KorAP: Find »[drukola/base=încuviința & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...377 >

9,411 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

curaj să intru când am fost anunțat că... că... - Cine a descoperit crima? - Una din târfele monnei Lagia. Urcase până aici ca să vadă dacă nu cumva vreun oaspete avea chef să... Mă rog, știi domnia ta cum merg lucrurile astea... Dante Încuviință distrat din cap. Mai degrabă, un amănunt Îi atrăsese atenția. - Ai zis de oaspeți. Cine locuiește În celelalte odăi? Hangiul Își drese glasul. - Sunt șase clienți... În afară de... În afară de ăsta, zise arătând spre trup, Însă tot fără să-l privească. - Arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
pomeții păreau pe punctul de a sfâșia pielea și de a izbucni În afară, scoțând la iveală oasele craniului. Un fior Îi străbătu lui Dante șira spinării. Proprietarul hanului părea și el tulburat. - Parcă e mort... nu-i așa? Dante Încuviință din cap. Bonifaciu strângea artiști ca să Înfrumusețeze Roma pentru Centesimus. Și prietenul său Giotto se pregătea de plecare. - Dar acela? susură Îndreptându-și arătătorul spre un bărbat masiv care, În ciuda căldurii infernale, stătea Înfășurat Într-o mantie de lână albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
pentru turn... dar diferite de cele pe care le cunosc eu. În afară de... - Ce anume? - Aceste incizii, pe una dintre roți. Dante Își apropie capul de punctul pe care celălalt i-l arăta. - Caractere maurești, zise după o scurtă examinare. Celălalt Încuviință din cap. - Mașinăria asta a fost construită de necredincioși. Unde ai găsit-o? Priorul nu răspunse. Imaginea galerei Îi străfulgerase o clipă prin minte, cu Încărcătura ei de moarte. Făcu un gest vag, slobozind câteva cuvinte, În legătură cu unele chestiuni economice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Împăratului Frederic. Discutau dacă suveranul fusese vreodată la Florența. Iar acum această... Dar e deja prea târziu pentru orice. - Moartea unui om Încheie socotelile cu breasla medicală. Dar nu și pe acelea cu justiția, Îi replică Dante, fixându-l. Celălalt Încuviință din cap. - Așa e. De fapt, justiția e infinit mai puternică decât umila mea știință. Dante se apropiase Între timp de bătrân, până când ajunsese să Îi atingă brațul drept. Sub haine, Îi dibui rezistența solidă a mușchilor, ca și când trupul i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
doi pe un singur cal, pentru ca al doilea să se odihnească și să fie gata pentru restul marșului. - Orice pământ e ostil, În felul lui, murmură Dante. Știi ce s-a Întâmplat la hanul dumitale, cu măcelărirea tovarășului vostru. Monerre Încuviință din cap. - Brunetto. Un decorator, nu-i așa? L-am văzut adesea cufundat În desenele lui, În scurtul răstimp cât am fost găzduiți Împreună. - Nu era decorator. Și nu așa Îl chema. Victima e Guido Bigarelli, cel mai mare dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
la urma urmei. Și cineva trebuie să-l fi ajutat. Dar sunt Încredințat că era singur În clipa când a murit. - Îl mai ții minte pe Fabio dal Pozzo, acela care locuiește la hanul Îngerului? Îl Întrebă pe poet, care Încuviință din cap, Întrucât se gândise și el la Însoțitorul mortului. E străin. Nu-i de-ai noștri. Și deja a mai fost ucis unul În preajma lui. Dante se gândi cu un fior la felul În care se exercita justiția În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
drum, la Roma, asupra capului nostru se va pogorî binecuvântarea papală, așa cum Duhul s-a pogorât peste apostoli În zorii faptelor lor. Încrede-te În Fecioară, popor al Florenței, fiu mult iubit al Bisericii biruitoare! Lângă el, fata părea să Încuviințeze printr-o lentă oscilație a capului, În timp ce ochii nu Încetau a parcurge cu privirea lor Înghețată mulțimea extatică. Dar ceva din ea părea să accentueze chinul rănii sale extraordinare, ca o umbră care Începuse să i se lase Încetul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
client bun, adăugă ea cu o jumătate de zâmbet. Pe terasă apăru chipul unei fete. Recunoscându-l pe Dante, făcu o grimasă. - Caut-o pe mută și vino cu dânsa În camera mea, Îi porunci Lagia. Fata se mărgini să Încuviințeze din cap, după care se făcu nevăzută. - Urmați-mă, domnia ta... și nobila doamnă, Îi zise apoi lui Dante, aruncându-i o privire ironică. Priorule, mereu apari pe timp de noapte. Nevasta dumitale, Gemma, pesemne că nu prea are parte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
