1,396 matches
-
gest copilăresc, ridicol, își puse mâna pe tâmplă, ca și cum ar fi vrut să arate că se concentrează. - Te ascult, spuse târziu Profesorul. În ce sens ar putea fi și mai complicate decât par a fi? Ridică brusc fruntea și zâmbi încurcat. - Nu știu dacă ați înțeles anumite aluzii din caiet, dar de câtva timp aveam impresia, cum să spun? aveam impresia că învățam în timpul somnului; mai precis, visam că învăț că, bunăoară, deschid în vis o gramatică, parcurg și memorizez câteva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost surprins chiar acolo unde, în stradă, aștepta mașina, dovedește, în opinia lor, că știai despre ce era vorba și că erai de acord... A trebuit să se facă intervenții foarte sus ca să nu fii arestat, adăugă. - Vă mulțumesc, spuse încurcat, ștergîndu-și fruntea. - Deocamdată, au dublat măsurile de pază. Strada e necontenit patrulată în timpul nopții; un sergent, în civil, își va căuta tot timpul de lucru în dreptul ferestrei dumitale - ca acum, adăugă coborând glasul - iar nopțile, plantonul va dormi pe un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
muchea dinspre șosea. După un ceas, fata izbuti să iasă cu ajutorul unei scări de frânghie. Dând cu ochii de polițiști și văzând camioneta, începu să strige speriată, și-i apucă mâna, trăgîndu-se foarte aproape de el. - A avut un șoc, explică încurcat, și suferă, probabil, de amnezie. - Dar ce limbă vorbește? întrebă cineva din grup. - Bănuiesc un dialect indian, răspunse prudent. Din actele de identitate s-a aflat că se numea Veronica Bühler, avea 25 de ani, era institutoare și locuia în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai trăit aici, în București? Fata se îmbujoră brusc. - Părinții mei sunt din provincie, dar eu am fost crescută aici. - Ah, deci am avut dreptate. Într-un anumit sens, ești străină, vii din altă parte?... Fata clătină din cap, zâmbind încurcată. În acea clipă, Antim observă cu emoție că are gura foarte mare și dinții neregulați - și asta îi dădea un aer de frumusețe sălbatică, amenințătoare, aproape agresivă. - Auzisem dar nu-mi venea să cred. Ar fi îngrozitor, îmi spuneam, ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sunt eu, adaogă coborând glasul. Dar la școală mi se spunea Maria Da Maria... - Trebuie să ne grăbim, că altminteri riscăm să... - Lăsați-mă pe mine să duc violoncelul, îl întrerupse. Gestul fusese atât de neașteptat, încît nu se împotrivi. Încurcat, își duse amândouă mâinile în jurul gâtului, încercînd să-și potrivească fularul sub gulerul ridicat al pardesiului. - Dacă aș fi avut cu zece ani mai puțin, m-aș fi supărat, spusese. - V-ați fi supărat și acum, îl întrerupse ea din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înțeleg ce s-a întîmplat, de ce s-a supărat fata... Fără să-și dea seama, Maria se îmbujorase. - Povestea, îți repet, e foarte simplă, continuă Antim ridicând ochii și privind-o, așa cum abia mușcase din al doilea sandwich și rămăsese încurcată, neîndrăznind să mestece. Într-un cuvânt, lucrurile se petreceau câteva secole în urmă, probabil în Evul Mediu, în Occident. Și eroul povestirii era un jongleur, un saltimbanc, un prestidigitator, cum vrei să-i spui... Se întrerupse, ca să soarbă mai spornic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
exagerată politețe, îi sărută mâna. - Sărută-i amândouă mâinile, adăugă Antim, căci este o foarte mare artistă. Maria Daria Maria, de azi înainte eleva mea, dar elevă numai cu numele, căci m-a întrecut înainte de a mă cunoaște... - Maestre..., începu încurcată Maria. - Și este, evident, străină. Părinții ei sunt din provincie. Când am cunoscut-o, astă-seară, mă tot întrebam ce revelație îmi va face. Nu bănuiam că are să fie chiar asta: geniul... - Maestre, șopti din nou Maria. Ieronim continua să-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru mine, arta, geniul ludic, iar pentru Iconaru Vladimir este pur și simplu un costum de gală, un costum de bal mascat. Cât timp vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați! Maria întoarse privirile spre Antim și zâmbi încurcată. - S-a făcut târziu, spuse, și poate Maestrul e obosit... - Dimpotrivă, dimpotrivă! protestă Antim. De-abia de-a-cum înainte încep să mă simt bine. Când îl ascult pe Ieronim, îmi regăsesc tinerețea. Ieronim se apropie emoționat de el și schiță din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să zâmbească. - Și, evident, i-ai rezumat și ei nuvela, cu speranța, nemărturisită, că, poate, cine știe? printre miile de cărți pe care le-a citit, poate a dat și peste povestea vieții tale... Nu mai încercase să râdă și, încurcat, își