râdeai să te prăpădești... Maică-ta mă fixa c-o privire încruntată... Uite-așa!... Bun, am înțeles, sigur c-am înțeles de ce se uita chiorâș la mine... Nu tre' să vorbești urât în fața copilului. Dar tu m-ai înțeles mai bine decât ea. Tu știai că glumesc. Și când glumești po' să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sprâncenelor subțiri îi rămânea la fel de netedă și de plină de mândrie. Dogaru însă nu se uita la el. Nu se uita la nimeni. Umbla prin curtea școlii, printre băieți, fără să se atingă de nimeni, cu privirea ațintită în pământ, încruntat, cu coatele depărtate de trunchi, oho!, depărtate bine, ca și cum n-ar mai fi avut loc de atâția mușchi, și cu pumnii strânși: Cu cine să se bată? Cu cine să se bată? Vine de la Tecuci, le șoptea băieților Marcel Voinea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai fi și asta!... Marilena și Melisa! Te uitai în jur și nu vedeai decât fețe lungite a mirare, întorcându-se unele spre celelalte. Marilena și Melisa?... Câți auziseră de ele și câți nu?... Terminați cu foiala!", a poruncit instructorul încruntat. Era clar, lui nu-i ardea de glumă. Niciodată nu-i ardea de glumă. Și chiar și când poruncea, tot nu se uita la clasă. Unii începeau să-și amintească cine erau cele două nume. Marilena și Melisa... De fapt
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să trecem pe partea cealaltă a străzii. Și mama, care îmi părea pe atunci atât de voluntară, spre surprinderea mea s-a supus fără nicio împotrivire. Mi-aduc și acum aminte, după atâția ani, că fusese un tinerel negricios și încruntat. Și mama a trebuit să asculte de el, explicându-mi totodată că era spre binele nostru fiindcă pușcăriașii erau oameni răi și care ar fi putut să ne facă și nouă rău dacă am fi trecut prea aproape de zidurile închisorii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când vom face popas la pâlcul de copaci de colo, ai voie să tragi o fugă până la pârâu și înapoi. Vorba ceea: o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea... Limbosu l-a privit pe Toaibă pe sub sprâncenele încruntate și a înghițit în sec... Când soarele căta spre amiază, cercetașii au poposit sub copacii din pâlcul despre care vorbise Toaibă. Limbosule! Direcția pârâul! Pas alergător! Marș! a comandat Toaibă, prefăcându-se că a uitat ce grad are Limbosu. Acesta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pace! Atunci îi mai bine să golim țoiul ista și să ne mai caute pe afară, că pe aici ți-i drumul. Îi mai cuminte așa... Toaibă a pus mâna pe țoi, l-a drămăluit privindu-l prelung cu sprâncenele încruntate, apoi, dintr-o mișcare, l-a dat peste cap. A înghițit cu năduf, și-a luat căciula și bastonul și a ieșit din crâșmă, fără să se uite în stânga sau în dreapta. Făcutu l-a urmat. Au mers alături o bună
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
A avut parte de glorie, a stat pe culme, să știe și cum se vede lumea de pe eșafod. Destul a văzut-o de pe fotoliul cel mai înalt al istoriei. Alții au motivele lor personale să-l urască. Aceștia stau tăcuți, încruntați. Ar fi cumplit de nefericiți dacă aș pronunța achitarea. Li s-ar părea o mare nedreptate. Atâtea victime, gândesc ei, cer un minimum de justiție. Există apoi destui care nici nu vor să știe dacă Robespierre a fost vinovat sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
după aceea remușcări. Nu văd decât o singură scăpare. Să le oferim celor însetați de spectacol un alt proces. Și pe cine am putea judeca în chip adevărat aici? Doar pe noi. Te simt cum dai târcoale și mă privești încruntat. Îți imaginezi că mă joc? Ei, află că nu mă joc. Începe "procesul mangustelor imperfecte"... Dealtfel, eu nu fac decât să-l continui. Dumneata l-ai început. Crezi că n-am înțeles? După cum observi, m-am molipsit. Am căpătat și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu-i răspunde nimeni, plecă. Zgomotul pașilor ei se stinse repede. Mihaela răsuflă ușurată și, desfăcîndu-se brusc din brațele mele, mă apostrofă cu reținută mînie: ― E așa de urât ceea ce faci. Te rog pleacă imediat. Am privit-o la rîndu-mi încruntat și mai ales pus pe ceartă: ― De ce mă alungi? ― Pentru că te disprețuiesc! ― Bine, plec. Dacă mă vede cineva ieșind de aici? ― Nu-mi pasă de nimic. Numai pleacă odată! Nu-i păsa acum nici de asta! Grav, cât se poate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! 7. Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită. 8. Iată, îți voi face fața tot așa de aspră ca și fețele lor, și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor. 9. Îți voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decît stînca. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
serile Chopin de la Ateneul Român, au parte de săli pline și public ales, la modul picant dominat de extreme: grupuri de liceeni și studenți, plus grupuri de sexagenari și octogenari, care mai de care mai atent, mai participativ, mai seducător încruntat. Nu se termină festivalul național de teatru și începe cel al operetei, cu „Viața e frumoasă“ ca slogan, urmate fiind de miniturneul Naționalului ieșean (unde stau pe ghimpi să văd Noaptea furtunoasă montată de Alexandru Dabija) și Târgul de carte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]