1,401 matches
-
nu-mi vine să cred. N-ai grijă! Nu vei fi în stare să obții nimic de la tânărul idealist. E prea deștept. O să-ți joace încă o festă. Fii atent! Te va trimite din nou după cai verzi pe pereți. Îndărăt la Mandeville! De data aceasta or să te oprească acolo. Om între două vârste, la volanul unei mașinuțe sport, bună să se joace cu ea un student! — Mă duc direct la el acasă. Doamna Levy își adună însemnările despre fundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dumnezeu știe ce se va întâmpla, spuse Ignatius într-o doară. Trebuie să plecăm. Acum. Trebuie să te previn că mama mea s-ar putea întoarce din moment în moment. Dacă o văd din nou, voi da teribil de mult îndărăt. Trebuie s-o luăm din loc. — Ignatius, nu mai sări din loc în loc. Liniștește-te. Ce-a fost mai rău a trecut. — Nu, n-a trecut, spuse Ignatius repede. S-ar putea ca mama să se întoarcă cu oamenii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Înainte ca noi să ne fi născut - niște acizi nucleici au dat naștere unor proteine cu milioane de ani În urmă, iar noi continuăm să ne datorăm viața oxigenului și soarelui -, dar nu e indispensabil să mergem atît de departe Îndărăt. Cei cîțiva ani care preced zămislirea noastră ar trebui să fie suficienți biografiei fiecăruia dintre noi. Soarta mea a fost hotărîtă pe culoarele Vaticanului, la ușile Capelei Sixtine. Acolo, viitorii mei părinți, care abia se cunoșteau, și-au dat prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru capacitatea mea toracică, mi s-a spus că ar fi bine să stau mai drept. Doctorul m-a pus să-mi dau jos chiloții. Mi-a apucat penisul și l-a decalotat brutal. Am țipat și m-am tras Îndărăt apărîndu-mă cu amîndouă mîinile. M-a Întrebat ce se Întîmplă. Mă speriase și i-am spus că mă duruse. Pe un ton care nu admitea replică, mi-a răspuns că nu aveam de ce să țip: — Trebuie să faci asta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se lamenta pentru o poveste de dragoste ratată cu o starletă americană care Îl respinsese, dar, În cazul meu, dragostea fusese aceea care ne respinsese pe Maryse și pe mine, și care nu dăduse cîștig de cauză nici unuia, expediindu-ne Îndărăt la scumpele noastre studii, fiecare la el acasă, din motive de ignoranță, de lipsă de cutezanță și o Îndoctrinare care aducea a spălare de creier. „Premiera mondială“ a scurtmetrajului meu a avut loc la sfîrșitul lui noiembrie În salonul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nârâyana! Mă tem că această mantră nu va fi niciodată soluția problemelor mele, chiar dacă mă concentrez acum intens asupra unui punct dintre sprîncene cu riscul să fac greșeli de literă cund zbat fraxa azta la mașjnă. Psihiatrul m-a trimis Îndărăt Însoțit de un infirmier Înarmat pînă-n dinți - dacă nu mă Înșel, avea o cartușieră plină cu seringi care m-a propulsat cît ai bate din palme spre patul meu, unde am fost silit să mă Întind imediat, poziția culcată fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
te ajută să fii un vierme autentic, împăcat cu toate Dar cum să explici cuiva că nu dorești să fii izbăvit? Pentru mine exista o singură cale, să fiu cât mai bolnav. Drum înapoi nu mai era. Laura mă trăgea îndărăt fără să-și dea seama că drumul meu ducea înainte, spre împlinirea și distrugerea mea totală. Cei care ne iubesc se încăpățânează uneori să ne salveze, vrându-ne altfel decât suntem, fără să bănuiască o clipă că prin grija lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de tablă. Am deslușit un fulger de mânie în ochii Profetului. Băiatul de lângă el s-a sculat în picioare, gata să sară la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Căci Francisc nu mi-a mai permis să intru. Mi-a barat calea. Am crezut că nu m-a recunoscut, am încercat să trec pe lângă el, însă o mână cu degete puternice mi s-a înfipt în umăr, trăgându-mă îndărăt. Bruta m-a privit cu ochi de gheață, neînduplecați, de parcă nu mă văzuse niciodată. Am vrut să-i explic ceva prin semne, dar Francisc s-a încruntat amenințător și am priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
