2,466 matches
-
ți-e rană De cele ce le duci prin viață, O viață ce la tine-i ață, Sărmană... Sărmană ești dar nu o spui Chiar niciodată, nimănui, Iar sufletul de ți-ai deschis Și lacrima din el mi-ai zis Încui. Încui durerea ta în mine Și nu o spun la oarecine, Căci taina ta e neștiută, Iar cupa-i plină de cucută, Suspine. Suspine, lacrimi eu aștept Să nu mai porți. Să fie drept Acela care te rănește Și inima
DOAR EA SE ȘTIE... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375008_a_376337]
-
e rană De cele ce le duci prin viață, O viață ce la tine-i ață, Sărmană... Sărmană ești dar nu o spui Chiar niciodată, nimănui, Iar sufletul de ți-ai deschis Și lacrima din el mi-ai zis Încui. Încui durerea ta în mine Și nu o spun la oarecine, Căci taina ta e neștiută, Iar cupa-i plină de cucută, Suspine. Suspine, lacrimi eu aștept Să nu mai porți. Să fie drept Acela care te rănește Și inima ți-
DOAR EA SE ȘTIE... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375008_a_376337]
-
cioburi de destine. Gândește, puii tăi, comori Vor fi și altora, de mori? Bine! Bine să fii, să ai coloană, Să n-ai în viață doar dojană, Iar lacrima eu ți-o sărut Apoi o șterg, suflet durut, Sărmană... Sărmană..., Încui suspine-n piept la mine Și sper, cândva, să-ți fie bine! Referință Bibliografică: Doar ea se știe... Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI, 01 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate
DOAR EA SE ȘTIE... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375008_a_376337]
-
iar când ne lua urma paznicul fugeam mâncând pământul, țâșneam în porumbiște și ne piteam sub curpenii de bostan. Dar, iată una și mai și, de pe când eram de vreo trei anișori și sora mea mai mare, Geta, m-a încuiat în casă, ducându-se la joacă, pe drum, cu gloata de copii. Rămasă singură mi-a dat prin gând să fac de mâncare o omletă cu vreo două sute de ouă din cele strânse de mama de la cuibare și puse într-
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
de avarie, dar nu l-a utilizat niciodată. ... la un moment dat, se hotărî: stinse, precipitat, trabucul și se îndreptă spre telefon: - Alo, Florina?! Ești încă la salon? - Acum închideam, Șefu’. Încă nicio schimbare. - Știu deja. Închide totul pe-acolo, încuie, suie-te într-un taxi și vino până aici. Nu-ți face probleme de bani, plătesc eu. Iar, dacă ai alt program, anulează-l. E urgent. - O.K. Referință Bibliografică: Polul vrăjitoarelor - II / Lia Bejan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
II de LIA BEJAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374118_a_375447]
-
față de ce știți. Din altă parte, trebuie că vine! Lucian cade pe gânduri. O crede pe Florina, pentru că și ea Știe despre ce vorbește. Dar el pare că nu mai știe nimic. Îi face Florinei semn să iasă. În urma ei, încuie ușa biroului, pe dinăuntru. Își toarnă un pahar de whisky și dă să taie un trabuc. Își ia seama la timp: simte, brusc, cum că lucrurile sunt prea serioase, ca să se rezolve doar cu whisky. Se ridică, închide biroul în urma
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
fi putut fi orice altceva, pentru că, dacă Știi, scoți bani și din piatră seacă, cum se spune în popor. Bruma de atenție pe care a acordat-o circulației, la volan, o redirecționează, imediat ce mașina a ajuns în garaj, ușa este încuiată în urmă iar obloanele trase. În liniștea creată, Lucian aprinde candelele. Se înfundă în fotoliu și începe să bolborosească, cu voce gravă, cuvinte de neînțeles. De la un timp, flacăra începe să scapere. Pare că ceva pică pe ea, chiar și
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
se uită în stânga și-n dreapta, observând că era singur și se pregăti să-l dea jos de pe perete. Dar apoi ezită. Își aminti de interogatoriul la care îl supuseseră doi funcționari zeloși, care îl vizitaseră cu o săptămână înainte. Încuiați cu el în propriul său birou său de director, îl chinuiseră timp de două ore cu o singură întrebare obsedantă: de unde știuse despre tragedia de pe terenul de fotbal din Occident, atunci când pomenise de ea în fața cadrelor didactice? Era evident pentru
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