scoase ochelarii și-și căuta acum batista ca să-i șteargă. - Nu știu dacă o pot numi povestea vieții mele, începuse el târziu. Dar trebuie să recunosc că... - Greșeala ta, Manolache, îl întrerupse Generăleasa, este că nu vrei să-ți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne așteaptă... Se lăsă dus, și curând își dădu seama că traversau o mare sală, puternic luminată, și fata îl trăgea tot mai repede, îndreptîndu-se spre scara de marmoră care se vedea de departe urcând în spirală. - Melania, șopti el încurcat, nu pot intra cu pardesiul pe mine... Nu-i înțelese răspunsul, pentru că tocmai atunci ultimii sosiți se îmbulzeau către intrarea principală, câteva perechi urcau repede pe scări și începea să se audă freamătul sălii si muzicanții care-și încercau instrumentele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parcursul temporal precum un nod activ de interdependențe ale individualităților umane care, susținăndu-se reciproc, se și estompează totodată generând constant limitarea și încurcarea existențial-progresivă a celuilalt. Situația încurcaturii indică o împletire de condiții nedorită și adesea imprevizibilă. A te afla încurcat înseamnă a staționa în dilemă, într-o ne-claritate și opturare ce nu permit înaintarea sigură spre scopul dinainte propus. Majoritatea membrilor cetății își stabilesc asemenea priorități-țintă de atingerea cărora depinde împlinirea unui statut superior social. În acest iureș trepidant
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
zborul lăstunilor s-a întețit ; vin cu iuțeală în picaj, ca niște funebre aeroplane, și doar ferestrele duble opresc țipetele să intre în liniștitul salon. — Totuși, există o explicațiune chiar și pentru lucrurile mai... neașteptate... Domnul Ialomițeanu se oprește, puțin încurcat, și tușește dregându-și glasul. Amabil însă, așa cum îl știe o lume întreagă, Profesorul Mironescu îi continuă fraza. — Da, într-adevăr ! Trebuie să existe o explicațiune pentru faptul că suntem în asemenea măsură ocupați de ce fac alții ! Și de aceea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajunge În dreptul tău și atunci o lovești. Dar ai grijă... cînd servești trebuie să dai la tine În teren și de acolo să sară În terenul adversarului. — Măî, o arunc În pulă și sare la advesar. E bine? zice el Încurcat, ca să simplifice această operație complicată. — E bine, dar să nu o faci prea des, că orbești. CÎteva clipe, rămîne cu bila În mîna ridicată la nivelul feței, privindu-mă. — Măi, vezi cum e românu’ țigan cînd dă de bine? zice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și Olanda, Norvegia și Danemarca - Franța Își aștepta rîndul, urmînd să capituleze, zdruncinînd temelia civilizației occidentale, lăsînd pe umerii Angliei onoarea rezistenței În fața barbariei. La rîndul lor, sovieticii Înglobaseră cealaltă jumătate a Poloniei și Finlanda, Ucraina cu toată istoria ei Încurcată era de mult o poveste tristă. Așa că România Își așteaptă rîndul, privind cu o Încredere moderată promisiunea de ajutor militar venind din partea Reich-ului tutelar. Nu mult, căci, cu Molotov În prima tranșee a diplomației, Stalin face un joc perfid și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
găsea în casa lui, Brian nu știa ce să facă cu ea, nu știa ce semnificație avea lucrul ăsta și ce va aduce mai departe. Gabriel, contemplând la rândul ei fenomenul repaosului Stellei pe canapeaua lor, se simțea și ea încurcată. Fusese ideea ei să o aducă pe Stella, dorise foarte mult acest lucru, dar acum nu își mai putea aminti de ce. Și ea o iubea pe Stella. Voia s-o ajute și s-o apere și s-o răsfețe, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am venit cu un prieten, un coleg. — Un bărbat? — Da. — Și când vii să mă vezi? — A, cât de curând... mâine... trebuie... trebuie să mai aranjez câte ceva. — Te rog să-mi telefonezi înainte de a veni. — Da, se înțelege... Amândoi tăcură, încurcați. Și Alex avea oroare de convorbirile telefonice. Nici unul dintre ei nu se pricepea să încheie o conversație. Atunci, la revedere, spuse Alex, și lăsă receptorul în furcă. Tom făcu același gest. Se simțea ciudat de stânjenit, dezamăgit parcă. Sperase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el. Se uita la John Robert cu ochii lui căprui luminoși, care recunoșteau că înțeleseseră ceea ce petrecuse și cereau iertare. Îmi pare rău, spuse părintele Bernard. — De ce? — O, pentru că v-am întrerupt. — Nu face nimic, răspunse John Robert. Părea cam încurcat. Părintele Bernard, aflat încă sub impulsul marelui său moment de generozitate, adăugă: — Ați putea face atât de mult