al cuiva care spune adevărul, știind că nu e momentul să se mai legene În iluzii. 110 Și așa a pățit Rabbi Ismahel ben Elisha cu discipolii săi, care au studiat cartea Jetsirah și au greșit mișcările și au mers Îndărăt, până ce s-au Înfundat ei Înșiși În pământ până la buric, din cauza puterii literelor. (Pseudo-Saadya, Comentariu la Sefer Jetsirah) Nu-l văzuse niciodată atât de albinos, chiar dacă aproape nu mai avea păr pe corp, nici pe cap, nici sprâncene, nici pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întinsese sub greutatea sferei și se Înfășurase, de data aceasta strânsă ca un laț, În jurul gâtului bietului meu prieten, proiectat În aer, atârnând de-a lungul firului Pendulului și, zburând deodată către extremitatea de răsărit a corului, acum se Întorcea Îndărăt, lipsit de viață (sper), În direcția mea. Mulțimea, călcându-se În picioare, se retrăsese din nou pe margini, ca să lase spațiu minunii. Cel care avea În grijă oscilațiile, Îmbătat de reînvierea Pendulului, Îi urmărea avântul, acționând direct pe trupul spânzuratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
are Și nici nu ne face iezi. Limbă lungă, fără gură, Dar bună la tăietură. Capra de tăiat lemne Cu fuiorul seamănă, Iar Grivei o scarmănă. Eu atâta vă arăt, Parcă n-aș avea cuvinte: Ca să meargă înainte, Merge numai îndărăt. Grațioasă ca o zână, E ca o mireasă parcă; E făcută din smântână Si plutește ca o barcă. După ce-a... născut un ou, Face mare tărăboi Și coboară din cuibar, După care prinde iar Să tot scurme prin gunoi
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ciudată i-a reținut atenția. O japoneză deschisese fereastra de la capătul coridorului și era pe punctul de a sări. Era femeia care intrase în hotel împreună cu bărbatul care semăna cu generalul Tōjō. Văzându-l pe Gaston, a început să dea-ndărăt, speriată. La picioarele ei se zărea o bocceluță destul de voluminoasă, dar Gaston nu-și putea imagina ce conținea. În jurul gâtului avea un bandaj soios. Era scundă și slabă. Gaston era de părere că fețele japonezilor erau la fel de lipsite de expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a postat în fața lui Gaston și l-a întrebat cu o voce răgușită: — Cine naiba ești? Și cum Gaston nu i-a răspuns, l-a mai întrebat o dată: — De unde-ai răsărit? Sub privirea pătrunzătoare a bărbatului, Gaston s-a dat îndărăt, lipindu-se de zidul din spatele tarabei. L-a cuprins aceeași teamă ca atunci când a fost atacat de huliganii din Shinjuku. — Eu... eu sunt străin, se bâlbâi el. Bărbatul îl privi pe Gaston din cap până-n picioare fără să-și scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca să-și dea seama că omul devenise, subit, foarte politicos. — Ajutați-mă, vă plătesc. Lui Gaston a început să-i fie teamă. Instinctul funcționa. Dacă mergea cu el, se putea întâmpla ceva îngrozitor. Gândindu-se la asta, s-a dat îndărăt. Dar bărbatul a mai avut un acces violent de tuse. „Omul acesta e bolnav“, gândi Gaston. „Tot n-ai încredere în oameni“, își spuse și-l privi pe bărbatul de lângă el, care părea că suferă cumplit. „De ce-am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
smulsă hârtia pe alocuri. Printr-una din crăpături se auzea un sforăit sănătos. Și pe aici te izbea același miros de animal. Pe neașteptate, cineva l-a strigat în șoaptă. — Hei! Hei! Gaston s-a oprit și s-a uitat îndărăt, dar nu a văzut pe nimeni. — Hei! Hei! Și-a dat seama de data aceasta că vocea venea printr-o crăpătură în ușa din fața lui. — Cine? — Eu. Îți amintești? Shibuya. A recunoscut vocea. Era femeia care făcuse shoben. Era vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
