1,441 matches
-
au fost premiate de Academia Română. Surmenajul a grăbit, fără îndoială, evoluția unui diabet mai vechi, sfârșitul neașteptat al lui B. consternând pe toată lumea. Era pe punctul de a lua Premiul Național pentru proză. Aflat încă pe băncile școlii, B. se încumetă să polemizeze, în „Munca” (1894), și încă pe un ton arțăgos, cu Al. Vlahuță. Semnează Gh. Rot..., lucrător-croitoriu, apoi Un muncitor. Tot aici folosește iscălitura Tr., prescurtare a pseudonimului Trotuș, ce însoțește primele sale scrieri, publicate în „Lumea nouă literară
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
aducă mai aproape de eleganța rezonanțelor ei originare, latine. Dintre aceste străduințe nu putea lipsi aceea de a înfăptui împlinirea oricărei literaturi religioase de oriunde: o nouă traducere și editare a Bibliei. Încă episcopul Petru Pavel Aaron, în jurul anului 1760, se încumetase la o traducere, fără a o fi putut publica. Misiunea avea să fie asumată și dusă la bun sfârșit de Samuil Micu, cel mai fecund editor și traducător de carte religioasă dintre învățații Școlii Ardelene. Îndemnul i-a venit mai
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
dinastii române, știu să-și întărească atât de mult puterea sa în vremea celor nouăsprezece ani ai domniei lui (1314 - 1333) și știu s-așeze pe o temelie atât de sigură viața individuală a țării sale încît putu să se încumete la luptă cu puternicul rege maghiar Carol Robert I, să-i dea piept și să se desfacă de atârnarea vasală de Ungaria; ba crezu chiar de cuviință de-a trimite principelui bulgar Mihail Stratimirowicz la anul 1324 trupe auxiliare împrotiva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu produce activitatea sa așa cu totul numai prin mijlocul acestei impresiuni reciproce (Wechselwirkung). Ea se manifestă într-acele mișcări involuntarii și accente elocinte cu cari acompaniază privitorii creațiunea artistului reprezintator prin toate fazele ei; abia prin ele el se încumetă în puterea [sa] (inne werden) și din ele îi (curge) izvorăște lui acea esaltațiune care-l poartă înainte în imperiul fantaziei. Acea suflare nevăzută pe care însă artistul o simte așa de bine, acea suflare care face ca mulțimea cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fost redactate de mitografi în Antichitate (grecii și romanii), în Evul Mediu (germanii și nordicii) sau în epoca modernă (finlandezii) -, se impune de regulă un efort de „deliteraturizare”, în vederea depistării motivelor și structurilor mitice originare. În principiu, cercetătorul care se încumetă să reconstituie mitologia română este confruntat cu o dificultate într-un fel antagonistă : decelarea motivelor mitice și corelarea lor, astfel încât să rezulte un „scenariu” unitar și coerent. O problemă fundamentală și controversată este aceea dacă se poate vorbi despre o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
balcanice” (129, p. 258), ci și la cele orientale (117), de unde probabil că și provine. Revenind la problema în discuție - și anume, care este sorgintea motivului „Cartea solomonarului” din tradiția românească -, merită să amintesc părerile altor comentatori care s-au încumetat să dea un răspuns la această spinoasă problemă. Mihai Coman consideră că este vorba de un amestec inextricabil între două motive. Pe de o parte, este motivul folcloric autohton al „cărții sacre” : colindătorii și bătrânul Crăciun aduc printre alte obiecte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe cale magică, să-l „lege”. Ceea ce este cert în reprezentarea iconică a lui Bathycles (legarea Minotaurului) este subînțeles în relatarea lui Malalas, iar ceea ce este cert la acesta din urmă (sacrificarea Minotaurului în afara Labirintului) este subînțeles la Bathycles. Mă pot încumeta acum să încerc să reconstitui o posibilă formă arhaică a scena- riului mitic : Tezeu l-a „legat” pe Minotaur și l-a scos viu din Labirint, după care l-a sacrificat, probabil în public, pe un altar din centrul cetății
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Maestru. Se obișnuise cu vanitatea copilărească a lui Bella și se gândea de multe ori că, dacă prețul tăcerii lui nu ar fi fost păstrarea speranței secrete pe care o purta în minte de multă vreme, atunci s-ar fi încumetat să sucească el însuși gâtul împăratului, care pierduse un imperiu numai din cauza trufiei sale nemărginite. După infanteria echipată cu costumele suple de atac urmară carele ușoare, care aveau o forță impresionantă de foc în raport cu dimensiunile lor. Uruitul mașinăriilor umplu valea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