pentru George. Doar puțină blândețe. Dețineți atâta putere! — Mă înveți pe mine ce să fac? — Da. — Ți-am cerut să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o simpatie neîncrezătoare. Astăzi, Gabriel avusese nefericita idee de a-și lega la spate, cu o panglică, părul pleoștit. Fața îi era încordată și lucioasă, iar nasul înroșit de vântul de aprilie. Când de abia veniseră, se simțea jenată și încurcată și refuzase cu stângăcie invitația lui Hattie de a intra în casă. Acum își regreta refuzul, dar nu vedea în ce fel și-ar putea remedia gafa care o silise pe Hattie să stea afară, în iarba umedă, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi atras după sine și mai multă publicitate, și mai mult râs răutăcios. Demnitatea făcea parte integrantă din amorul său propriu, își simțea forțele rănite. Nu era numai torturat de articolele din ziarele ennistoniene, ci se simțea chiar înfrânt, încurcat, aproape rușinat. Simțea nevoia să se „ascundă“ și, într-adevăr, timp de două zile nu ieși din casă. Era conștient că nefericirile lui constituiau, probabil, cel mai actual subiect de conversație hazoasă din oraș. În joia de după „dezmăț“, jurnalele centrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că a avut-o, interveni Brian. Minciună sfruntată, desigur. George trăiește într-o lume a fanteziei. Tipic. — În sănătatea ta, Alex, închină George. — Noroc, scumpule, răspunse Alex. — În sănătatea ta, Gabriel, dulce Gabriel, urmă George, ridicând paharul. — Noroc... răspunse Gabriel, încurcată, roșind de plăcere, zâmbind și ridicând la rândul ei paharul. Deveni brusc evident că Ruby se afla în cameră. Probabil că intrase în urma lui George și se așezase; o namilă de spectator tuciuriu, pe un scaun, lângă perete. — Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o însoțim în pădure pe fata cea mică a Împăratului, Sorina. Adică o însoțim în secret, dansăm în jurul ei, mă rog, și ne îndreptăm toate către culise, unde e pădurea. Asta se-ntâmplă la sfârșitul actului doi. Povestea e mai încurcată. Vrei să vii să mă vezi? Și după spectacol ne întâlnim la ieșirea artiștilor, vrei? Geta îl privi drept în ochi, și Paul citi în ochii ei mândria de a juca în acel spectacol dar și o mică teamă că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trecându-se direct de la mărturisire la iertare, urmând ca abia în ultimul rând să se realizeze și îndestularea. Aceasta s-a întâmplat la început din motive practice, pentru că se dorea să se evite confuzia cu privire la multiplele forme de îndestulare, din ce în ce mai încurcate. Treptat, se ajunge ca celebrarea sacramentului să fie făcută direct înaintea preotului, care, stând în biserică, pe un scaun în fața altarului, aștepta penitentul pentru ca acesta să-și mărturisească păcatele și să primească iertarea în același moment, urmând ca apoi să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu pana. Fiind construită de curând, pietrele de marmoră poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi frunzele de pe un pergament iluminat”. ― Rogu-te să-mi citești ce a poruncit “Io Ioan Nicolae (Mavrocordat) voievod” la 11 ianuarie 1745. ― Este destul de încurcată această poruncă, părinte, dar interesantă. Iat-o: “Dat-am cartea domnii meli rugătoriului nostru Iezechiil egumenul de la... mănăstire Trieh Sfetitelor de aici din Iași, carele, arătându-ne testament de la ziditoriul sfintii m(ă)n(ă)stiri, răpăosatul Vasilie vod(ă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tragem o fugă până la mănăstirea “Xiropotamo de la Sveta Gora”, ca să vedem ce pricină a avut cu mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust din Iași, pentru care la 15 decembrie 1713 au ajuns în fața lui Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod. ― Cauza judecății e destul de încurcată, părinte. ― Să încercăm a o descâlci, fiule. ― Și spune vodă: “Adecă au venit înaintea noastră și a tot Sfatul nostru rugătoriul... Iezechiil egumănul de Copou (mănăstirea Sfântul Atanasie) epitropul de la m(ă)n(ă)stirea ce se numește Xiropotamo, de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Aștepta descumpănită. De ce-i spusesem "Du-te"? În glumă? Îmi băteam joc de ea? ― Ei, ce mai stai? Du-te odată, am îndemnat-o din nou. Și pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi? ― Unor prieteni, bâigui ea încurcată, neștiind ce să răspundă. ― Și ce le spui? am insistat. În situația aceea de perplexitate, negăsind altă soluție pentru a ieși din încurcătură, se hotărî să braveze. ― Că nu pot veni deocamdată, zise ea. Să nu mă aștepte. Mai stau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]