2,323 matches
-
a constituit în același timp și începutul "artelor și meseriilor". Denumirea acestor "lipsiți de castă" era Burensunker. Anume acești copii au fost îndrituiți la meserii determinate: o parte au devenit țesători, o alta lucrători în fier, și astfel din diversele îndeletniciri s-au născut diverse caste, într-un număr mai mare acolo unde exista mai multă civilizație și mai mic acela unde viața era mai puțin civilizată. Cea mai nobilă dintre aceste caste hibride este aceea care-și are originea în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tranziției noastre ce pare fără de sfîrșit. E reconfortant în sine, ca pur exercițiu al lecturii, dar și pentru că fiecare dintre noi are nevoie de zone de stabilitate, de siguranță. Dacă ești artist, ai noroc, le poți găsi în domeniul propriei îndeletniciri profesionale. Dar dacă nu ești? Cum e cazul majorității celor care i-au citit articolele săptămînă după săptămînă. Atunci, nu prea ai altă soluție, le cauți în cuvintele "jurnalistului" tău favorit. Și, pentru că veni vorba l-am citit pe Val
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încă: dacă statuia cuiva din vechime, scăpată demolărilor proletare, părea prea tristă în fotografie, trebuia s-o fac să surîdă, îi netezeam comisura buzelor, îi lungeam ochii, ce mai, o făceam fericită. (Rușinea nu m-a părăsit niciodată, rememorînd ingrata îndeletnicire.) De părăsit anecdoticul și de văzut marea fotografie a minciunii totalitare, imensul retuș la care a recurs neobosit orînduirea marcată structural de ilegitimitate, pentru a pune într-un fals acord propaganda grosieră cu realitatea potrivnică. Întreaga presă falsifica prin silnică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Neaprinsă. Spectacol stradal. O revăd, întîmplător, după cîteva zile, pe bulevardul Carol: aceeași țigară, stinsă, în dreapta. Accesoriul ultimei mode... Sînt rugat de amicul B. să-i acord noii sale cunoștințe cîteva minute pentru edificare întru pictură. Gracila ființă practică aspra îndeletnicire în taină și și-ar dori o ieșire în lume cu lucrările care s-au tot adunat. Accept și mă aflu în fața unei făpturi de o incredibilă gingășie. Mirarea-mi tocmai aici își are impactul, între finețea de heruv cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dat de dom'Iliescu SRI-ului: "Măi dragă, ia predați voi toată arhiva securității CNSAS-ului! Executarea!" ar putea reabilita anemica instituție, atît de emasculată postdecembrist (oricum antipatică mai ales unui Năstase, în virtutea mefienței acestuia față cu istoria recentă ca îndeletnicire anacronică aceasta și perturbatoare într-un prezent, vai, de cu totul alte priorități). Pesimism? Nu chiar. Să fim convinși că pînă și mistica noțiune de "președinte permanent" e, și ea, una nu numai relativă, ci de-a dreptul aberantă. (Ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la ochi de futile. Superbelor parade ale fetelor în floare de pe marile bulevarde sau de pe haioasele terase, cavalerii trebuie să le răspundă, nu?, cu fapte de arme. Unul din fapte se vrea a fi arta vizuală. Nu pictura, nu sculptura, îndeletniciri, puah, insuportabil de vetuste. Artele vizuale! Drăguțul băiețică, vag efeminat nedisplăcînd tocmai prin asta rafinatelor fete se aruncă brav, cavalerește, în luptă, alegînd soluții la modă, cele care deși fumate acum o sută de ani au încă șartul provocării. Iar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
8 din cele 17 ținuturi ale Moldovei, drept ocupație principală a locuitorilor, cărăușia. Era vorba de ținuturile Roman, Bacău, Putna, Tecuci, Covurlui, Tutova, Dorohoi și Botoșani. Cărăușii, în marea lor majoritate, erau țărani clăcași și urmarea firească a exercitării acestei îndeletniciri a fost conflictul cu boierul. Acesta din urmă era interesat, pe de o parte, ca țăranul să aibă bani într-o măsură strict necesară, iar pe de altă parte, ca țăranul să-și execute fără cusur obligațiile sale de clăcaș
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
zăcămintele nu sânt prea adânci și unde infiltrațiunile de apă lipsesc în general”. Extragerea petrolului se efectua în zona marginală a fleisului moldovenesc, în ținutul Bacău și îndeosebi în regiunea Lucăcești-Zemeș, unde existau sate întregi ai căror locuitori practicau, ca îndeletnicire principală, exploatarea și transportul păcurii. Depistarea și estimarea rezervelor de petrol a fost un proces lung, la care și-au dat contribuția experiența și cunoștințele empirice ale locuitorilor indigeni, mintea luminată a lui Dimitrie Cantemir, explorările lui Anatolie Demidov, <Carol
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
