8,189 matches
-
lui Petrică cu morții din gura de metrou, cum chipurile s-a expus el și cum a scăpat de acolo ca prin urechile acului? Atunci totul mi s-a părut o aiureală, dom’ Roja, trebuie s-o recunosc, m-am îndoit o secundă de felul cum mă manifestasem, rămăsesem singur, Dendé își luase deja tălpășița, Sena nu mai știa pe ce lume se află, iar Tîrnăcop era pulbere. Am avut un moment de îndoială dacă nu cumva ar fi trebuit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la gura leșinatului, îi dezvelește dantura, găsește o fisură între incisivi, își strecoară unghiile în ea și o lărgește. Tîrnăcop privește scena simțind frisoane pe șira spinării, se aude un pîrîit, mai cu grijă, zice Dendé care se apucă să îndoaie în sus și în jos un dinte al furculiței, e prea tîrziu, am făcut-o de oaie, constată Gulie, uitîndu-se la amigdalele Curistului, cred că i-am dislocat mandibula, zice avînd senzația că degetele lui se joacă acum cu capul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la firele electrice de sub volan. Înainte să se apuce însă de treabă, verifică încă o dată dacă schimbătorul de viteze se afla în punctul mort, zgîlțîindu-l de cîteva ori dintr-o parte în alta și aprinse plafoniera. Abia după aceea își îndoi un genunchi și sprijinindu-se de prag își vîrî capul între scaun și masca de protecție de sub volan. Îi pipăi muchiile pînă găsi două puncte de unde putea să apuce cu degetele, și cînd simți că prizele sînt îndeajuns de bune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aproape instantaneu simți sub el huruitul la început sacadat, apoi tot mai uniform al motorului care pornise. Dar înainte să se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de Dumnezeu pe pământ să-i Încurce pe alții. -De aproape cinci ani, te-ai cumințit totuși, pari spășit. -Ei, pe dracu par spășit! Sunt obosit, nu mai am forță. Când strâng În pumn un bănuț, mă doare carnea. Înainte Îndoiam un ban de metal dintr-o singură mușcătură, iar pumnul meu când pornea spre mutra celui care mă enerva era ca ghiuleaua de tun. Acum sunt moleșit ca o cloșcă, picotesc și visez cai verzi pe pereți. Să știi, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Își dă seama că, la trei luni de la aderarea țării la Uniunea Europeană, glodul și miazmele , sunt neclintite, și nimeni nu se interesează de ele, iar puținele ziare din care citește când se postează la gura metroului, Îl fac să se Îndoiască și mai mult că cineva se va interesa curând.. Nu-i nimic Își spune, Dumnezeu e mare! De multe ori când traversează calea ferată, și intră În aglomerația din oraș cu nerăbdarea de a-și ocupa postul, Îl năpădesc amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
viață. A văzut că În lumea În care s-a născut e foarte puțină pudoare și multă, multă durere. Nu toate cuvintele puteau să aline suferința. Cele mai multe erau născute, tot din suferință. Dar pentru asta, trebuia să aștepte, să se Îndoiască de sine, să se roage, să trădeze, să meargă un timp prin mâzgă, să se mire, să fie uluit, și iar să aștepte. Așteptarea, a fost pentru el, cel mai ușor lucru. N-a fost o așteptare grăbită, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foarte bine pe Antonia, Martin. În unele privințe chiar mai bine decât tine. Datorită profesiei mele, tu n-ai nici o vină în chestia asta. Într-un anume fel și pe tine te cunosc mai bine decât te cunoști tu. Mă îndoiesc de asta, am răspuns. N-am fost niciodată un adept al convingerilor tale. Așadar, după părerea ta, toți avem de câștigat. — Da, răspunse Palmer. Nu spun că vom fi mai fericiți, deși s-ar putea să se întâmple și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
