1,549 matches
-
din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de porțelan, pe când păpușarul își numără banii.Sforile îi strâng din ce în ce mai crunt încheieturile.Păpușarul le strunește cu îndemânare și zâmbește larg publicului după fiecare reprezentație. Ar zâmbi și ea copiilor care îi îndeasă dulciuri în mâinile imobile. Dar nu cunoștea nici gustul „dulce” și nici „amar”. Cuvintele nu aveau simbol în puțina ei rațiune. Pe când păpușarul dormea liniștit, a pornit așa, hai hui pe străzi.A nimerit într-un „azil de suflete” ...Lumea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bărbatu său...Și ăla, un fel de Moromete cu un simț al proprietății mult prea dezvoltat...Doamne ferește, să se apropie cineva de proprietatea lui, că face moarte de om. Dar te pui cu datoria față de stat? Că profilul o tot îndesa: -Și-a venit vremea să-ți faci datoria față de stat, ca să mă exprim plastic. Eu cred că înțelegi. Ai o poză? Trimite-o! Și femeia, sărmana, caută și trimite prima poză care se deschide...Era ea, la păscut vaca... Poate era
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pentru oameni? Și se priveau ostentativ drept în ochii sufletului recunoscându-și specia din care îndrăzneau să facă parte. Mâna ei îi mângâie tremurător obrazul și atingerea asta trezește în el o forță nebănuită... Parcă ar vrea să și-o îndese în suflet... Dar sufletul lui era prea mic și ea nu voia să renunțe la aripi... Erau albastre și doar ele îi mai aminteau zborul. Îl privea, mereu, și ar fi vrut să-i fure doar o clipă din viață
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lui era prea mic și ea nu voia să renunțe la aripi... Erau albastre și doar ele îi mai aminteau zborul. Îl privea, mereu, și ar fi vrut să-i fure doar o clipă din viață, pe care să șio îndese, pe ascuns, în buzunar. Apoi să fugă prin imensitatea viselor lui ca un copil desculț.... și să râdă, de parcă cineva a pierdut o într-un magazin de jucării, printre păpuși despletite, îmbrăcate în rochii de iluzii... Ar fi vrut să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încotro se îndreaptă? Așa se întrebau din priviri, tacit,și se mai întrebau dacă există cu adevărat fericirea sau e doar o poveste închipuită de alții. Ea tot îi mai era dragă, și încă ar fi vrut să și o îndese în suflet și să n-o mai lase sa plece de acolo vreodată. Dar sufletul lui nu se mai mărea. Era tot prea mic pentru ea, și femeia asta care-i stătea gânditoare, alături, nu voia să renunțe la aripile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o zbatere de pleoape. Când râul mușca furios din maluri, mistreții se retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
deschiși. Am chipul împuținat de timp, fața arsă de soare și pe ochi aceleași aripi. Aripile s-au născut în mine încă din copilărie. Aud glasuri vesele de copii. Sunt tovarășii mei de joacă. Voioșia lor mă cutremură. Tata îmi îndeasă în picioare sandalele noi: “Ca să nu mai suferi!” îmi șoptește și îmi mângâie obrazul cu multă căldură. Arunc, așa cum fac întotdeauna, sandalele peste gard, în tufa de regina-nopții și pornesc desculț, să simt țărâna și ierburile uscate. Alergăm, alergăm și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să fie! M-am ridicat Înjurând În șoaptă, mi-am tras pe mine o bluză gri Împletită și o fustă la limita lungimii admise, m-am dat cu ruj În timp ce Maria mi-a pieptănat și prins părul și mi-am Îndesat În geantă toate caietele de pe birou. Totul a durat mai puțin de zece minute, ca de obicei. ― Dacă ai de gând să mănânci, ai face bine să te grăbești. ― Nu vreau să mănânc azi! Și așa Îmi vine să vomit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
