5,366 matches
-
care o iubesc și în special pe a lui Matei, deoarece copiii sunt mici și nu le înțeleg ei pe toate. — Doamne ferește! Moartea ei n-ar distruge-o pe tanti Silvia și pe Lenuș? că domnul Alexandru ca orice bărbat îndură mai ușor. Totuși, tot Matei va fi cel care va suferi mai mult, cel care își va crește copiii fără mamă. — Cu timpul își va reface viața. Niciodată. Ascultă-mă pe mine. Matei nu mai este cel de la început cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ele sunau cam așa: „Îndurerarea pricinuită de o dragoste neîmpărtășită a cauzat dintotdeauna sechele adânci sufletului. Iluzii poate să-și facă oricine, oricine poate să-și ia libertatea asta, însă deziluziile nu sunt făcute pentru toți, nu toată lumea le poate îndura. Ah, așa este... Istorisiri nesănătoase fericirii 31 Încă nu aveam de unde să știu aceasta, căci eram doar un copil pe vremea aceea, aveam nouăsprezece ani. Cu tot dinadinsul credeam în iubirea femeii, care m-a zăpăcit cu totul. În brațele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acestea sunt doar considerațiile mele proprii, așa încât să nu mă îndepărtez prea mult de la firul povestirii. Iată continuarea: „Există femei pe lume într-atât de frumoase și de desăvârșite, încât adesea bărbatul care le iubește aproape că nici nu se îndură să dea voie aparatului de fotografiat să le redea iubita de-a gata, ci se simt inexplicabil îndemnați ei înșiși, cu propria lor mână, să le picteze cu grijă frumusețea pe o pânză de maiestru! Și aici, chiar nu am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în lanțuri? Vreau să fiu slobod. Trebuie să fiu slobod. Să mă salveze cineva! Un înlănțuit întotdeauna va fi un inferior, un nedesăvârșit. Ce coșmar sinistru! Asta nu, niciodată!” Într-adevăr, pe aceasta n-ar fi putut-o nicicând Eugen îndura. Acest gând era, de departe, cel mai vătămător și mai de nedorit dintre toate la care cugetase. Desăvârșirea atinsă prin împlinirea propriului țel - la acest lucru visa bărbatul în chipul cel mai puternic și mai nestăpânit, deoarece acesta semnifica singurul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Istorisiri nesănătoase fericirii 65 deștept, altfel s-ar fi deșternut evenimentele pe firul sinuos al vieții sale. Dar nicidecum n-a fost - am arătat -, iar viața este crudă întotdeauna și nu iartă niciodată; și doar mult prea arareori ea se îndură să-ți mai ofere o a doua șansă, însă, atunci când o face, să știi că poți s-o numești direct pronie cerească! Eu chiar nu știu dacă acest Silvestru este de compătimit ori nu, dar un lucru este limpede știut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură multă vreme o așa de dureroasă existență și aleg să și-o încheie. Este cel mai comod și mai la îndemână pentru ei. Căci, străbătând neîncetat calea întortocheată și grea a vieții, câți dintre noi nu s au gândit, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la o cale eficientă de a-și încheia socotelile cu viața, ci ca la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și, cu fiecare zi, ea îndura totul din ce în ce mai 138 Rareș Tiron greu, căci trupul ei era ca un cuptor închis, iar suferința ei - jarul încins... Și femeia resimțea cum nu se putea mai clar lucrul acesta. „Merită, oare, să mai trăiesc? Dar pentru ce să mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cred... Iată despre ce este, mai limpede, vorba. Curând de tot, toată lumea, cu mic, cu mare, află că este vraiște în familia N.; de o foarte bună bucată de timp, necazurile se ținură lanț la membrii familiei, iar Victoria, nemaiputând îndura tot amarul de pelin, pe care era nevoită să-l înghită zi de zi, se hotărî să-l împărtășească unei singure persoane - doar uneia! -, o persoană pe care o credea apropiată ei, dar care, în cele din urmă, realitatea o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
secretă a Tamazawei, pentru care m-aș duce zilnic la magazin și aș cumpăra șiruri întregi, inepuizabile, de wagashi. Ne salutase de departe, ocupată fiind cu un alt client, însă acum venea spre noi, prin aerul cald care nu se îndura să se desprindă de bieții mei ochelari. Ca de fiecare dată, inima îmi stătu în loc. Alături, în prelungirea raftului central, se deschidea o nouă porțiune de vitrină, unde păliră brusc, ca și cum nimic nu ar mai fi putut străluci în încăpere
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
albe de zăpadă care ți se topesc în gură. Desigur că și peisajele de iarnă atrag, mai ales admirate din aburul fierbinte ale onsen-urilor, popularele și luxoasele izvoare termale în aer liber. Dar micul amănunt picant pe care nu mă îndur să-l trec sub tăcere, deși ne îndepărtează de tema noastră, este altul: iată-mă, umbră pustie, la calculator, în seara de 30 decembrie. Este miezul nopții și, afară, desigur, ninge din nou, într-o scânteiere fără sfârșit, de ceasuri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vară, trimisul acestor nengajo este reglementat de tradiție, fiecare familie pune la poștă și primește în jur de o sută, fără abatere. Povestea se apropie de sfârșit. Peste Japonia celor patru anotimpuri, cortina adastă o clipă, mirată ea însăși și neîndurându-se să cadă. În casele mici de lemn, mâncate de umezeală, sau în blocurile aruncate unul peste altul, haotic, japonezii își deapănă aceeași inimă, de secole, inima îndrăgostită de floarea de cireș, de frunza roșie de arțar. Poate că ea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nici lat în umeri. Când îmi spun: Ia uite, un personaj caraghios se îndreaptă spre mine", nu este