se petreacă sub flore... Poetul tresări. Ce avea de-a face vechea profeție despre moartea lui Frederic al II-lea? - De unde ați luat relicvariul pe care Îl folosiți pentru truc? mai Întrebă el. - Ni l-a Încredințat Bigarelli Însuși. Dante Încuviință din cap. Așadar, ceea ce gândise el Își afla confirmarea. Exista o legătură Între sculptor și falsa cruciadă. Și Între aceasta din urmă și crimă. Expresia Încordată a sienezului lăsa și ea să se Înțeleagă că era cât se poate de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
pereți de cărămidă, care părea să se facă nevăzut către Arno. Fundul era acoperit cu apă. - E o veche cloacă romană. Duce spre vechiul puț din For. Pe aici trece Brandan, când nu vrea să fie văzut, explică Cecco. Dante Încuviință. Brandan era, cu adevărat, regele disparițiilor. Nu numai pe acoperiș, care va să zică, ci și pe acolo. - Acum știi totul, prietene. Alătură-te nouă, Îi suflă sienezul În ureche, pe un ton insinuant. - Nu vă pot lăsa să continuați. Nu pentru asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
sigur că provin de la Cremona, dar ține-te departe, pentru siguranță. Mă voi Întoarce repede, cu șeful medicilor de la Santa Maria. Și ai grijă să nu se apropie nimeni: cu ciuma e bine să fim prudenți. Omul se grăbi să Încuviințeze clătinând din cap cu hotărâre, cuprins de un fior. - Iar acum spune-mi cine a depozitat Încărcătura de fetru, adăugă poetul pe un ton imperios. Celălalt se grăbi să se Întoarcă la registrul lui, cu fruntea brobonită de sudoare. - Iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
sticla se crapă. Dar, atunci când Îi mărim grosimea, e cu neputință să păstrăm transparența perfectă a materialului. Și apoi, ar fi prea dificil să menținem placa perfect plană, astfel Încât să evităm defectele de reflecție, odată ce este ecranată cu plumbul. Dante Încuviință, În timp ce maestrul Îi Înapoia oglinda lucrătorului. - Așadar, Într-adevăr nu e cu putință să construiești una cum ți-am spus eu? Dar ce ai spune de o oglindă lungă de cinci picioare, cu reflecție perfectă? - Aș spune că aiurezi. Sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Încât se ucisese pentru obținerea ei? Totuși, Tinca dispăruse și el. - Arnolfo, ai jurat să păstrezi secretul asupra tuturor acestor lucruri, Îi aminti Dante. Sticlarul Își mai trecu o dată degetele peste fragmentul metalic, de parcă ar fi mângâiat un vis. Apoi Încuviință din cap. - Cuvântul meu e unul și bun. Îți respect voința. Poate că ceea ce mi-ai arătat e Într-adevăr prea de preț pentru un simplu artizan ca mine. M-ar putea ispiti să mă iau la Întrecere, și e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
doi cavaleri, puterea de a constrânge prin lege și de a elibera prin forță. În sfârșit, cele cinci fecioare nesăbuite, cu lampa stinsă, simbolizează respingerea credinței, Împreună cu cei trei bărbați ai cărții. Cea din urmă alegorie, cea mai cumplită. Marcello Încuviință grav. - Așadar, știi cine sunt cei trei, o batjocură vădită la adresa figurii magilor? - Cred că da. Cei trei maeștri ai cărții: Moise, Cristos și Mahomed. - Înconjurați de prostituate! Numiți cei Trei Impostori, În filosofia lui eretică. Frederic a intrat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Își drese glasul de mai multe ori. - Ei bine, treaba e delicată. Nu trebuie discutată la loc deschis, unde ascultă urechi străine. Ca membru vârstnic, propun să convocăm Consiliul pentru dimineața zilei de paisprezece, ultima zi a mandatului nostru. Toți Încuviințară. Dante se mărgini să mormăie ceva. Hotărârea aceea era lesne de interpretat: În ultima zi va fi suficient să se aducă la zi adunarea pentru a preda responsabilitățile oricărei decizii noului Consiliu și pentru a scuti astfel acei umeri slabi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
și fără de speranță. Îl plictiseau. - Iar acum, nici asta nu e de ajuns. Acum bărbații s-au apucat și ei să practice meseria asta. - Sodomiții? - Poponari afurisiți, messer Durante. Ca aceia care ticsesc taverna lui Ceccherino În fiecare noapte. Dante Încuviință cu un zâmbet zeflemitor. Nu era pentru prima oară când auzea acel nume. Și nu era singurul punct de genul acesta. Orașul se umpluse de locuri unde, discret, se petreceau Întâlniri, se țeseau relații indecente, se pervertea trupul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