primus inter pares va conchide textele urmåtoare au fost considerate nesatisfåcåtoare încurajându-i pe toți membrii suitei så ofere comentarii și påreri și tedeumuri constructive la aceste texte pentru a-i ajuta pe autorii îmbålsåmați så treacă Acheronul de celulozå îndesați în coșuri pline de nume și texte distribuite acolo de Marele Editor Poimâine fugit irreparabile tempus Sic
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1641]
-
Brigit spune că nici în ziua de azi nu și-a revenit în urma acelei experiențe. Dar, oricum, experiența ei n-a fost la fel de îngrozitoare ca aceea a fratelui ei mai mare, Oisin, care a trebuit să poarte o găleată neagră îndesată pe cap și să răsufle greu. Pentru că așa îi cerea rolul de Darth Vader.) Câteva clipe mai târziu, Gaz și cu mine am stabilit că și între noi exista o legătură. Gaz a spus: —îmi pari cunoscută. După care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ei, m-am gândit, o să refuz percheziția corporală! Cum îndrăznesc? între timp, însă, unde puteam să pitesc sticla? Haina mi-o lăsasem la recepție, iar alte buzunare nu aveam. Aproape nevenindu-mi să cred, mi-am ridicat puloverul și-am îndesat sticla în sutien, între sâni. Dar pieptul îmi era plin de vânătăi, așa că sticla îmi producea niște dureri îngrozitoare. Am încercat s-o așez într-una dintre cupe, apoi am mutat-o în cealaltă, dar forma sticlei se distingea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Deși dalele pardoselii arătau de parc-ar fi fost acolo de la începutul timpului. Am aruncat o privire rapidă celor de la masă. Erau în jur de douăzeci de „clienți“. Dintre care numai vreo cinci erau femei. Bătrânul obez din dreapta mea își îndesa de zor mâncare în gură. Oare era bulimic? Tânărul obez din stânga s-a prezentat ca fiind Davy. —Bună, Davy, am zâmbit eu cu demnitate. Nu era nevoie să fiu foarte prietenoasă. îmi propusesem să păstrez o distanță strictă, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pus pe mine șase kilograme jumate de când am venit aici, a adăugat Clarence. Am simțit cum mi se strânge inima, iar mâna cu furculița încărcată cu cartofi mi s-a oprit la jumătatea drumului, înainte de a fi apucat să-mi îndes mâncarea-n gură. Nu voiam să pun pe mine șase kilograme juma’. Nu voiam să mă îngraș deloc. Și așa nu arătam extraordinar. în timp ce încercam să mă conving că o masă mustind de grăsime n-o să facă ravagii prea mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu palma ca și când aș fi curățat un geam. Apoi, mă ștergeam repede cu un șervețel. Voiam cu disperare să mă culc. Mi-a ajuns prin câte-am trecut pe ziua de azi, mă gândeam, mi-a ajuns cu vârf și-ndesat! Vreau să uit de toate. Măcar o clipă! Dar Chaquie nu-mi dădea pace. A continuat să vorbească până și atunci când m-am ascuns în spatele cărții lui Raymond Carver. Pe care o luasem cu mine doar fiindcă mi-o dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Motivul pentru care vocea lui suna înfundat era că avea gura astupată cu o bucată enormă de pâine. Presupun c-o să mă spui pentru chestia asta, nu? a zis el cu o expresie de câine bătut, în timp ce-și îndesa în gură felie după felie. —Să te spun? am exclamat eu. De ce să te spun? —De ce nu? Suferința i se citea pe chip și în voce. Ar trebui să-ți pese de mine. Ar trebui să mă ajuți să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ta. — Foarte bine, a zis el cu o voce belicoasă. Așa o să și fac. Era clar că spusesem o chestie anapoda. Nu spusesem ceea ce trebuia. Și nu voisem decât să fiu drăguță. —îmmm, a zis Eamonn în timp ce continua să-și îndese felii de pâine în gură. O să mai mănânc încă una! Cu gura plină, dar foarte hotărât, Eamonn a trecut la a doua pâine. Cel puțin eu nu numărasem decât două. Numai Dumnezeu știa câte-o mai fi mâncat înainte de venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine: voiam să sar din pat, să-mi trag niște haine pe mine și într-un fel sau altul să ajung la New York și să-l opresc. La