9,974 matches
-
nefericit. Ai putea fi tatăl altui pui. De unde știi că sînt eu? Pentru prima dată, lupul înțelept zîmbi. Nu-i spusese "tată". Îl durea. Dar avea, începînd de acum, tot timpul din lume să-și apropie odorul pe care nu îndrăznise să creadă că-l va întîlni vreodată cu adevărat. De unde știu? După miros. Porți întocmai mirosul mamei tale, fiule... CAPITOLUL 15 În doi A veau atîtea să-și povestească! În cele din urmă se adăpostiseră de bătaia ploii, deși, de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu păru deranjat de intervenție. Dar nici nu mișcă. — Maică, reluă mămăița uitându-se fix, da’ ce mai dorm... — Să nu fi pățit ceva..., zise el și simți o mare emoție în stomac. Păi ce să pățească, ferească Dumnezeu? Nu îndrăzni să spună ce gândea. Mămăița iar se înfipsese în umărul tânărului. — Alo? Alo? Unde tre’ să ajungeți? Nici o mișcare. — Hai că sunt ceva! se enervă mămăița. Da’ cum să dormi, mamă, în halu’ ăsta? Ce? Sunt singuri pe lume? — Singuri
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
făcut o și știu bine drumul. N-avem cum să ne rătăcim. E drept și e curat ca-n palmă. De altfel, veți ști singur înco tro s-o apucați. — Draga moșului, zău, nu înțeleg..., se fâstâci contele, dar nu îndrăzni să se împotrivească, așa că începu să înghesuie într-o traistă o cămașă albă. — Eu o să merg înainte ca să vă arăt drumul. Dumneavoastră doar să mă urmați îndeaproape. Calea vi se va arăta, veți recunoaște totul. Din nefericire, peste restul discuției
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Actorului nu-i mai pasă. A adormit cu nasu-n buzunarul de la piept. Suflă adânc, lin, ca un prunc cu barbă. Redactorul-șef bea. Se șterge la gură și dispare după paravan. — Mă duc să dau un telefon. Important! Pompierul nu îndrăznește să se miște. Redactorul-șef, se știe, e prieten cu directorul teatrului, nu se cade să-l verifici. Strada s-a despărțit de fustele multicolore și de soarele care s-a pitit de mult dincolo de zare. Minutele trec din nou
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Franța. Spiritul partinic și interesele personale nu permiteau ca, după un război atât de lung și costisitor, pacea să se instaleze în Franța, aducându-i acesteia Flandra, Artois, Cerdagne și Roussillon. La Rochefoucauld, influențat întrutotul de "otrava" războiului civil, a îndrăznit să scrie: Ceea ce ne face să fim deseori atât de nemulțumiți de cei care negociază este faptul că aceștia abandonează aproape întotdeauna interesul prietenilor lor în favoarea interesului de fond al negocierii, devenit interesul lor și aducându-și, astfel, gloria de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
atât de amabilă amintire; era un foc stins incomplet, pe a cărui cenușă Metternich voia, cu orice preț, să o anuleze definitiv. El a guvernat astfel prin mijloace polițienești. Oameni dintre cei mai înțelepți, distinși prin naștere sau prin merit îndrăznesc să zic "cei mai creștini" ai regatului lombardo-venețian, puteau fi găsiți atunci fie în exil, fie în temnițele din Spielberg. Astfel, el pregătea un viitor cu totul diferit față de acela pe care, de fapt, își imagina că îl clădește. Oare
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Franței să spere ca, după 10 ani de război, ca cuceri, în sfârșit, pacea. Curând, admirația și entuziasmul s-au risipit, el a fost dezamăgit, pe măsura imaginației împăratului; s-a repliat imediat și a început să reconsidere totul. Să îndrăznesc oare să vă împărtășesc credința mea? Îmi imaginez că alte motive, în aparență nesemnificative (ca, de pildă, unele jigniri, resimțite brutal) l-au îndepărtat de împărat. Se povestește astfel că, într-o zi, în timp ce cobora furios scara de la Tuilleries, după
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fără Capitulații, europenii n-ar fi putut trăi în siguranță și nici comerțul nu s-ar fi putut practica în mod pașnic. Puterile civilizate au datorat Franței acest regim de favoare, iar meritul îi revine lui Francisc I94, care a îndrăznit să rupă cadrul strâmt în care fusese închisă politica internațională. Domnului de Laforêt, pe care l-a trimis la Constantinopol, i s-a dat misiunea de a trata cu marele senior Soliman 95, iar, în februarie 1535, acest ambasador a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
