10,960 matches
-
ferme prin diverse loje și cu proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice, de transformare a țării în sensul experiențelor europene, încep să se manifeste și aici personaje noi, actori ai unei istorii dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descoperă alte vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
pe nouă ani, bate un agent al postului Pro Tv, cu bilete de Teleeurobingo. Agentul, la vreo douăzeci de ani, se recomandă sub un nume ce i se va dovedi fals în scurtă vreme lui Doru, care îl recunoaște sub înfățișarea mult schimbată pe copilul Ierusalim, rudă a soției din satul Gătejei de pe malul Cernei, copil ce dispăruse în urmă cu mai mulți ani, victimă a traficului bine organizat, o rețea din care a scăpat ca prin minune și de care
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
că extratereștrii nu trebuie neapărat să vină În farfurii zburătoare. Asta e o prejudecată tipic americană - că trebuie să fie niște omuleți verzi, să vină În zbor, să aibă niște antene și alte dispozitive electrice etc. Ei pot avea o Înfățișare cu totul banală, iar dimensiunile lor vor fi fiind, de asemenea, neînsemnate În raport cu ale noastre, Încît să trecem pe lîngă ei fără să-i vedem, ba chiar să lucrăm alături, sau să-i mîncăm din greșeală, ceea ce le ar leza
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-l epuiza nervos. Abia acum Îl regreta cu adevărat pe răposatul doctor Thomas, ale cărui metode convenționale de tratament măcar nu-i solicitau un prea mare efort intelectual. În pofida preocupărilor sale extravagante, doctorul Thomas fusese un om potolit, cu o Înfățișare destul de agreabilă, Înzestrat de la natură cu un fel de naivitate generoasă, care Îl condusese În cele din urmă spre un sfîrșit lamentabil și, În fond, nemeritat. În schimb, doctorul Hemming părea el Însuși atins de un sindrom nevrotic, datorită căruia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
studiată. Chipul lui aristocrat avea În priviri o concentare melancoolică. Era unul din acei bărbați de care majoritatea femeilor se apropie cu teamă și panică, din cauza răcelii pe care o inspira. Timbrul vocii, metalic baritonal, se potrivea perfect cu statura, Înfățișarea osoasă și mâinile de o expresivă nervozitate. Impresia de distanță era Întărită și de ținuta impecabilă pe care o arbora, evident, fără nici cel mai mic efort. Adolescent fiind Ăse născuse În familia unui medic celebruă, nutrea pentru cărțile numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșetor care cunoaște lumea...de când lumea, și, i-a admirat frumusețea și neobișnuita fragilitate. Ei i-a plăcut la Antoniu din prima clipă, privirea pătrunzătoare și timbrul vocii grav. În rest, n-a interesat-o nimic În mod special În Înfățișarea lui: era un cerșetor ca și ea, unul din miile de cerșetori anonimi care invadează zilnic orașul În căutare de hrană. Un vagabond, o rotiță din marele mecanism al mizeriei, al sărăciei lucii, al ratării unei vieți cu șanse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să Îl domine printr-o rugăciune către Fecioara Maria. Femeia de serviciu intră În birou cu o scrumieră Într-o mână și cu un ziar În cealaltă. Îi dă un bună-ziua plin de respect. Nimic nu ise pare schimbat În Înfățișarea redactorului-șef. Poate că este mai palid ca În alte zile...Femeia Îi Întinde ziarul, după care pune pe birou scrumiera albastră din ceramică, spălată și ștearsă bine. Zgomotul liftului se aude ca zgomotul făcut de ambreiajul unei mașini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În magazine În căutare de cadouri, de mâncare, cheltuindu-și banii puțini sau mai mulți, cu furie și disperare, de parcă ar fi sfârșitul pământului. Lumina dimineții de aprilie are o nuanță roz uimitoare, așa i se pare lui Antoniu. Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A ajuns la gura metroului, dar locul lui este ocupat de o cerșetoare bătrână, ai cărei ochi apoși și Înroșiți de băutură fixează trecătorii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