repezeală, am luat un pumn de Pringles pe care mi le-am îndesat în gură. După asta, sentimentul de panică s-a mai diminuat. Chipsurile m-au făcut să mă simt mult mai bine. Neil mi le donase după ce aflase că sunt trimisă la culcare mai devreme. Nu intenționasem să mănânc decât câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai suport, am început să scotocesc prin geantă în căutarea Valiumului. Asigurându-mă că taximetristul nu știa ce fac, am ridicat pe furiș capacul și am scos vreo două pastile. în timp ce mă prefăceam că-mi masez fața, mi le-am îndesat în gură. După care am așteptat să-mi treacă frica. La ce număr vrei s-ajungi? l-am auzit pe asasinul meu întrebându-mă. Când m-am uitat pe fereastră, mi-am dat seama că eram aproape de casă. Eram amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și ne degustam băuturile extrem de elaborate. La Llama Lounge, băuturile mergeau de minune cu gheață și decorațiuni culinare. Și nu puteai să te uiți pe o distanță mai mare de doi metri în jurul unui barman fără să nu ți se îndese în față o farfurie ultra-șic plină cu fistic. Am început să mă simt mai bine. Și asta nu numai din cauza jumătății de sticlă de tequila din care trăgeam de pe la ora prânzului. Brigit și cu mine nu ne mai simțisem atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis el citind încet de pe rețetă. Două acum și nici una în următoarele șase ore... Poți să-mi aduci niște apă? l-am întrerupt eu. Două pe dracu’! Aveam nevoie de cel puțin zece. în timp ce Luke era la bucătărie, mi-am îndesat în gură un pumn de pastile. Apoi, când s-a întors, l-am lăsat să-mi dea două împreună cu paharul cu apă. —Țam, am bolborosit incapabilă să vorbesc cum trebuie fiindcă aveam gura plină cu pastile. Dar știam că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în septembrie. Asta era soră-mea, Margaret. Eram torturată de capacitatea ei de a păstra tot felul de lucruri. Eu eram exact invers. Când primeam duminica pachetul cu ecleruri Cadbury, abia așteptam să rup hârtia de deasupra și să-mi îndes prăjiturile în gură. Când terminam, eclerurile lui Margaret erau neatinse. Normal că atunci începea să-mi pară rău că nu le păstrasem și eu și începeam să le vreau pe ale ei. Luni de zile, oul de Paște a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nerăbdătoare ca să-mi mai pese și că aveam să-mi fac griji, în legătură cu acest detaliu, mai târziu. Cu gesturi solemne, am scos din cutie mingea roșie și lucioasă de ciocolată. Mirosul mi-a umplut nările. Disperată să încep să-mi îndes în gură bucăți de ciocolată, m-am chinuit să desfac staniolul cu mare grijă. Odată treaba asta încheiată, cele două jumătăți ale oului s-au desfăcut, dând la iveală punguța foșnitoare de celofan cu bombonele Beano care stătuse cuibărită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am luat în mână o jumătate din oul de Paște al lui Margaret și, gâfâind ușor de frică și de nerăbdare, am rupt-o în două. Fericită, cu sângele alergându-mi nebunește prin vene, din cauza sentimentului de împlinire, mi-am îndesat jumătatea de ou în gură, abia apucând să gust ciocolata înainte de a înghiți totul. Fericirea nu a durat mult. în clipa în care ultima înghițitură a dispărut pe gât, rușinea i-a luat locul. Simțindu-mă vinovată, am acoperit rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tușesc, am șoptit eu. Dar poți să începi să tușești, mi-a atras Luke atenția. E mai bine să fim pregătiți. Acum hai să-ți luăm temperatura. —TREIZECI ȘI NOUĂ! a urlat el îngrijorat. După care a început frenetic să îndese marginile păturii sub mine, chiar și sub picioare. Parcă stăteam într-un cocon. — Femeia de la farmacie a zis să te țin la căldură, dar ție ți-e deja cald, a bolborosit el. La miezul nopții, temperatura îmi urcase la patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]