epocă, în statisticile moldovene se face distincție între meșterii stoleri, dulgheri, rotari, cărătași, droșcari, butnari (dogari), zugravii de lemn etc. În catagrafiile orașelor găsim reprezentate mai toate specializările cunoscute astăzi. Unele specialități noi în prelucrarea lemnului își fac loc, printre îndeletnicirile tradiționale, în acea perioadă, ca de pildă meșteșugul parchetării. În Moldova, nu se aflau astfel de meșteri. De aceea, Rosetti Roznovanu a adus, în 1851, pentru parchetarea „odăilor” sale de la Stânca, un meșter englez, care și-a luat ca ajutoare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
coexistau toate formele de muncă meșteșugărească (meșteșugul casnic, la comandă, mica producție de mărfuri) predominând însă ultima formă. În orășele și târgurile moldovene o mare parte a meșteșugarilor este ruptă total sau parțial de agricultură. Totuși, agricultura rămâne încă o îndeletnicire complementară, pe care meșteșugarii, datorită câștigurilor mici, sunt nevoiți să o practice pentru întreținerea existenței. Meșteșugarii se folosesc de izlazul târgului, de moșia târgului, au vitele lor. Micul meșteșugar posedă de obicei un mic atelier, unde el lucrează singur sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din sate erau legați prin lege de starea și obligațiile de țărani, clăcași sau liberi, statul tratându-i ca țărani și neacordându-le patente, ca atare ei nu apar în statisticile vremii. Rareori în catagrafii, în dreptul numelor se adaugă și îndeletnicirea de meșteșugar. Din această cauză prezentarea meșteșugarilor la sate se întemeiază pe informații disparate, cu excepția atelierelor și a instalațiilor meșteșugărești mai mari, care sunt înscrise în statisticile de la începutul deceniului șapte al secolului trecut. Studiul meșteșugurilor sătești nu poate fi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru construcții (de pildă catargele), sau lemnul ce se prelucra pentru nevoile casnice ale marii majorități a poporului (de pildă vesela) - sau pentru nevoile gospodăriei țărănești și boierești (cară, poloboace pentru regiunile viticole) sau chiar pentru export, era obiectul principalei îndeletniciri a meșterului din regiunea de munte. Progresul societății, creșterea necesităților și a cerințelor unor largi pături sociale au determinat o accentuare a specializării și în acest domeniu. În documente se face distincție între meșterii constructori de plute, de ferestraie, de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de adepți, ea nu s-a extins în afara boierimii și a burgheziei. Marea majoritate a poporului continua să poarte costumul național-popular, confecționat din pânză de casă sau suman. În regiunile unde creșterea oilor era ocupația principală a locuitorilor sau principala îndeletnicire complementară, aproape fiecare gospodărie își satisfăcea prin mijloace proprii nevoile casnice și vestimentare. Locuitorii făceau din lână aba, dimie, șaiag etc., din păr de capră preșuri, saci etc. Uneltele de lucru erau cele tradiționale: furca, fusul, roata, țușuienească, stativa îngustă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
exploatare de tip capitalist, în cadrul cărora el ori se înavuțea, ori se ruina. În cel din urmă caz era nevoit, pentru a scăpa de obligațiile fiscale și de breaslă, să-și caute refugiu în alt loc sau într-o altă îndeletnicire. Numai așa se explică fuga din orașe a meșterilor și a calfelor. Documentele consemnează acest fenomen într-un chip neîndoielnic. Între 1838 și 1845 din orașul Bârlad au fugit 62 de meșteri și calfe, din Târgul Frumos 8, din Vaslui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
activă în proporții de masă. Într-o situație cu totul deosebită se aflau meșteșugarii din mediul sătesc. Prin Regulamentul Organic, ca și prin așezământul din 1851, țăranilor li s-a confirmat dreptul de a practica meșteșugul, dar numai ca o îndeletnicire complementară agriculturii. Meșteșugarii din sate au fost siliți să rămână, înainte de toate, agricultori, clăcași legați de îndatoriri feudale față de stăpânul moșiei. În art. 32, anexa lit. Z din Regulamentul Organic, se spune că birnicii „au dreptul, după obiceiul pămîntului, de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
forța de muncă, creând o piață a forței de muncă, ea se înfăptuia într-un ritm mai rapid decât în epoca precedentă. Cei mai numeroși dintre lucrătorii de la saline, rufetașii, aveau în folosință terenuri pe care practicau agricultura ca o îndeletnicire complementară, izlazuri pe care creșteau vite, se foloseau de păduri, de anumite drepturi de monopol asupra unor iraturi ale Tg. Ocna. Or, în perioada 1848-64, pământurile lor erau rășluite sistematic, iraturile trecuseră asupra eforiilor, încât și această categorie de lucrători