M-a Încercat un sincer sentiment de patriotism. -Cine naiba ești? -N-am casă, și cineva din ghetou mi-a spus că aici ar fi un ,,apartament,, pe jumătate liber. Vocea răgușită de fumător, e neplăcută, dar e parte organică din Înfățișarea bărbatului. Bărbatul, În jur de cincizeci de ani, cu părul scurt, perie, are figură de pușcăriaș, din aceea pe care dacă-i visezi noaptea nu-ți mai vine să ieși din casă. O cicatrice oribilă, perfect dreaptă, Îi taie orizontal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
seamă. Suntem prea neaoși gagiule,, De uimire, Antoniu a Înțepenit În mijlocul Încăperii, incapabil să mai scoată vreun cuvânt. Nu e uimit că nu ne citește Marea Europă Unită, ci e uimit de modul argotic și vulgar, În care redactora cu Înfățișare fragilă Își susține afirmațiile. În final, redactora, Își exprimă neîncrederea, că Antoniu ar puatea fi autorul cărții pe care o are În față, mai precis al celor două caiete cu scris citeț, Îngrijit și ordonat. Calculatorul de pe biroul ei, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea o exaspera și pe mine mă amuza și pe care veșnic și-l apăsa și mângâia în încercarea fără sorți de izbândă de a-l face să pară acvilin - uitat acum și lăsat în pace, îi dădea ceva din înfățișarea unui animal încordat, fapt care mai atenua tăișul inteligenței ei. Acum, în atmosfera încărcată de arome, fața ei se desena în umbre și linii curbe. Ne-am privit drept în ochi timp de câteva minute. Această privire lungă, calmă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de mult să se considere frumoasă. Are un păr lung și auriu - eu prefer femeile cu părul lung - pe care de obicei îl poartă într-un coc de modă veche, iar epitetul „auriu” este cel mai potrivit pentru întreaga ei înfățișare. Arată ca un obiect de preț aurit peste care timpul a așternut patina stinsă și blândă a razelor de lună; sau, făcând o comparație mai relevantă, Antonia ar putea fi asemănată cu jocul razelor de soare reflectate de apă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iar chipul ei a căpătat oarecum un aspect „fanat”, care se asociază în general, după câte am observat, cu ofilirea și descompunerea unor trăsături rafinate prin însăși natura lor - lucru valabil și în cazul ei. După părerea mea o asemenea înfățișare poate fi, și chiar este în cazul Antoniei, extrem de atrăgătoare și de emoționantă, dobândind o distincție pe care aceeași față nu o avea când persoana era mai tânără. Antonia are ochi căprui mari, inteligenți și pătrunzători și o gură mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
esențiale despre el, pe vremea când aveam chiar mai mult decât un simplu „interes” pentru el. Din prima clipă, la Palmer te izbește aerul său american, deși nu este american decât pe jumătate și a copilărit în Europa. Are o înfățișare tipic americană: slab și deșirat, parcă „descleiat” din încheieturi și totuși grațios, tuns scurt și ostentativ de curat. Are un păr cărunt-argintiu, moale ca o blană, tuns la doi centimetri pe toată suprafața capului său, foarte rotund și cam mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o durere teribil de misterioasă și de confuză, ce semăna cu durerea pe care o simțeam în copilărie când duceam lipsă de ceva. Obiectele și obiceiurile bine cunoscute nu mă mai primeau în lumea lor, iar casa noastră dobândise brusc înfățișarea unui magazin de antichități de bună calitate. Lucrurile adunate acolo nu se mai legau. E ciudat cum durerea a lucrat în primul rând și în mod direct prin obiecte ca și cum acestea ar fi devenit brusc simbolurile jalnice ale unei pierderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
englezesc cum numai fețele celor cu sânge anglo-irlandez mai pot fi în ziua de azi. Ai fi putut caracteriza această față ca fiind „nobilă” în sensul în care cuvântul se folosește în general cu privire la animale. Un aspect foarte ciudat în înfățișarea lui Alexander - lucru pe care-l constatam de fiecare dată ca pe un fapt nou, mai ales când eram la Rembers - era acela că, deși trăsăturile lui îmi aminteau întru totul de tata, spiritul și mobilitatea acestor trăsături îmi aminteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe covorul negru gros din fața căminului. Lângă ea, pe o măsuță acoperită cu mozaic, era pregătită o tavă cu băuturi și trei pahare. Avertizată printr-un telefon, Antonia era gata. Antonia, care acordase o atenție mai mare decât de obicei înfățișării sale, era îmbrăcată într-o rochie verde închis, dintr-un tricot subțire italienesc, pe care i-o cumpărasem eu din Roma. Nu purta bijuterii și-și strânsese minunatul ei păr auriu într-un coc simplu. Stătea acolo, înaltă, plinuță, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam caraghios, pe vârful capului. Era foarte palidă, iar paloarea accentua transparența pielii ei. Făcu o mică plecăciune crispată către Antonia care încep să se frământe pe loc, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