poate, din dorința de a-l compromite definitiv, însuși șarpele acela de informator, pe care fără voia sa îl încălzea la inimă ar fi putut să fie făptașul. Abia seara, după ce plecase și ultimul suflet de om din clădire, în timp ce încuia tacticos ușile și poarta, Candit se simți ceva mai bine. Închise zgomotos legătura voluminoasă de chei în servieta sa tip diplomat și se îndreptă spre casă. Soția îi ghici pe loc neliniștea, încă din clipa în care intră grăbit și-
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
pe sub ochelari. - Foarte grav, dar e în afara oricărui pericol. Ce naiba ați făcut? V-ați bătut? - A fost bătut și s-a târât până aici! îi explic. Suntem prieteni. Brancardierii îl saltă pe targă și se retrg cu medicul în frunte. Încui ușa după ei, cum mă învățase Thomson, înțelegînd, în sfârșit, unde poate duce lipsa de prevedere. Sigur bietul Voquin fusese văzut discutând cu mine, altfel n-ar fi pățit așa ceva. Probabil avea legătură cu Ortiz sau cu Zimmer. Curând vor
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375494_a_376823]
-
vocea lui Thomson și mă liniștesc. - Știu, mă întrerupe aproape brutal. Am văzut și când a venit și când a plecat! Ortiz are complici, trebuie să-i găsim imediat! Îi destăinui cele descoperite pe înregistrări. - Excelent! exclamă. Îi arestăm imediat! Încuie ușa și rămâi unde ești! Aud declicul telefonului, semn că Thomson închise și deschid calculatorul. Adaug cărții mele încă vreo zece file, cuprinzând ultimile evenimente. Sunt deja la pagina osută, iar călătoria e la jumătate, ceea ce nu-i rău deloc
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375494_a_376823]
-
grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor. - Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară! Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând: - Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
care a găsit-o și a aruncat-o după femeia care apucase să fugă din bucătărie. Farfuria s-a oprit în geamul ușii pe care l-a spart cu un zgomot puternic. Olga s-a ascuns în dormitorul copiiilor, a încuiat ușa, apoi a prins în brațe pe cei doi fii, unul avea șase ani, iar celălalt patru. Un timp a fost liniște, copiii dormeau în pătuțul lor, femeia le veghea somnul. Liniștea nopții a fost spartă de o bufnitură, nevasta
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
a bătut din palme ca să se facă liniște și răspicat a spus: — Liftul din dreapta duce la hotel. Sunt 10 camere dotate cu toate cele de cuviință per etaj. Total 100 camere încă virgine. Suntem o familie deci nimic nu se încuie. Este și o măsură de evacuare în caz de incendiu sau alte catastrofe. Vă rog să vă organizați singuri. Tot hotelul vă stă la dispoziție. Mâine la ora 8 ne întâlnim aici pentru micul dejun. Vă voi comunica atunci programul
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
cum am găsit-o eu cu ăla-n pat și cum a fugit cu izmenele-n mână și cum a sărit pe geam? Nuuu! Păi ce era proastă? Nu v-a spus că pleca dimineța de-acasă și lăsa copiii încuiați în apartament și se ducea la servici la el și se suia-n Tatră și se zbenguia cu el toată ziua? Vrea bani? Vrea pensie alimentară? Să se ducă, dracului la muncă, ea n-a auzit că-n România toată lumea
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
Așa, că vreau eu...” Am plecat la servici și l-am rugat pe Iordache de la garaj să-mi bage mașina-n revizie că nu mă mai țin frânele...Și pe înserat m-am întors acasă, am descuiat ușa( apartamentul era încuiat cu iala). și apoi a urmat ce a urmat...Eu, după ce l-a luat salvarea m-am prezentat la Miliție pentru declarații. “Martori ai?”- m-au întrebat acolo. Pe cine să am martor la ora aia? Pe nevastă-mea? Copiii
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
sâmbetele lui Moș Crăciun. De aceea, cu o mie de ani în urmă, fuseseră prinși de niște îngeri-străjeri din slujba Binelui, care îi închiseseră într-o colivie uriașă, unde erau închiși răufăcătorii. Aceasta era din fier și ușa îi fusese încuiată cu trei lacăte mari. Colivia era la marginea Pădurii Soarelui, și nu așa departe de locul unde își avea lăcașul Moș Crăciun și curierii săi. Singurii lor tovarăși erau munții, vântul și troienele viscolite, iarna. Vara, căldura toridă, ploile și