milă pentru ea. — Iată cum stau lucrurile, spuse Georgie încrețindu-și nasul. Am vrut să vă întâlnesc pentru că dumneavoastră ați vrut să mă cunoașteți. Așa mi s-a părut că este drept, fiind vorba despre asumarea propriilor fapte. Dar mă îndoiesc că noi două am putea sta de vorbă cu adevărat. Nu mă trata cu ostilitate, Georgie, spuse Antonia. Îndreptare spre Georgie o privire rugătoare, dar totodată i-am simțit voința tainică și puternică întoarsă asupra fetei. Era ceva aproape palpabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adresându-se Antoniei. Mă bucur că v-am cunoscut. Cred că a fost bine pentru noi amândouă. — Și eu mă bucur foarte mult, copila mea, răspunse Antonia. Trebuie să înveți să ai răbdare cu mine. Și ai să înveți. Mă îndoiesc că vom mai avea ocazia să ne întâlnim, zise Georgie. Dar, așa cum am spus, mă bucur că v-am cunoscut. Lucrurile sunt mai cinstite acum. Nu mă simțeam bine înșelându-vă. Vă doresc numai bine. Iar acum chiar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puțin dure în privința ei: toate astea însemnau că acum o iubeam pentru exact aceleași lucruri pentru care o detestasem mai înainte; dacă o detestasem vreodată cu adevărat. Pe de altă parte, nici unul dintre aceste lucruri nu mă făcea să mă îndoiesc de iubirea mea. Era însă o iubire cu adevărat monstruoasă cum nu mai trăisem până acum, o iubire de o asemenea profunzime cum numai abisurile în care sălășuiesc monștrii pot fi. O iubire lipsită de duioșie și de zâmbet, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că n-am s-o văd pe Honor, ceea ce mă făcea foarte nefericit, iar dacă acesta avea să fie sfârștul, unul incert, atunci pentru mine era o adevărată nenorocire. — Cum se simte Antonia? întrebă Palmer. — Foarte bine, am spus. — Mă îndoiesc, răspunse Palmer, dar o să-și revină, cu timpul. Ca să nu mai fii îndrăgostit de cineva trebuie să uiți cât de încântătoare este persoana respectivă. Iar ea va uita curând. — Ce omul dracului ești, vorbești de parcă n-ai avea nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ultimul nostru moment de intimitate, viu, dar concentrat într-un singur punct. Mi-am întors imediat privirea spre Palmer. — Totul între noi s-a terminat, am spus. — În acest caz, întrucât noi urmează să plecăm pentru totdeauna, zise el, mă îndoiesc că ne vom mai revedea vreodată. — Rămas bun, atunci, am spus. — E alegerea ta, Martin, zise Palmer, e alegerea ta. 25 — Era foarte deprimat și foarte dezamăgit, am spus, dar cu o gândire foarte limpede, după cum îți poți închipui. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atenție Honor aștepta să încep să vorbesc. În cele din urmă am spus: — Cred că-ți dai seama că sunt îndrăgostit de tine. Cântări cuvintele mele, ținându-și capul puțin plecat într-o parte, de parcă asculta, și spuse: Da. — Mă îndoiesc că-ți dai seama și cât de profund, am spus. Ea s-a întors într-o parte și a răspuns calm, dar nu pe un ton care trăda plictiseala. — Nu contează. Că te iubesc sau cât de mult te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
seama că a înțeles și ea acest lucru. Apoi, percepând lucrurile cu întârziere, am băgat de seamă că folosise numele meu mic și a trebuit să fac un efort să nu-mi ascund fața în mâini. — Spun prostii când mă îndoiesc de capacitatea ta de a iubi sau când te doresc? am întrebat și m-am îngrozit la gândul că poate am făcut o gafă. — Nu mă cunoști, zise ea. — Îngăduie-mi să te cunosc. Te percep într-un mod care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mama trăia mai mult decât în oricine altcineva, mă jefuise, cu calm și fără pic de milă, arunca o pată ca o cicatrice asupra trecutului pe care îl crezusem inviolabil. Nu îl judecam din punct de vedere moral. Nu mă îndoiam că, într-o oarecare măsură, el s-ar fi putut „justifica”; și chiar ar fi vrut să o facă. El suferea chiar mai mult decât Antonia din cauza superficialității mele derutante. Ar fi vrut, eram foarte convins, să-mi vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
el chiar dorința de a face mărturisiri din care Antonia ar fi fost exclusă și m-am întrebat, cu un dram de curiozitate și îngăduință, în ce măsură propria lui voință participase la construirea situației așa cum se prezenta ea astăzi. Nu mă îndoiam că aș fi ascultat o poveste foarte interesantă. În definitiv, știam din proprie experiență cât de blândă, cât de sentimentală îi poate părea trădătorului trădarea deliberată a persoanei iubite. Dar reacția mea față de Alexander era ceva mult mai mecanic decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și un cap retezat; iar apoi i-am văzut pe Palmer și pe Honor goi, strâns îmbrățișați, tot mai strâns până ce deveniră o singură ființă. Capul mi-a zvâcnit în sus și mi-am potrivit mai bine ziarul care se îndoise. Ațipisem pentru câteva secunde. M-am convins de acest lucru uitându-mă la ceas; și din nou mi-am aruncat o privire peste marginea ziarului. Și i-am văzut venind, ca pe niște demoni ridicându-se din adâncuri. Unul lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