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înțelege că între aceștia nu se aflau lucrători angajați în atelierele industriale. Muncitorii din întreprinderile și instalațiile mecanice erau, cum este și firesc, în cea mai mare parte rupți total de agricultură. În documente nu întâlnim mențiuni relative la alte îndeletniciri în afara acelei care îi lega de fabrică. Excepție făcea M. Kogălniceanu, care a dat fiecărei familii de lucrători de la fabrica sa de postav „o bucată de loc, fără plată, pentru grâne și legume”. Într-o situație oarecum deosebită se aflau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrători angajați vremelnic la „descărcat cazane”, care munceau doar trei zile dintr-o lună, alții care lucrau 20 de zile dintr-o lună și despre care documentele nu ne îngăduie să precizăm dacă lucrul la zalhana era pentru ei o îndeletnicire principală sau complementară. Exceptând zalhanalele, unde este foarte probabil să se fi folosit parțial și munca clăcașilor, îndeosebi atunci când proprietarul întreprinderii era și proprietarul sau arendașul moșiei, în industria moldovenească între anii 1848-1864 se generalizaseră relațiile de producție capitaliste. Despărțirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că locul principal în industrie îl avea ramura alimentară, cu întreprinderi situate în cea mai mare parte în mediul sătesc, făcea ca numărul lucrătorilor nedespărțiți total de mijloacele de producție să fie încă mare. De cele mai multe ori însă, practicarea unor îndeletniciri complementare era impusă lucrătorilor de condițiile de viață și muncă foarte grele. În situația cea mai gravă se aflau muncitorii de la saline, pe care călătorul francez Appert i-a văzut în 1853 ieșind la suprafață „nenorociți, cu totul zdrobiți”. Lucrând
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ele ea se dublează în câteva decenii și ceea ce-i mai important, structura socială a orașelor suferă prefaceri vizibile în sensul că un număr sporit de orășeni se rup parțial și, într-o oarecare măsură, chiar total de agricultură, practicând îndeletniciri specific orășenești [...]. Vechile târgușoare își schimbă caracterul medieval de reședință a unei autorități; ele devin centre de schimb de însemnătate locală. Cele mai multe dintre orașe sunt centre de schimb de importanță regională, iar unele (Iași, Galați) de importanță națională. Locuitorii ocolului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a III-a a orașului Iași între 1845-1851: 2 erau păzitori, 3 fanaragii, 4 sacagii, 2 cotigari, 2 ciocli, 9 chelari, 11 vizitii, 1 portar, 21 rândași, 2 argați, 1 slujitor la spital, 1 grădinar și 2 „slujind la dugheni”. Îndeletnicirile lor în orașe au fost determinate de lipsa unei industrii ajunsă la acel stadiu de dezvoltare în care absorbirea brațelor de muncă imigrate din mediul sătesc devine una din condițiile dezvoltării ei. În aceste împrejurări, puțini dintre țăranii imigrați în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
XVIII-lea și începutul celui următor, micul producător a continuat să rămână la jumătatea secolului al XIX-lea tipul predominant al industriei orășenești. În aceste împrejurări, apare pe deplin explicabilă și legătura care mai exista între mulți dintre meșteșugari și îndeletnicirile specific rurale. Este adevărat că aceste din urmă sunt complementare pentru meșteșugari, dar ele sunt evidente și ne obligă să luăm în considerație faptul că, de cele mai multe ori, mulți meșteșugari orășeni erau rupți numai parțial de agricultură. Parte din ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a locuitorilor era agricultura și creșterea vitelor, au avut o puternică înrâurire asupra vieții social-economice urbane în sensul că pe primul plan era situat comerțul, nu industria. Particularitatea principală a acestor orașe consta în marea răspândire pe care o aveau îndeletnicirile sătești în rândul populației orășenești. Această observație se aplică într-o mai mică măsură Iașului, un mare centru meșteșugăresc-negustoresc și administrativ, dar întru totul celorlalte orașe mai mici și târguri din zona agricolă a Moldovei. Se înțelege că meșteșugarii nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cele două categorii mai sus menționate era operată în catagrafie, așa că descreșterea numărului patentarilor de starea I-a apare limpede. Numai că, de fapt, nu este vorba de o descreștere reală, ci de o schimbare a poziției sociale cu menținerea îndeletnicirilor anterioare. Ruperea de agricultură a negustorilor a atins în acea vreme același grad ca și al meșteșugarilor. Ea a avut loc într-o mai mare măsură în Iași, Galați și într-o mai mică măsură în celelalte orașe din zona
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chiar ca unii negustori, și anume cei ce-și transportau mărfurile cu propriile lor vite, să fi cultivat pământ nu numai pentru hrana familiilor lor, ci și pentru furaje. Dar, ca și meșteșugarii, ei practicau agricultura sau creșterea vitelor ca îndeletniciri complementare. Faptul că problema aprovizionării orașelor cu alimente constituia în acea epocă o chestiune de importanță capitală pentru eforii și Ministerul de Interne dovedește că o parte a negustorilor și meșteșugarilor, care alcătuiau majoritatea populației în principalele orașe, erau rupți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]