se zăresc, aflându-se încă departe unul de celălalt, ei se opresc, descalecă, se așează pe nisip, se salută și cu lancea și cu scutul din piele de gazelă fac anumite gesturi care par a reprezenta un ritual. Ei nu îndrăznesc să se apropie unul de celălalt decât numai după ce se vor fi recunoscut. Răposatul domn Masqueray, fost profesor la Facultatea de Litere din Alger, mi-a povestit cândva că, atunci când a ajuns la Paris în 1889, a însoțit, la un
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fie, de acum înainte, tot mai rare. Este rezultatul unei lungi și tihnite acțiuni, care s-a făcut simțită până și în limba cancelariilor, căci diplomația a fost auxiliarul activ, însă prudent, al acestei evoluții a spiritelor. Cine ar mai îndrăzni să vorbească astăzi despre un război de "magnificență"? Dar despre un război de cucerire? De un secol încoace, politicile au simțit nevoia de a oferi planurilor și proiectelor o culoare "morală". Este vorba de un secol al principiilor. Revoluția, care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fie complet, nu era zi în care tristețea să nu-i țină companie, ca o prietenă de nădejde ce se dovedea a fi. Erau zile în care lacrimile veneau în vizită neinvitate, iar ea era atât de politicoasă încât nu îndrăznea să le alunge ca pe niște intruși nedoriți ce erau. Trebuia să facă niște schimbări în această privință. Să nu mai accepte vizite neanunțate, care nu erau binevenite. Doar tristețea și lacrimile erau prietenele ei de-o viață, nedespărțite. În
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de efemere erau bucuria, fericirea. Se așeză în fotoliu fără să se dezbrace de haina albastră pe care o alesese special pentru a o proteja de răcoarea primăverii, când intenționase să iasă la cumpărături. Deși ținea scrisoare în mână, nu îndrăznea să o recitească, dar nici să o arunce. Stătea pierdută în fotoliu fără să fie în stare să se gândească la nimic. Nu reacționa nici într-un fel, era mult prea afectată de cuvintele scrise pe hârtia albă din mâna
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și a organizării interioare a apartamentului. Avea nevoie de o schimbare, dar de fiecare dată când își propunea să iasă la cumpărături, intervenea ceva care-i dădea toate planurile peste cap. Parcă cineva conspira împotriva schimbărilor din viața ei. Nu îndrăznise să mai iasă din casă după episodul neplăcut de la magazinul de perdele. Ce o fi crezut vânzătoarea aceea despre ea? Nu trebuia să dea emoții oamenilor din jurul ei, nu voia să îngrijoreze pe nimeni cu stările ei de slăbiciune. Fiecare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
desparte o distanță considerabilă, dar scrisorile ei nu aveau nici destinatar, nici expeditor. Deci era din același oraș cu ea, sau din împrejurimi. Atunci de ce alesese această cale de a-i transmite mesajele care trebuiau să ajungă la ea? Nu îndrăznea să deschidă plicul care putea conține răspunsul căutat. Se urcă în autobuzul care oprise chiar în dreptul ei, fără să fie atentă la traseul acestuia. Găsi un loc liber și se așeză fără să arunce nicio privire călătorilor din jur. Imaginile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
încă aburindă. Mai întoarse încă o dată scrisoare pe ambele părți, gândindu-se că i-ar fi putut scăpa ceva la o primă privire, apoi rupse cu grijă marginea îngustă a plicului. În interior se vedea scrisoarea, dar mâinile Karinei nu îndrăzneau să o scoată. Parcă primise sentința de condamnare la moarte, atât era de tensionată. Scoase scrisoarea din închisoarea albă a plicului și o despături cu atenție. Se sufoca. „- La naiba! E doar o scrisoare. Ce te panichezi așa? - Nu mă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o ascultase atent neînțelegând însă nimic din tot ce spusese Karina enervată și pe un ton ridicat. - Da, cu tine vorbesc! Nu tu mi-ai testat echilibrul? Acum hai de-l restabilește! îi spuse copilului văzând că acesta rămăsese nemișcat neîndrăznind să se apropie. Sfios, se apropie și-i întinse mâna pentru a o ajuta să se ridice. Avea în jur de 10-11 anișori și era la fel de firav ca și Karina. - Cum ai reușit să mă dai jos că nu-ți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dacă ar fi fost în locul dumneavoastră. Și i-a dat voie să o îmbrățișeze. O strângere delicată, caldă, emoționantă. Ochii Karinei se scăldau în lacrimi, în lacrimile de care avea atâta nevoie. Ochii aceia mari, de un turcoaz sfidător, nu îndrăzniră să o mai privească. Se rușinară parcă de faptul că îndrăznise să-i ceară un lucru atât de intim. A zbughit-o la fugă făcându-i cu mâna în spate. „- Să nu-ți pierzi simțurile pe drum și să-ți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să o îmbrățișeze. O strângere delicată, caldă, emoționantă. Ochii Karinei se scăldau în lacrimi, în lacrimile de care avea atâta nevoie. Ochii aceia mari, de un turcoaz sfidător, nu îndrăzniră să o mai privească. Se rușinară parcă de faptul că îndrăznise să-i ceară un lucru atât de intim. A zbughit-o la fugă făcându-i cu mâna în spate. „- Să nu-ți pierzi simțurile pe drum și să-ți asculți mereu instinctele, copil frumos!” spuse Karina privind în urma lui cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
