1,581 matches
-
-ntâmplă cel mai mare rău și bine totodată care se putea ntâmpla pentru ca venirea lui acolo să nu fi fost cu totul zadarnică și absurdă. Apăru Tom! Se frecă la ochi să se dezmeticească, își făcu loc cu coatele, se-ndesă printre dansatori și bețivi și cu cât își dădea seama că nu se-nșela, cu-atât un frig tot mai mare luneca în el, făcându-l să dârdâie ca-n mijlocul iernii. Încordarea lui era atât de mare, că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dacă vin rușii? Nu știu ce-o să se-aleagă din toate doamnele și domnișoarele astea la care te gândești dumneata, spuse Cerboaica, dar cel puțin își trăiesc viața. Asta da, asta da! se grăbi să aprobe șchiopul. Cu vârf și-ndesat! Până la ghiftuială! Bătrâna, ascultându-le glasurile, dintr-o dată, ca și cum i s-ar fi aprins un bec și i s-ar fi făcut lumină în cap, înțelese. Tom trăia. Era acolo. O căuta prin oraș, și dacă n-o găsea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de pește. Fără s-o recunoască, fata îi întindea o cană mare, cazonă, de ceai. Întoarse umărul și lăsă fața în jos, mulțumind. Hai, mamă! Hai, odată! strigă, înțelegând că bătrâna a strecurat felia de pâine în traistă și se îndeasă să mai primească una. Primul impuls fu să arunce cana și s-o rupă la fugă, să dispară de-acolo, dar așa ceva ar fi stârnit indignarea generală. Foamea, care-i scormonea măruntaiele, o făcu să cedeze. Se trase într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a străzii. Acesta este destinul lui Dorobanțu Petrișor, un personaj care a rămas fidel băncii din fața blocului din care a fost nevoit să plece și care astăzi adăpostește singura avere pe care o mai are: o pungă în care sunt îndesate câteva bluze. Sub aceeași bancă stă deseori și o sticlă de băutură care îl ajută să uite de necazuri, după cum povestește chiar el. De sub nelipsita șapcă pe care o poartă, se ivește un chip brăzdat de riduri și o barbă
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
construi șipe un metru pătrat, în evantai. - Mă consideră deci un tehnician. Totuși e frumos din partea lui. Hagienuș aduse vorba despre oratorie, observând că acum nu se mai vorbea, se dădeau numai comenzi militare. -- Hei, unde e vremea când se îndesa lumea să te asculte vorbind, domnule Pomponescu! . - Crezi, stimula profesorul de beton armat, că discursurilemele erau de natură a produce plăcere cuiva cu totul dezinteresat? . - Cum vorbești, domnule Pomponescu, superi peDumnezeu! Discursurile dumitale erau eveniment. Ce? Mulți oratori ca dumneata
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
opusă. — Duncan! strigă omul. Thaw fu săltat în aer și scuturat. — Unde-ai fost? Unde-ai fost? Unde-ai fost? țipa omul întruna, fără rost, iar Thaw, plin de dragoste și recunoștință, strigă la rîndul lui: — Tati! Domnul Thaw își îndesă fiul sub braț și alergă spre casă. Printre pașii mari și smuciți ai tatălui său, Thaw auzi din nou zgomotul metalic. Urcară treptele și intrară în gura gangului, iar Thaw fu pus jos. Rămaseră în întuneric, răsuflînd din greu; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
compuse aceste hoituri cu asemănare de om. Căci, în adevăr, rușine i-ar fi oricărui om c-o umbră de scrupul ca, după ce-au călcat, la 11 fevruarie, un jurământ de onoare de două ori depus, să se mai îndese în fruntea afacerilor țării; rușine unui altuia ca, după ce s-au îmbogățit prin specule, să-și lase nevasta și copiii, cu cari trăise în sărăcie, pentru a se înhăita cu curtizane; rușine unui al treilea de-a ocupa înalte demnități