provenind din faptul că o visasem pe Honor noaptea trecută. Dar visul nu mi-l puteam reaminti. Georgie nu era singură. Când am ajuns lângă ușă am auzit voci și am ezitat înainte de a bate. Scările și palierul aveau o înfățișare mai nouă căci se refăcea vopsitoria și, stând pe loc, am privit o grămadă de gunoi rămasă de la vopsitori și am încercat să-mi curăț cu un plic vopseaua care mi se lipise de mână. În aer plutea un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tacă și să se audă numai cuvintele lor. Până acum mă ferisem să mă uit la Honor. Acum m-am uitat. Buzele ei se mișcau, zâmbeau, dar fruntea ei era întunecată. Fața ofilită și încordată mi-a adus în minte înfățișarea ei din seara când am văzut-o pentru prima oară, în gara Liverpool Street, în mijlocul ceții, cu stropi de apă în păr. Imaginea ei de azi, pe care o percepeam ca fiind ultima înaintea despărțirii, îmi părea înduioșător de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
potrivite și minunata noastră piesă a fost curmată brusc. Timpul trecea - până Într-o zi când, fără nici un avertisment, Dora a apărut În foaier. Abia săptămâna trecută, ca să fiu mai precis. La Început nici n-am recunoscut-o. Își schimbase Înfățișarea din nou. Acum era tunsă scurt ca un bărbat și era machiată foarte discret. Unghii nevopsite, pantofi cu talpa joasă. Doar rochia mlădioasă ca o briză de vară trăda preocuparea pentru un aspect Îngrijit. Cu un braț atârnând Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o fată stând În patru labe pe un prosop Întins pe o masă. O servitoare În fustă scurtă, cu un șorțuleț alb și cu panglică În părul tuns scurt, stătea În fața ei, ținându-i fusta ridicată, astfel Încât o doamnă cu Înfățișare distinsă și cu o vestă Îmbrăcată peste o rochie elegantă, dar dintr-un material prea maleabil - poate mama, poate profesoara ei - să-și poată pune o mână pe spatele fetei, iar cu cealaltă să introducă Încet și cu afecțiune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l susținea era cu siguranță Manetti - caz În care o Înțelegeam de ce prefera să acționeze fără a fi văzută. Eminența cenușie a orașului era mai tânără decât mă așteptam, În jur de treizeci și cinci de ani, maxim patruzeci, și avea o Înfățișare cât se poate de mediteraneană. Pielea nu-i era nici prea Închisă, nici prea deschisă, chipul aspru, cu buze groase și sprâncene bine conturate. Privirea alertă, dar indiferentă, nasul proeminent, prefera să-și aranjeze cărarea Într-un stil sobru, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Totuși, cu cât creștea mai mult, cu atât trăsăturile lui ereditare deveneau mai evidente. Manetti nu se referea la faptul că mebrii familiei Hatz era negricioși, Îndesați și scunzi, ca mulți oameni de origine galițiană, În timp ce copilul lor avea o Înfățișare nordică evidentă: păr blond, ochi gri, ca de oțel, și așa mai departe. Diferențele decisive Însă erau de natură spirituală. Tânărul Hatz avea semne clare de autism. Vorbea rar, aproape deloc, și părea indiferent la cerințele celorlalți Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să fi crezut că fiecare dintre educatoarele mele era, de fapt, mama în travesti. Cum se suna de ieșire, o zbugheam spre casă, întrebându-mă, în timp ce alergam, dacă o să izbutesc cumva să ajung înainte să apuce ea să-și schimbe înfățișarea. De fiecare dată o găseam deja în bucătărie, pregătindu-mi cana cu lapte și prăjiturelele. În loc să mă lecuiască de închipuiri, această performanță nu făcea decât să-mi sporească respectul pentru puterile ei. Și-apoi, mă simțeam întotdeauna ușurat că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]