semăn cu nimeni pe care l-ai cunoscut cândva? Bineînțeles, omul e mort... Un locotenent de marină pe care l-ai omorât. Sunt fratele lui mai mic. Consternarea și teama s-au întipărit brusc pe chipul lui Kanai. Dându-se îndărăt doi-trei pași, s-a împiedicat de sacii de ciment și a căzut. Deși Endō nu-și scosese încă arma, Kanai, fără să încerce nici măcar să se ridice, și-a astupat fața cu mâna dreaptă și a scos un țipăt ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ochii lui Endō, ațintiți asupra lui Gaston, scânteiau de ură. — Ticălosule! Piei dracului din calea mea! Nu pot să sufăr gunoaiele ca tine. A ridicat mâna cu intenția de a-l lovi iar pe Gaston, dar acesta s-a dat îndărăt câțiva pași. Luându-și o distanță sigură față de ucigaș, l-a anunțat din nou : — Merg cu tine, spuse în șoaptă de data asta, de parcă vorbea singur. Mergi, pe naiba. Vrei să te bat până crapi? — Nu. Nu vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Dragoste“, „încredere“ - vorbe goale, de circumstanță. Nu mă mai duci de nas. — Mă doare. Dacă mai faci un singur pas în urma mea, jur că te ucid. Ia vezi ! Endō i-a dat drumul și a plecat. Când s-a uitat îndărăt și l-a văzut pe Gaston târându-se de-a lungul zidului în urma lui, s-a repezit la el și l-a lovit cu toată forța cu patul pistolului în tâmplă. Bubuiala a fost zdravănă. Gaston s-a răsucit puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
muntele acesta, aveau apoi de străbătut valea dintre muntele Matsumori și muntele Takamori. Endō respira greu. Gaston, care mergea în urma lui cu cazmaua și frânghia, își dădea seama, după mișcarea umerilor, ce efort teribil făcea ca să respire. Când a privit îndărăt - lucru pe care-l făcea la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare pe frunte și părul i se lipise de cap din pricina transpirației reci. — Să ne odihnim puțin, spuse Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îmbrăcămintea sfâșiată se vedea sângele care îi curgea pe piept și pe brațe. Cei doi respirau greu. S-au fulgerat o clipă din priviri. Endō, care nu mai putea mișca umărul stâng, stătea cu spatele la mlaștină. S-a dat câțiva pași îndărăt, dar Kobayashi a reușit să-l atace din nou cu cazmaua. Respira greu, de i se scuturau umerii. Endō-san! strigă din răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul unduia apa. În clipa aceea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
senzația că dacă întinde mâna ajunge la ei. Pe munte urca anevoie Gaston. Se ținea de stânci și de copaci și înainta pas cu pas, gâfâind, spre vârf. Din când în când îi mai scăpa câte un picior și aluneca îndărăt. Era tare amărât când se dădea cu fundul de pământ, dar se ridica și pornea mai departe. Lui Takamori i se părea caraghios și râdea de fiecare dată când cădea Gaston, dar se pare că acesta și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mamă, că tanti-Alina are ea grijă de tine, dar și tu să pui mâna, să nu cazi pe capul ei, că ești mare și trebuie să te-nveți, iar dacă e ceva, ne scrii și venim de-acolo, ne-ntoarcem îndărăt la sărăcia noastră, dacă tu n-oi putea să te-nțelegi cu tanti-Alina. I-ar fi părut rău să se-ntoarcă din cauza ei, s-ar fi simțit vinovată până la moarte - și pe asta contaseră și ei. Așa că noaptea plângea încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
violente ale tatălui. Sau, cel puțin, nu le dovedise Încă niciodată pînă atunci. Laba grea se lăsă peste umărul Mariei, care se clătină, lăsînd să-i scape un țipăt Înăbușit. Dar, În loc s-o Împingă, mîna o trase cu violență Îndărăt. Trăsăturile ei se destinseră cînd Îl recunoscu pe Pierric, căruia Îi ceru pe un ton blînd să-i dea drumul. El o Înșfăcă și mai zdravăn, aproape ridicînd-o de la sol, cu trăsăturile chipului deformate de o expresie de teroare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În cîmpul acela vizual incert, chipul Yvonnei. - Ți-am spus să nu-ți bagi nasul În treburile noastre... Sufocată de privirea rece, de ceea ce putea citi În privirea hotărîtă, Marie avu oribila impresie că Yvonne avea s-o azvîrle definitiv Îndărăt În infernul de coșmar din care ieșea cu mare greutate. Cu perna În mînă, femeia se aplecă peste Marie, cînd ușa se deschise lăsînd să apară o infirmieră. - Vă rog să ieșiți, am primit un apel de la SRPJ, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]