deveni regele neîncoronat al vieții subterane vieneze. Obișnuia să-și facă veacul prin „cutia neagră“, o chambre separeé la o cafenea, mai Încolo, pe strada mea, În același local care Îi aparținuse cândva tatălui lui Willy Fischl, și sincer, mă Îndoiesc că talentul și cunoștințele mele de latină ar fi fost apreciate acolo. Cu toate acestea, cât am fost colegi de școală, eram ca frații. Cu fața lui plină de coșuri, cu sprâncene unite și dinții stricați, Anton nu prea arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În ultimul meu an de liceu, Anton avansa orizontal, Întins pe perne cu puf, cu heruvimi roz ca niște purcei plutind În jurul său. Mă rog, asta era imaginea pe care voia s-o creeze. Evident, nu puteam nici să mă Îndoiesc de el; nefiind un domn, nu aveam Încă exeperiențe personale ca reper. Pe lângă asta, vorbea mereu În termeni metaforici - de parcă n-ar fi avut cum să spună lucrurilor pe nume, oricât ar fi dorit. Atitudinea asta mă Înfuria, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își ținea mereu respirația când făcea ce făcea, ceea ce Îmi lăsa o impresie de neliniște stăpânită. Bineînțeles că dădeam din cap aprobator, entuziast În felul meu crispat, pentru că nu Învățasem Încă să cer ce voiam. Totuși, trebuie să recunosc: mă Îndoiam că Întrebările ei exprimă un interes real. Probabil că țineau de curiozitate. Lucrurile ar fi putut sta mai simplu dacă ar fi Înțeles cum funcționam - sau mai bine zis, cum funcționa sexul meu. Și eu... Mă rog, voiam să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să ne Întâlnim - mai rar, dar cu plăcere, și numai când dorea ea. Astfel, iarna târzie deveni un șir de zile și nopți strălucitoare, În care ne Întâlneam În secret. Prietenii mei nu știau nimic despre această liaison, și mă Îndoiesc că Dora ar fi zis ceva familiei ei. Chiar dacă nu făceam nimic ilegal, ne simțeam de parcă am fi fost complici Într-o crimă. Ne vedeam În fiecare noapte, săvârșeam noi păcate - iar eu, cel puțin, Îmi petreceam restul zilelor Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la Viena. — L-am procurat de la unul dintre vizitatorii noștri obișnuiți. Are un Întreg stoc de pantofi pe care Îl Împarte bucată cu bucată În schimbul unor servicii terapeutice. Cu acest articol, poți să stai pe o parte și să-ți Îndoi genunchiul astfel Încât călcâiul să fie Îndreptat spre - mă rog, sunt sigur că știi la ce mă refer. Ne-am Îndreptat spre partea cealaltă și am studiat niște buzunare din piele crăpată, fixate pe o bucată de catifea. — Sunt așa-numite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
exprima doar o repulsie generală față de relațiile sexuale Între persoane care au copilărit Împreună. — Exogamia constituie baza schimbului, și astfel, baza a ceea ce numim cultură. De asemenea, este deseori urmată de câștiguri În termeni de prestigiu social și zestre. — Mă Îndoiesc că tabuurile vor răspunde la această Întrebare, am murmurat, iritat de explicația savantă. De ce a păstrat Dora un copil care știa că va avea de suferit? Karp Îmi evită privirea. — Poate n-a spus nimănui că tatăl copilului era fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dispărut În beznă. Probabil că lucrau În schimb de noapte. Cu ochii ațintiți pe poteca pietruită, lucind alb și fantomatic, mă gândeam la lichidul emis de mine - și dintr-odată am simțit o durere atât de intensă, Încât m-am Îndoit. În clipa aceea, cineva mi-a dat un pumn În spate. M-am Împleticit Înainte și, fără să mă gândesc, m-am ridicat, ceea ce a dus la Încă un pumn Încasat, de data asta, În stomac. Simțeam că mă Înec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]