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Răsărit de Soare Cică într-un sat trăiește O fată frumoasă tare! Nu te mai zgâi la mine, Du-te și adu-o-ncoace! De nu i-o plăcea de tine O legăm, și bună pace. Fără apă și mâncare, Încuiată în odaie, Și cu lanțuri la picioare Și culcuș făcut din paie, Ai să vezi - fără de milă - Cum ea singură-o să-ți ceară Târâindu-se umilă Să o iei de soțioară! Tace. Și apoi se-apleacă Și îi face
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
eu cu gândul iute Luând cărările cu mine, Să le-așez pe cer și-apoi Să le plâng printre suspine. Dorurile presărate Înspre tine să-ncolțească, Clipe dulci și clipe-amare Între noi să înflorească. Printre clipe de plăcere Să te-ncui și am să sper, Că vei merge doar cu mine Pe cărările din cer. Referință Bibliografică: CLIPE DULCI ȘI CLIPE- AMARE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
CLIPE DULCI ȘI CLIPE- AMARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372398_a_373727]
-
ar fi „o faptă plăcută Domnului”. Ați auzit, oameni buni, de oglindă? Ce vedeți în fața ochilor este numai și numai oglindirea propriilor intenții, gânduri și fapte. Numai hoțul strigă „Hoții”! Altfel de unde știe că tocmai s-a furat ceva? Te încui cu o mie de lacăte. Pentru ce? Doar știi că hoțul nu se-mpiedică într-un lacăt. Pe vremuri avea „iarba fiarelor” care descuia orice lacăt. Astăzi are clește. Iar tu tot te încui de te omori singur dacă Dumnezeu
CIVILIZAŢII EXTRATERESTRE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372551_a_373880]
-
tocmai s-a furat ceva? Te încui cu o mie de lacăte. Pentru ce? Doar știi că hoțul nu se-mpiedică într-un lacăt. Pe vremuri avea „iarba fiarelor” care descuia orice lacăt. Astăzi are clește. Iar tu tot te încui de te omori singur dacă Dumnezeu te procopsește cu un foc sau apă mare și nu găsești cheia potrivită. Și ești „om bun” adică faci pomeni, ții posturi și rogi pe Dumnezeu să-ți dea „pâinea cea de toate zilele
CIVILIZAŢII EXTRATERESTRE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372551_a_373880]
-
să caute și să găsească parcelele reclamate. Dulapul său era burdușit de hărți și schițe cadastrale. Nu se știe cum și de unde făcuse rost de un aparat de măsurat terenul pe care el îl numea „geodimetru” și îl ținea acasă, încuiat într-un dulap. Nici măcar membrii familiei nu aveau acces la acel dulap. Se pare că în perioada serviciului militar se învârtise ca ajutor la Oficiul cadastral al armatei. La eliberare, s-a autoproclamat „specialist geodez”.La cârcimă, când vreun „client
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
celor singuri Cârje pentru cel plăpând. Sufletul să nu mă doară Nu mă face lemn de foc Fă-mă Doamne o vioară Și sădește-mă la loc. VEȘTI TRISTE De poți, ascunde moartea undeva Într-un ungher de lacrimă o-ncuie Am de vorbit cu îngerii ceva Și nu mai vreau în gând să mi se suie. Destul îmi ia cu sila oameni dragi Destul își lasă umbra peste șoapte Te rog perdeaua stelelor să tragi Că or să vină îngerii
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
în spirit de haiku. Desprinse din context, ele ar putea deveni mici poeme individuale: “între o tăcere și alta cade câte o mierlă / pe un refren uitat” (încleștat pe-o pânză de paianjen, visul). Sau: “la poarta unde moartea a încuiat livezi / stau cu grâul încolțit în mâini”; “între o durere și alta se înalță temple de tăcere”, ș.a. Iată și o definiție a fericirii: “fructul acela furat din pomul altuia când / ai la îndemână grădina” (viața, atelier de conviețuit cu
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
ce secerători le numărau boabele! Taniei îi era teamă că păsări de pradă vor veni să-i răpească visul. Ar fi vrut să pună stavilă și apelor, să nu se reverse prea mult peste dinastia ei, ba chiar s-o încuie într-un seif pe care să-l elibereze când va fi sigură că adevărul deține singura cheie. Imediat după micul dejun, Maria și-a sunat mama. - Aș vrea să ne întâlnim la Zăvoia, o anunță aceasta. Astăzi, te rog! E
PROMISIUNEA DE JOI (VIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345745_a_347074]