de fapt decât propria mea reflectare pe care o văd în oglindă. Este o experiență pe care o trăiesc destul de des. Pot îndura gândul că este imposibil să fac ceva în privința formei feței mele dar mărimea mea! Aș vrea să fiu mai înalt. Îmi imaginez că, aici, copiii sunt puși să stea pe scaun de la o vârstă fragedă. Majoritatea oamenilor îți lasă, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că până și dragostea era văzută de vechii bărbați asiatici prin prisma unui pragmatism extrem: ideograma, complicată, se poate reduce la esența unei mâini oferind mâncare, pentru că, probabil, în timpurile întunecate de atunci, numai pentru cineva drag te-ai fi îndurat să-ți rupi bucătura de la gură. Aceeași viziune eminamente economică asupra femeii ca prestator silit de diverse servicii prezidă și alcătuirea unui kanji în aparență nevinovat, menit să transpună pictural ideea de comerț 商. O pereche de coapse desfăcute, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
împrăștiau de pe picioarele goale noduroase pline de colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi! Zise fără voința ei divina-i făptură, observând câtă suferință îndură bunicul. Apoi și-a aruncat privirea piezișă către bunica încredințându-se dacă nu cumva a prins de veste că bunicul plânge de durere, știind că acesta de multe ori se ferea să nu fie observat. -Știu, bunicule, ce am de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zis Căiță îngândurat. -Căiță, gândește-te bine. Nu este o joacă, nu este o plimbare până pe deal la Huci, unde te duci tu mereu. Nu, este o călătorie de durată, cu multe peripeții și destule neprevăzute. Dacă ești hotărât să înduri foamea, setea, să te lupți cu tot felul de jivine, să înduri dorul de locul unde te-ai născut sau să înduri tot felul de chinuri la care vei fi supus de către canibali sau ființe nevăzute. -Lasă glumele, prieteno, și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este o plimbare până pe deal la Huci, unde te duci tu mereu. Nu, este o călătorie de durată, cu multe peripeții și destule neprevăzute. Dacă ești hotărât să înduri foamea, setea, să te lupți cu tot felul de jivine, să înduri dorul de locul unde te-ai născut sau să înduri tot felul de chinuri la care vei fi supus de către canibali sau ființe nevăzute. -Lasă glumele, prieteno, și să ne pregătim de drum, a zis într-un târziu Căiță după ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tu mereu. Nu, este o călătorie de durată, cu multe peripeții și destule neprevăzute. Dacă ești hotărât să înduri foamea, setea, să te lupți cu tot felul de jivine, să înduri dorul de locul unde te-ai născut sau să înduri tot felul de chinuri la care vei fi supus de către canibali sau ființe nevăzute. -Lasă glumele, prieteno, și să ne pregătim de drum, a zis într-un târziu Căiță după ce a ascultat-o îndelung pe Buburuza. -Căiță, te rog frumos
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de încredere și reticență justificată, în cazul individului chiar scepticism și neîncredere. Negarea încrederii într-o situație specifică poate fi decisivă pentru parcursul unei vieți. Viceversa, trebuie mereu să se ofere încredere persoanelor, lucrurilor, în speranța dobândirii puterii de a îndura loviturile destinului cu fruntea sus. La parcursul vieții, la sensul și modelul vieții merită să reflectăm. Însă va trebui mai întâi să vorbim despre bucuria de a trăi. Capitolul 2 Bucuria de a trăi "Nu adorm niciodată înainte să mă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mândrie, Nu este lipsită de respect, Nu umblă după ale sale, Nu se supără, Nu ține socoteală de rău, Nu se bucură de nedreptate, Dar se desfată de adevăr, Toate le acoperă, Toate le crede, Toate le speră, Toate le îndură. Dragostea nu se va sfârși niciodată". (1 Cor., 13, 4-8) Puterea dragostei poate într-adevăr să ne schimbe viața? Câteva simple afirmații antitetice ale unui autor ce îmi rămâne necunoscut pot explica în ce măsură dragostea, înțeleasă ca atitudine de fond, poate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de la țară, până-n ziua de astăzi păstrează obiceiul focurilor de odinioară de sfântul Ilie și a treia zi (sf. Foca), cum și de echinocțiul de primăvară (9 Martie, stil vechi, sfinții 40 de Mucenici) și ca amintire creștină a chinurilor îndurate de acești sfinți prin foc, dar și ca o reminiscență păgână de curățire și noroc. Și el sare peste foc, tot de trei ori, ca și strămoșii săi Romanii. Ce oare altceva este strângerea tuturor gunoaielor în ziua de 9
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
despre ceea ce este viața în ființa sa cea mai intimă, în auto-afectarea sa. În măsura în care se afectează pe sine, se simte și se încearcă pe sine, viața este în mod funciar pasivă în ceea ce privește ființa sa proprie, ea o suferă și o îndură ca pe ceva ce nu a dorit ori stabilit, dar care i se întâmplă și nu contenește să i se întâmple ca ne-dorit și ne-stabilit de ea, și totuși ca ceva ce este ea însăși, ca ceea ce ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
i se întâmple ca ne-dorit și ne-stabilit de ea, și totuși ca ceva ce este ea însăși, ca ceea ce ea încearcă în mod constant ca fiind ea însăși. Atâta vreme cât viața este în esență ceea ce se suferă și se îndură pe sine într-o pătimire mai puternică decât libertatea sa, ea nu este doar patos, patimă de sine, ci este determinată de asemenea ca suferință, fiind acel a se suferi primar în care constă orice subiectivitate surprinsă în posibilitatea sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]