3,818 matches
-
oameni i-au ieșit în cale în drumul dinspre Mărășești, pe unde venea de la Iași. Se consemnează că în cinstea Domnitorului s-au ridicat pe șosea, pe ulițele pe unde trebuia să treacă, arcuri de triumf împodobite cu verdeață și înfășurate în pânză tricoloră; tarafuri de lăutari cântau „Hora Unirii”, valuri de flori se revărsau în calea Domnitorului care cobora din diligență. Despărțit în două - Focșanii Moldovei și Focșanii Munteni - de un braț al Milcovului, orașul întruchipa, în acea vreme, situația
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
29 august 2011 Toate Articolele Autorului Scriitori clujeni pe urmele lui Ioan Budai Deleanu La ora când Clujul se spălase pe față cu apa rece a Someșului trecând la treburile cotidiene un grup de scriitori se aflau în acceleratul care înfășura distanțele pe roți înaintând cu viteză spre Orăștie pentru a participa la primul Festival Interjudețean de Poezie dedicat lui Ioan Budai Deleanu, autorul poemului de largă respirație”Țiganiada “.Festival organizat de Liga Scriitorilor din România și Cenaclul Epigramiștilor Olteni, condos
SCRIITORI CLUJENI PE URMELE LUI IOAN BUDAI DELEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361514_a_362843]
-
29 august 2011 Toate Articolele Autorului Scriitori clujeni pe urmele lui Ioan Budai Deleanu La ora când Clujul se spălase pe față cu apa rece a Someșului trecând la treburile cotidiene un grup de scriitori se aflau în acceleratul care înfășura distanțele pe roți înaintând cu viteză spre Orăștie pentru a participa la primul Festival Interjudețean de Poezie dedicat lui Ioan Budai Deleanu, autorul poemului de largă respirație”Țiganiada “.Festival organizat de Liga Scriitorilor din România și Cenaclul Epigramiștilor Olteni, condos
SCRIITORI CLUJENI PE URMELE LUI IOAN BUDAI DELEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361515_a_362844]
-
să aibă pe fundul mării piatră și scoică, unde să fie și guvid să se hrănească. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva mai gros, de 0,5 - 0,6 mm, înfășurat pe o bucată de șlap sau papuc din plastic, cu un plumb la capăt și legate două - trei cârlige nr. 1, în care punem râme negre din baltă, sau bucăți mici de pipotă de pasăre. Musai trebuie să fie pipota
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
că ai scăpat, ai o fată frumușică foc. Stai să mă uit dacă seamănă cu tine. Istrate tăie cu foarfecul ombilicul micuței vietăți apărută într-o nouă lumepentru ea, printr-un țipăt strident și prelungit. Îi legă cordonul ombilical și înfășură noua vietate într-un prosop luat din dulapul din scândură ne lăcuită. - Vezi, femeie, că nu ai murit? Ce atâta teamă? Nu se moare dintr-o naștere decât în cazuri speciale, când copilul nu iese normal și nu este cineva
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
se-ntoarce poetul, din lungile-i peregrinări, la "fântâna dorului" unde seara "năvălește cu miros" de apă cristalină atinsă de rumene buze ce s-au răcurit din elixirul vieții, ocazie excepțională pentru graficianul Cucu Ureche să ne arate un făt-Frumos înfășurat în mreajele Cosânzenei care și-a pus la capătul cumpenei de la fântână inima sa, și-i atât de "grea" că scoate găleata cu apa "fericirii" din adâncurile "izvorașului Dragosea". În speranța unei înțelegeri aprofundate a gândirii poetului, care și-a
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
Unii mai servesc “tării” privindu-i ochii căprui . Alții, nu prea tinerei, privesc țintă sânii ei . Știe și ea că-i făcută, lumii să-i fie plăcută ... Iar când trece printre mese ... tot cu gesturi mai alese ... Pe mulți i-nfășoară-un gând; Golesc punga pân' la fund. Și ... acum se sparge “târgul”! Au rămas numai cu gândul. Își agață de braț coșul părăsind pe Doamna-n roșu . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Domnița în roșu, poezie de Ion I. Părăianu
DOMNIŢA ÎN ROŞU, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364025_a_365354]
-
-n sus de bucurie. Gigi al ei a acceptat să vină la masă. Și, culmea, vrea să se spele pe mâini cu apă caldă. De prea multă bucurie, doamna Silvica aleargă într-un picior la cămară de unde aduce două sticle înfășurate-n ziare: -Ghici, ce-a adus fata pentru băiețelul ei? Gigi ridică sprâncenele: -Chiar, mă, ce ai acolo? Silvica se fandosește: -Surpriză, surpriză! Chihotind, aduce un pahar și dezvelește o sticlă. Gigi exclamă admirativ: -Ooo! Avem tărie! -Țuică de caise
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