atât de colorate erau. „- Probează! Nu le arunca înapoi înainte de a vedea cum îți stă cu ele.” Era iarăși atrasă de locul în care mai rămăseseră câteva obiecte vestimentare din categoria „Așa nu!” de care se despărțise atât de greu. Îndrăzni să ia un sacou negru, scurt, cu revere în dungi gri care îi plăcuse atât de mult când îl văzuse expus pe un manechin în vitrina unui magazin. Îl cumpărase, dar nu-l purtase niciodată până în acel moment, nu avusese
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de noi răni. Dar, știa din experiența ei și a altora, că iubirea vine la pachet cu suferința. Niciodată separat. Și totuși, acele măsuri nu ar fi afectat și iubirea, nu doar suferința? După câteva zile bune în care nu îndrăznise să deschidă cutia magică în care se ascundeau mesajele de la el, poștașul sună la ușă. - Îmi cer scuze că vă deranjez, dar am încercat să pun în cutia poștală scrisoarea pe care ați primit-o, însă nu am reușit pentru că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
La începutul toamnei se mai detașase puțin de gândurile care o duceau mereu spre o încercare timidă de a descoperi identitatea bărbatului a cărui prezență avusese efectul unui uragan asupra ei. Își impuse să-l alunge de fiecare dată când îndrăznea să pășească pragul gândurilor ei, în încercarea de a scoate la lumină întrebările fără răspuns, sau altele noi. Își impusese să nu-l mai aștepte, dar asta nu-i ieșea niciodată. Sămânța aceea a speranței încolțea mereu, oricât de secetos
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vadă, dar creierul dădea comenzi pe care corpul refuza să le execute. Aceeași reacție o avea de fiecare dată când se afla în prezența lui. Era paralizată, incapabilă să-și controleze mișcările. O marionetă. - Mergi mai departe! Dar să nu îndrăznești să întorci capul să mă privești! Karina executa mecanic ordinele dure, mirându-se și ea cât de ascultătoare era. Nici dacă voia nu se putea împotrivi. Nu acelei voci care răzbătea de undeva din trecut, dintr-un trecut pe care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
umori. Zace în fond în acestă lucrare un spirit agresiv și decontextualizat. Prezentul roman este un amestec absurd de bufonerii, lucruri șocante, nerozii și gafe cu câte o delicatețe înnecată într-un flux de conceptualism. Se va spune că autorul, neîndrăznind să exprime pe propria răspundere certe sminteli, adoptă artificiul comod de a le pune în gura personajelor grotești și absurde, luând, așa în glumă, ceea ce din întâmplare gândește serios. Este un procedeu deloc recomandabil, deși foarte folositor. Multora nu li
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
floarea secolului nostru, spunea la desert, în timp ce spărgea nuci lui Sinforiano, admiratorul său; nimeni nu știe ce se va putea face cu ea... Poate cineva va crede că se va ajunge să se facă oameni în eprubetă, prin sinteză chimico-organică, îndrăznește să insinueze Sinforiano, care este înscris la științele naturale. Nu spun nu, pentru că omul care a făcut zeii după chipul și asemănarea sa, este în stare de orice; dar este evident că se va ajunge să se facă genii prin intermediul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aparținem.... Femeia se lasă tăcută; mănâncă fasole ca pe iarbă, ascultă biografii ale marilor oameni, după cum consideră Don Avito, privește careuri, tabele, ascultă muzică... Cel mai mult îmi doresc să-mi citești din Anul creștin despre viața sfântului de azi.... îndrăznește să-l implore într-o zi trezindu-l din visul său. Avito o privește, zicându-și: Of, atavismul! și izbucnește într-o disertație împotriva tuturor sfinților din Anul creștin, oameni antisociali, mai mult chiar, antisociologici. Și, văzând expresia soției sale
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]