s’au făcut vinovați în “fuga condeiului”, pe lângă destule, poate nu întrtotul/întotdeauna justificate, momente de îndrăzneală, dovadă că și perseverare diabolicum rămâne valabilă. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, autorii rămân profund îndatorați curajoasei edituri care s’a încumetat să publice o astfel de carte, nu întrutotul “ortodoxă”. Autorii Iași, 28 mai 2005 PARTEA ÎNTÂIA. Transmigrația sufletelor. Repere filosofice și psihologice I.1. De la geneza Universului la ideea de Dumnezeu Eterna problemă a existenței a “ceva” dincolo de realitatea spațiotemporală
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
transele și delirul patologic provoacă o imensă oboseală mintală și fizică, extazul religios este, în general, binefăcător. De asemenea, trebuie să amintim că granița dintre intuirea Realității Ultime și debutul schizofreniei este atât de fragilă încât frecvent cei care se încumetă, fără să fie instruiți în prealabil, să practice diverse metode prin care speră să ajungă la cunoașterea spirituală, sfârșesc prin a fi asistați psihiatric. </footnote>. I.5. Reîncarnarea în viziunea religiilor Pentru a înțelege mai clar evoluția concepției privind reîncarnarea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
fi rostită o asemenea exclamație la începutul anilor '90? Nici vorbă. Acum trebuie să ne întrebăm nu dacă este adevărată, pentru că nu este, ci de ce a putut fi rostită. Această întrebare ni se pare cea mai semnificativă. La care ne încumetăm să răspundem. Pentru că ea exprimă preocupări presante și dă glas unei întregi evoluții petrecute, în principal, în anii care au trecut de la încheierea Războiului Rece. 4. SUA nu și-au mai dat și nu au mai dat lumii o cauză
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
accelerat în ultima vreme, proces aflat în strânsă legătură cu abundența sau supraabundența de care am amintit, dar și cu o serie de transformări din viața economică și socială, care au afectat marile echilibre ale vieții americane. Firește, nu ne încumetăm să prezentăm un tablou de ansamblu. Ne propunem să semnalăm și, pe cât ne stă în putință, să analizăm unele aspecte legate de destructurare, de fetișizarea capacității pieței libere și a virtuților domeniului privat, chiar de unele deformări care vor influența
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
maritime a momentului, Anglia, Mackinder cunoștea avantajul enorm al țării sale de a stăpâni întinderile nesfârșite ale oceanelor. Dar se înfricoșa de noua putere, Rusia, cea care stăpânea întinderea de necuprins a uscatului. Ce armată a lumii s-ar fi încumetat să cucerească această zonă atât de întinsă și atât de îndepărtată? Astăzi, asistăm la un fenomen nou, la un tip de cucerire silențioasă a acestei regiuni vaste, la o "ocupare" nu cu tancul, ci cu geamantanul. Este un fenomen pe
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
voință și determinare. În societățile capitaliste mature apare o delăsare specifică belșugului și abundenței, o moleșeală, într-un cuvânt un "decalaj de ambiție" față de populația statelor în curs de dezvoltate. Cum ar putea fi conservate ambiția și determinarea? Nu ne încumetăm să răspundem. Ceea ce ne-a impresionat este că SUA se îndepărtează de filonul său neoprotestant și îmbrățișează multiculturalismul, iar China se apropie de cel mai puternic filon cultural al său, de confucianism, făcând mari eforturi de a face din Confucius
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
inimă decît ceea ce am putea spune.” (Pierre Janet) Prețul acestei necesități față de noi Înșine este cel consemnat de N. Iorga: „Sufletul se coboară sub greutatea lucrurilor pe care trebuie să le ascundă”. * „Se vor găsi puțini oameni care s-ar Încumeta să spună pe față ceea ce-l roagă În ascuns pe Dumnezeu.” (Michel Montaigne) „Sinceritatea” trebuie să reprezinte o constantă a atitudinii, și nu expresia unui interes de moment: „E trist să placi oamenilor sub o mască și să te gîndești
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
eficient, constituind istoria și genealogia, legitimă sau bastardă, a unei idei. Dar în această istorie pot intra și revizuirile, contestările, reevaluările, iar dintre acestea pot face parte și încercări de natura celei pe care, nu fără temeritate, recunosc, m-am încumetat a o propune în legătură cu Rousseau. În definitiv, Reforma nu a înlăturat oare mai mult de un mileniu de teologie creștină pentru a reveni la „opera” propriu-zisă, adică la textul Scripturii, scos din istoria lui postumă? Și nu a fost Reforma
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai de seamă actori ai teatrului românesc. Pentru repertoriul trupelor pe care le-a condus, a transpus din franceză și italiană comedii (cum ar fi Căsătoria silită și Don Juan de Molière), dar mai ales farse și vodeviluri. S-a încumetat să traducă piese ca Hamlet (împreună cu State Dragomir) și Romeo și Julieta de Shakespeare, e adevărat că apelând la un text franțuzesc, sau Intrigă și iubire de Schiller, folosind versiunea lui Al. Dumas-fiul (din care tălmăcește piesa Dama cu camelii
MANOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]
-
fost nu doar de a pregăti - cum am spus - explorările personale de mai târziu, ci și de a suplini carența - cronică în istoriografia română - a mijloacelor de cercetare, prin sistematizarea unui volum de informații pe care puțini, până la domnia sa, se încumetaseră să le unifice și să le organizeze în acest mod. Au urmat, pe această bază documentară, răbdător creată, marile sinteze de istoria istoriografiei, începute prin reflecția întreprinsă pe marginea concepției și a operei istorice a lui Mihail Kogălniceanu (1974) și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Institutului de Istorie „A. D. Xenopol“ și printr-o necesară dimensiune instituțională. Două IN HONOREM ALEXANDRU ZUB 23 lucruri ar mai fi, totuși, de adăugat pentru a da seama cum se cuvine de bilanțul • personal și, desigur, parțial - pe care mă încumet să-l schițez aici pe marginea acestei activități prodigioase. Ambele privesc ultima decadă și jumătate viața noastră, a tuturor. Cel dintâi se referă la un sindrom larg răspândit în anii din urmă, pe care l-aș numi, în lipsa altui termen
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să mă scuzi că sînt artist. Ia o gură mare de vin și lasă paharul jos. Nu pot să-i spun că vreo două-trei idei la plesneală Îmi sună foarte bine. Sau pot? — E și o cale de mijloc? mă Încumet Într-un final. Cum ar fi... vreo cîteva idei destul de bune, În cam... o săptămînă? — O săptămînă? se arată Danny aproape și mai jignit decît Înainte. Sau... ce vrei tu, o las eu mai moale. Tu ești geniul creativ, tu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pentru că scrierea Însăși ficționalizează. Principiile pe care mizează punerea În intrigă, cel al cauzalității, sau și mai reprezentativ, cel al asocierii sunt fără doar și poate principii speculative accesând o zonă a adevărului ipotetic virtual. Cu alte cuvinte, ficționalul. Mă Încumet să spun „ficțiune” deja În momentul În care - Într-un sens forțat al termenului, recunosc - nu mai căutăm neapărat În discursul de factură istorică (de altfel, În nici un alt tip de discurs) un adevăr transcendental, imuabil, care ar trebui să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vrut atunci să te alung, / Întârziată primăvară; / Căderea iezilor, doar ea, / Parcă-ncepuse să mă doară. Sunt lupi acolo - am strigat. / Dar se făcuse voia clipei / Să plâng pe răni și să aud / Prin corbi, târcoalele aripei. / Și nu mă-ncumet să aleg / Și stau la marginea zăpezii / Pândind, cu lupii la un loc, / Din primăveri să cadă iezii” (Sunt lupi acolo). Fără entuziasme eruptive sau zvârcoliri dramatice, „stările” de viață dezvăluite se pliază imagistic celor patru anotimpuri, deopotrivă ale anului
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
asemenea, a tradus, în 1924, Povești după Shakespeare de Charles și Mary Lamb. Tot în volum a dat versiuni corecte, adesea inspirate, după versurile lui Robert Burns, după Cain de Byron (1925) și după Dora de Alfred Tennyson. S-a încumetat să traducă din Chaucer (1922), poposind apoi asupra unor scriitori din secolul al XVII-lea, ca Robert Herrick, al XVIII-lea, precum Oliver Goldsmith, J. Gary, Jonathan Swift, și din secolul al XIX-lea, precum Walter Scott, James Thomson, Elisabeth
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
încât putem spune fără să greșim că bravul soldat Svejk a învățat, de fapt, să vorbească românește”. Unele scrieri i-au pus probleme deosebite de transpunere, ca literatura lui Hrabal, al cărei stil, scrie traducătorul, este feroce pentru cine se încumetă să o abordeze: „fraze de câte două-trei pagini sau povestiri într-o singură frază!” Pentru că unii scriitori, din a căror operă a tradus, precum Václav Havel, Milan Kundera și Bohumil Hrabal, erau atunci interziși în țara lor, însuși traducătorul a
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
Cantemir, pe scriitorii pașoptiști de la care se revendica, cel puțin în parte, „Viața românească”, pe B. P. Hasdeu, și mai ales pe Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale (invocat o dată). Deși cele două condiții nu ar fi satisfăcute, el se încumetă totuși să întreprindă o „încercare de caracterizare psihologică”, folosind observațiile proprii, dar și istoria (adică tot o sursă culturală). După opinia lui, psihologia poporului român se situează echidistant „între voluntarismul activist al Apusului și pasivitatea fatalistă a Orientului”. Influențele venite
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]