intrat în sufragerie. Soarele sângera perdelele roșii, învăluind încăperea cu o lumină plină de mister. Aici, Silvica s-a apucat de alte treburi (Doamne, femeia asta nu mai obosește?). Tocmai când gândeam așa a intrat în sufragerie “mumia” de Gigi înfășurată-n cearșaf, căscând de i se rupea gura. -Ce-am mai dormit, mă fato, ce-am mai dormit? -S-a trezit ”băiețelul”? Să-i dea mama un ”șprițache” de chihlimbar? -Dacă tu vrei să mă pedepsești...pot să te refuz? Silvica aduse
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
oribila dorință și-o văd gemând, străpunsă de-un fior. Athena îmi arată egida, însă râd. O văd că se încruntă, că pălește. Cine ești tu? — mă-ntreabă. Oricine împietrește când vede ochii trupului ei hâd. Tai șerpii și-i înfășur pe mână cu brățări, din brațele-i de bronz îmi fac toiege. Doar aripile nimeni nu vrea să mi le lege de umeri spre-a zbura cu ele-n zări. Nu sunt Perseu și-n ploaie de aur nu-s
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
Acasa > Strofe > Atasament > PREOCUPĂRI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului Uneori mă retrag în bârlogul tăcerii, mă înfășor în mantii de cumpătare să-mi pot echilibra pașii. Învăț rotirea în baletul vieții și urc spre cer într-o hipnotică îmblânzire a scindărilor. Îmi ocup timpul cu trasarea de priorități, testarea temeliilor, urcușul pe creste fragile , cu înotul între
PREOCUPĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362946_a_364275]
-
pentru Neamul nostru preaales. El este sublimul poet al îngerilor și Îngerul sublimilor poeți. DIVINULUI POET RADU GYR A scris cu sângele său pe cătușă, cu puritatea sufletului dalb de copil, iar în bruma de pe pereți, de pe ușă, și-a înfășurat sufletul-înger tiptil. A-ncrustat slove sublime în lanțuri și-a cântat Dorul Iubirilor pe strune ș-adunând țărâna sfântă de pe șanțuri, a închinat-o Neamului în rugăciune. Cu fiecare strop și picături de sânge a pus doinita Doină pe strunele de
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
la fel de impunătoare! Bărbatul se ridică în șezut cu fața către femeie. PALOȘ: Când mergem? Vampirica sare sprintenă în picioare. PRINȚESA: Chiar acum! Paloș se ridică ager din pat. Vampirica rotește mâna cu brațul drept ca la o magie și sunt înfășurați, fiecare, în câte o mantie neagră, apoi dispar prin plafonul încăperii. EXT. / PALATUL DIN MUNȚI / NOAPTE Prin misterele nopții deasupra turnului celui mare al palatului tinerii își rotesc privirile de jur împrejur. Crestele munților se ridică misterioase din adâncuri către
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Zamolsis, cum sacrificase mândrețe de copii aruncându-i în sulițele soldaților daci ca sufletul lor să se urce la cer să-l îmbuneze pe Zeus. Cei din spital spuneau că nu se vedea piele de om pe el, era tot înfășurat în tifon, doar ochii ca două mari safire îi străluceau printre înfășurările tifonului și buzele care sporovăiau întruna despre acele vremuri. Domnule, ăsta e nebun, își dădeau cu părerea unii bolnavi care mai știau ceva istorie, ăsta povestește totul din
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
Acasa > Poeme > Antologie > DIN CEVA ÎN ALTCEVA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Acele trupuri moarte, nu sunt moarte, stau latente în spatele vieții de unde învierea le-nfășoară într-un arc și sar de unde sunt în afară. Este o așteptare îndelungă a recreației care confirmă minunea trezită din somn. Într-o vreme când timpul se comprimă ori poate se dilată dincolo de margini, moartea e ucisă de propriile ei
DIN CEVA ÎN ALTCEVA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363438_a_364767]
-
vise dulci, parc-ai sta în așteptare și nu vreai ca să te culci, ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur, plămădită din miresme, de un mare meșter faur, în vârtejuri diafane doar privirea în nocturn te-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn, treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși, îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși te vezi tânără, regină, cum erai odinioară și visezi idila-ți dragă, cum a fost
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
eternitate râurile se răsucesc la vale se îngroapă omenirea ne agățăm de muchii speranța e iubirea iubirea ea ridică în divinitate în urma semne arse e vagul ei mormânt trupuri și raze al nostru trecut pecetea de lut în dansul delir înfășurați în al iubirii fir suntem legați pe veci când iubim. Referință Bibliografică: Ne agățăm de muchii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate
NE AGĂŢĂM DE MUCHII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363481_a_364810]
-
și a relațiilor. Deoarece Dumnezeu se uită la curăția inimii, în primul rând și de aceasta depinde binecuvântarea pe care o aducem sau nu, celor care ne înconjoară. Dumnezeu să ne ajute, să eliminăm toate piedicile și păcatul care ne înfășoară atât de lesne și să ne avântăm în "construcția zidurilor" credinței, a dragostei și a speranței care le dă Duhul Sfânt și care stau la baza relațiilor adevărate dintre oameni ce pot reprezenta astfel, o forță și o mare oștire
EDIFICAREA CREDINŢEI ŞI A RELAŢIILOR SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363486_a_364815]
-
topit, o lacrim-a rămas Când am plecat, bunico, chiar după primul pas Un zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămas... Dar știu, măicuță dragă, o să m-aștepți în prag Numărând picuri moi ce-n streșini curg șirag. Cu gândul te-nfășoară dragi amintiri trecute Durerea ți-o alină prin frunzele căzute. Căci eu, cu dor de tine, iată, îmi urmez soarta Însă mă-ntorc cu drag și iar îți deschid poarta. Când vocea ta șoptită mă cheamă în pridvor Izvorul bucuriei
UN ZÂMBET S-A TOPIT, O LACRIM-A RĂMAS de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362297_a_363626]
-
împrăștie cu câmpul, Deștept mai e savantul c-a prins deșertăciune, A prins din hăuri negre mișcându-se fantasme, Din vremea de-începuturi când timpul era loc, Când energii din haos se încurcă-n alte spasme, Și-n câmpuri se-înfășoară același timp din loc, Materii necurate se zbat pierzându-și rostul, Prinse într-un joc sinistru de-aceleași drăcovenii, Se încovoaie vremea mișcând din loc pe prostul, Să vădă-n necuprinsul un vid plin de vedenii, O logică deșteaptă pictează-n
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
Acasa > Cultural > Modele > MARILENA ROTARU. CUVÂNTUL REGELUI N-A FOST ERMETIZAT ÎN ÎNTUNERIC ȘI VID Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un cuvânt poate să înfășoare ca o pânză de mătase un suflet sau îl poate plesni ca un bici!; un cuvânt poate să treacă în repeziciune de fulger, din ureche în ureche, ori poate rămâne bătut în cuie de eter la dosarul conștiinței, de unde cleștarul
MARILENA ROTARU. CUVÂNTUL REGELUI N-A FOST ERMETIZAT ÎN ÎNTUNERIC ŞI VID de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362353_a_363682]
-
Creștea ca Făt-Frumos. O găteau ca pe o păpușă și o puneau pe bancheta din spate. Zvârluga se ridica ținându-se de scaunele din față și, cu niște ochi mari de culoarea măsli- nei necoapte, privea atentă cum drumul se înfășura pe roțile mașinii și chicotea dând din cap până amețea și cădea rostogolindu-se ca un pui de urs. Și anii au fost frumoși, și au trecut tot la fel, până când Emil a crezut că l-a apucat pe Dum
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
de genul ăsta de anchete Valerius, spuse Simbinacus pe culoar. -Și ce e mai rău e că nu-i nici o deosebire față de anchetele de la Roma, magistre! -,,Gravissimum est imperium consuetudinis!”. (Rău lucru este puterea obișnuinței!) *** Arhiereul Caiafa primi un bețișor înfășurat în pergament. La unul din capete se afla vulturul imperial, poleit în aur. Arhiereul întoarse capul dezgustat la vederea acestuia, așa că nu dori să-l atingă și îl puse pe sclavul trimis de procurator să citească el biletul. Sclavul citi
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
inimii am dăltuit frumos Numele sfânt, ,, mama”, atât de prețios Cu chipul ei duios ce n-are asemănare Pe drumul vieții este o dulce alinare. În sufletu-mi ca crinul ce mereu înflorește Imaginea-i divină de-a pururi dăinuiește Înfășurată-n roșu sau alb de lăcrimioară E surfilată-n aur - mirifica-i comoară. Când îl rostesc și-n vis, cu glasul omenesc, Nemărginit cuvântul - sfioasă-l rostuiesc! El dă sensul vieții, e primul legământ Cel mai ales și tandru de pe
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
topit, o lacrim-a rămas Când am plecat, bunico, chiar după primul pas Un zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămas... Dar știu, măicuță dragă, o să m-aștepți în prag Numărând picuri moi ce-n streșini curg șirag. Cu gândul te-nfășoară dragi amintiri trecute Durerea ți-o alină prin frunzele căzute. Căci eu, cu dor de tine, iată, îmi urmez soarta Însă mă-ntorc cu drag și iar îți deschid poarta. Când vocea ta șoptită mă cheamă în pridvor Izvorul bucuriei
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]