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în costum de epocă, cu coleretă la gât, proptește vârful săbiei în pieptul unui bărbos uriaș. Zâmbind larg, fata se-ndreptase direct spre el și-l apucase de braț, pe când Costel, furios pe sine că n-o văzuse de departe, îndesă repede mărunțișul la loc în buzunar și-i zise atât de oficial "bună ziua", încît fata se-nveseli și mai tare. Bănățenii ăștia tăntîlăi. La Govora Costel era-ntr-un grup de ucenici de la o școală profesională din Lugoj, toți o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cur de muiere", iar ea, cu obișnuința silei și-a milei, gîndindu-se deja cum o să doarmă când o s-o lase în fine în pace, îi apucă viermele moale și gros ca o țâță de vacă și-ncearcă să și-l îndese acolo, să scape mai repede. Se freacă burtă pe burtă, încetișor, să nu-i audă ăia mici, își ling gâturile cu gust acrișor, buzele sărate la colțuri, dar sula soțului, altădată brutală și tare ca uneltele lui din atelier, atârnă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dinăuntru, cu zulufii din dreptul urechilor făcând spirale afinate de-a lungul fălcilor ei slabe, mama s-a apucat de lucru într-o dimineață limpede, cu un cer de aur topit, de parcă slava a mii de serafimi și-ar fi-ndesat penele unele-n altele ca să privească pe fereastra noastră. Noul covor, am observat din primele zile, nu mai creștea doar pe verticală, strat după strat de lână bătută cu furculița, ci și în adâncime, îngroșîndu-se, în perspectivă, către ușa de la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aștepți de la el? De unde să știe el că frumoasa cravată de pionier era o bucățică din marele steag roșu ca sângele vărsat de muncitori? Și-o puse la loc, trecîndu-și-o pe sub epoleți, apoi își scoase bascul din buzunar, unde-l îndesase încă din clasă, și privi multă vreme insigna prinsă cu ac de alamă pe el. Mai avea acasă insigne, o mașină, una pe care era un cap de om și niște litere chinezești, o paletă de tenis, toate frumos smălțuite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
femeii, o a doua se înfipse în gâtlejul bărbatului și începu să-și croiască loc acolo, iar a treia îl fixă pe Rim. Quintul prinse cu mare ușurință insecta, o strivi între degete și apoi, cu un gest rapid, o îndesă în nara stânga a bărbatului. Avusese o moarte frumoasă. Nu mulți războinici aveau privilegiul de a se lupta cu un quint. Rim pătrunse în magazin și văzu imediat containerul. Era încadrat de patru luptători cu înfățișare fioroasă. Spionul zâmbi larg
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o diversiune, Înălțimea Voastră. O să vedeți. Acum, dați-mi documentele! Kasser alese de sub lavița sub care dormise hârtiile care povesteau despre primii quinți și despre Bogannus. Pe aceea în care se vorbea despre cei O Mie de Voluntari și-o îndesă însă la piept, într-un buzunar secret. ― Mult noroc. Ți-aș strânge mâna dacă n-aș ști că te doare așa de rău, spuse Kasser întorcîndu-se repede spre Mos. Ura despărțirile. Ca și sacrificiile. De fapt, ura tot ceea ce i
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se par valabile. Ești singur... Alaana regretă imediat că îi spusese Jorlee. Chiar și prin ecranul protector al ciupercii simți mintea tânărului inundată de o substanță verde și se îngrozi. Ce faci? tună Alaana în mintea lui Xtyn. Tânărul își îndesă însă gluga pe cap și ieși hotărât din camera lui, cufundîndu-se printre ai lui, acolo unde vacarmul vocii ly îl punea la adăpost de mintea Alaanei. Lonis și Insa i se alăturară imediat. - Au vrut să rupă copacul, șopti repede
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
avuseseră cu doar câteva secunde înainte. - A avut deci dreptate N'Gai Loon? Am făcut oare greșeala vieții mele? Fargo dădu agitat din mâini, încercînd să găsească puțin aer care să-i permită să spună ceva, în ciuda faptului că-și îndesase în gură o prăjitură întreagă, luată de pe un platou pe care-l trăsese mai lângă el. - N'Gai Loon ăsta a fost mereu un opărit. Am și scris într-o carte că, decât să fii ca el, mai bine nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înfățișare și o ținută autoritare. în privirile amândurora se citeau viclenie și o cumplită cruzime. Ardarich era uscățiv, cu un profil ascuțit, de vulpe, cu păr blondiu, mustăți lungi și ochi azurii, cu o expresie incredibil de pătrunzătoare. Onegesius era îndesat, gros la trup și cu capul mare, lent în mișcări, dar acea impresie de moliciune pe care o lăsa oricui îl privea era imediat contrazisă de privirea sa pătrunzătoare și extrem de vie a neliniștitorilor săi ochi mongoli. La fel de crud sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i dau femeii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i dau femeii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