de un plan ale cărui hotare rămâneau de neînțeles. Într-acestea, auzi pași greoi ce urcau scările. Ieșind pe palier, Întâlni silueta masivă a lui Jacques Monerre. Poetul Îi tăie calea. - Îmi imaginez că știi ce s-a Întâmplat. Francezul Încuviință. - Am văzut trupul, replică el sec. Un accident? Dante tăcea, limitându-se să Îi scruteze reacțiile cu atenție. Dar omul rămase impasibil, În așteptarea unui răspuns. - Nu, zise În cele din urmă. O mână ucigașă i-a pus capăt zilelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ar fi temut că asasinul sta fi putut ascuns pe undeva. Apoi Îl fixă cu singurul ochi cu care mai vedea. - Știi cine a fost? - Nu. La fel ca la ceilalți. - Crezi că e vreo legătură Între aceste crime? Dante Încuviință. N-avea rost să Înceapă acea discuție cu cineva care poate că era răspunzător. - Am nevoie să aflu ceva de la domnia ta, zise el, schimbând firul discuției. Ai zis că vii de la Toulouse. Celălalt confirmă În tăcere, cu un semn din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
să traverseze Pirineii, către Santiago de Compostela. Nu e cu putință să Îi cunoști pe toți, nici măcar atunci când duci o viață mai puțin retrasă decât a mea. Dar o figură ca aceea a călugărului ar fi greu de uitat. Dante Încuviință, apoi se ferecă În reflecțiile sale. Monerre fu cel care curmă tăcerea. - Dar pentru ce m-ai Întrebat? Ce are de a face cu Brandan orașul meu Îndepărtat? - Aparent, nimic. Și totuși, există cineva care se jură că l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ferit de priviri. Ceva ce poate cu adevărat depăși măsura omenească, așa cum membrele omului-taur o depășeau și pe aceea animalică. - Anume ce? - Cunoașterea. Și dumneata vei fi cu siguranță de acord, Matteo, replică poetul adresându-i-se bătrânului maestru, care Încuviință. Am nevoie de o ultimă favoare din partea dumitale, mai zise Dante. O schemă rapidă a planului castelului lui Frederic În Înfățișarea sa originală, așa cum ți-a rămas domniei tale În amintire. Maestrul Matteo schimbă o privire iute cu priorul breslei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
un nume. - Un rege? o Întrebă Dante. Amara clătină din cap, iar apoi atinse de mai multe ori coroana piesei. - Coroana. Simbolul puterii? Imperiul? mai Încercă el. Femeia părea să aștepte În continuare, arătând mereu spre figurină. - Împăratul. Frederic? Muta Încuviința energic, În timp ce ochii i se luminau de satisfacție. Luă regina neagră și o așeză lângă statueta regelui, apoi rândui lângă ei caii și turnurile. Pe urmă, cu degetele, schiță iute un cerc În jurul micului grup de piese, ca pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
și o așeză lângă statueta regelui, apoi rândui lângă ei caii și turnurile. Pe urmă, cu degetele, schiță iute un cerc În jurul micului grup de piese, ca pentru a le cuprinde laolaltă. - Curtea lui Frederic? murmură poetul. Din nou ea Încuviință. Se părea că mica reprezentație se Încheiase. Dante Își plimbă de mai multe ori privirea de pe chipul ei spre piesele de pe tabla de șah, căutând o posibilă semnificație a acelei reprezentații. Dar Amara continua să stea nemișcată, contemplând În liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Cineva, lovindu-l pe la spate, Îl trântise pe rege la pământ. Apropie fragmentele de chipul Amarei, ca pentru a-i cere o confirmare pentru ceea ce văzuse. - Cineva l-a asasinat pe Frederic? Un membru al curții sale? Din nou, femeia Încuviință. Priorul scutură din cap. Că Împăratul fusese ucis era un zvon care mai circulase, Îndată după moartea sa. Prea multă lume l-ar fi vrut dispărut și era firesc ca zvonul acela să fi circulat. Totuși, Amara părea sigură de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
silueta unui episcop, și le așeză alături de el, ca pentru a-l apăra. - Fiul a fugit? Ascuns printre... clerici? o zori Dante. Femeia mai Întâi scutură din cap, iar mai apoi, ca și când s-ar fi răzgândit brusc, se apucă să Încuviințeze cu putere. - Și ce s-a ales de micuț? Întrebă Dante. Amara părea rătăcită. Își frângea mâinile pradă mâniei de a nu izbuti să exprime ceea ce ar fi vrut. Ochii săi căzură peste micuța coroană pe care el Încă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
fi și un accident, dacă el o fi subestimat impeterozitatea Arnului. Dacă ar fi pierit de mâna lui Bonifaciu, ghearele acestuia ar fi ajuns deja aici. Poate că necunoscutul pe care Îl așteptați va da un semn de viață. Cecco Încuviință. Părea să se agațe din răsputeri de firul acesta de speranță. - Dar am mai auzit ceva, În legătură cu comoara. Se spunea că Frederic o ținea Închisă Într-un octogon. Dante se așeză În dreptul tablei de șah, reflectând. Dacă, Într-adevăr, comoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]