îmi terminasem treaba și aveam mâinile libere, așa că i-am propus să-l ajut. Am urcat amândoi cu scara rulantă până la peron. I-am găsit acolo pe domnii Toyoda, Takahashi și Hishinuma. Pe jos era o grămadă de ziare ude. Îndesau ziarele în pungi de plastic, din care curgea un lichid. Matsumoto a șters lichidul de pe jos cu mopul. Eu n-am ținut mopul în mână. Nu am atins ziarele, pentru că deja fuseseră îndesate în pungile de plastic. Nu am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jos era o grămadă de ziare ude. Îndesau ziarele în pungi de plastic, din care curgea un lichid. Matsumoto a șters lichidul de pe jos cu mopul. Eu n-am ținut mopul în mână. Nu am atins ziarele, pentru că deja fuseseră îndesate în pungile de plastic. Nu am avut cu ce să-i ajut. Doar stăteam lăngă ei. Priveam. „Ce se întâmplă?“, mă gândeam. Nici nu mi-am putut închipui despre ce e vorba. Nu simțeam nici un miros ciudat. Domnul Takahashi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îi spusei. Tu ești Baptiste Bordave, eu sunt Olaf Sildur. Mă pătrundeam de această nouă legitimitate. Olaf Sildur: îmi plăcea mai mult decât Baptiste Bordave. Câștigam la schimbul acesta. Pe alte planuri, aș avea de câștigat? Incertitudinea mă excita. Am îndesat într-o valiză banală câteva haine apoi am privit cu atenție mortul: nimic nu permitea să te îndoiești că era Baptiste Bordave. Nimic, în afara unei anchete, desigur, dar nu ar exista nici un motiv să se facă vreo anchetă în legătură cu bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
iar întrebuințarea. {EminescuOpVIII 579} HENRIETA DE SERREY de Armand de Lagniau Clopotele suna în zborul cel mare, o gloată multă de norod împluse marea și frumoasa uliță a Toledei. Citadini, gentilomi și lazaroni în amestec își da coate și se îndesa pe ulițe și în piețele publice; toate ferestrele scânteia de diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete ale frumoaselor și oacheșelor napolitane. Era 19 sept., ziua aniversară a Sântului Ianuarie. Vezuv era în liniște, golful de Ischia se colora
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cumpărând imediat și un caiet program. Nu exista excepție la chestia asta, te duceau la locul tău chiar dacă era foarte aproape de margine, iar tu dădeai banul din care probabil că trăiau ele. Aveau o tășcuță de piele la brâu și îndesau acolo francii și te ungeau cu cel mai frumos și mai larg zâmbet din lume. „Ce ne facem, monșerule”, mă pomenesc gândind cu glas tare. Mă fac că mă gândesc la ceva, privesc cu atenție sala, pe sus, pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Zamfira, în timp ce punea pe masă de ale gurii. Cu toată graba pe care o avea, moș Dumitru a mâncat pe așezatelea. Așa îi era feleșagul, cum spunea el. Când s-a ridicat de la masă, și-a făcut cruce, și-a îndesat cușma pe cap și a ieșit... Mergea grăbit, cu gândul la oamenii care ar fi buni pentru treaba pe care o plănuise... Bine te-am găsit, Costăchele! Bine ai venit, moș Dumitre. Ia spune, cum a fost drumul și cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fiecare În parte cu câte o felie de pâine. În jurul gâtului avea cămașă, dar era una care s-ar fi potrivit pe scaunul unui bărbier, iar gâtul lui ar fi trebuit să fie Înhămat la plug. Mânecile jachetei sale fuseseră Îndesate cu câteva kilograme de cartofi și se sfârșeau brusc, prematur, dând la iveală Încheieturi și pumni care aveau mărimea și culoarea a doi raci fierți. Respirând adânc, am scuturat din cap, amorțit de durere. M-am ridicat În capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]