827 matches
-
văd pe stradă vreo siluetă asemănătoare cu a lui, tresar, mă sperii, tremur, când văd vreun chip care de departe seamănă cu al lui, nu Îmi pot desprinde privirile de la acea persoană, când aud de numele Petre, mintea mi se Înfierbântă și, În acele momente, numai atunci, mă doare groaznic singurătatea. M-au dezamăgit toate. Nu mă sperii. Voi lupta. 10 noiembrie 1961 (vineri) Am citit poezia la cenaclu. Unii au spus că-i bună, alții că nu le place. Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
păruse mai drăguț de departe, celălalt la fel. Ne-au propus să mergem noi două și cu ei la bar. Nu știu de ce, am refuzat, tot În șoaptă. Câteva vorbe de duh, câteva pahare În plus, și atmosfera s-a Înfierbântat din nou. Simțeam o mână cum Îmi umblă pe picior. Nu-mi plăcea, dar nici nu mă ofensa. Tare urâți erau băieții ăștia... I-am dat, pe ascuns, numărul de telefon și-am plecat Împreună cu un coleg care stă pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mijloacele sale cu eficacitate experimentate în trei decenii și ar fi trecut mâna unui tânăr cu capul plin de teorii. ― Orice clipă de slăbiciune, orice ezitare, orice lipsă de energie n-ar face decât să încurajeze în rele pe nenorociții înfierbîntați de agitațiile voastre! zise Miron ocrotitor. De altfel, tu exagerezi mult, desigur fără să-ți dai seama, gravitatea stărilor de lucruri de aici. Ce-o fi în alte locuri nu știu. Bănuiesc că exagerările tendențioase au creat atmosfera apăsată în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spuse prefectului, tot cu glas tare, să audă și oamenii, că băiatul cine știe ce are ori i s-o fi năzărit, că altfel e foarte de treabă și așezat, și harnic, fruntea flăcăilor, dar nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă când nici cu gândul n-ai gândi. Numai căpitanul Corbuleanu îngălbenise și-și mușca buzele într-o enervare de frică și nehotărâre; el crezuse că răcnetele flăcăului vor dezlănțui pe loc răzmerița, dacă cumva n-o fi chiar semnalul dinainte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cunoști! vorbi Leonte Orbișor cu imputare. ― M-a chemat cineva pe mine, Leonte? Spune tu... Apoi atunci? făcu Marin înțepat deodată. ― Dar la cumpărat cine te-a chemat? Și ai umblat cu limba scoasă! sări din nou Toader. Discuția se înfierbînta. Mulțimea se ațâța, socotind că bătrânii se împotrivesc numai ca să încurce pe cei săraci în dobândirea pământurilor. Cu cât șovăiau mai mult, cu atât participarea lor părea oamenilor mai trebuincioasă, de teamă că altminteri se vor învîrti lucrurile, așa încît
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soarele se apropia de asfințit, mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gâlcevind, parc-ar fi mers la nuntă. Cât s-au tot certat mai mult s-au întărîtat, încît acuma toți erau înfierbîntați. La gălăgie se adunaseră și copiii să caște gura. ― Măi nea Cristache, ia mai lasă tejgheaua! strigă Trifon în fruntea mulțimii, trecând pe la cârciumă și văzând pe Busuioc în ușă. Că ori ești de-al nostru, ori de-al altora
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
piramidă. Lucrătorii își dau pietrele unul altuia, până la cel care le pune în vârf. Purtate din mână în mână, cărămizile se încălzesc. Tot așa și cuvintele vechi, purtate din gură în gură, din vremurile de demult și până acum, se înfierbântă pe buze. La fel și fotoliul ăsta, păstrează energiile celui care a stat și, mai ales, a dormit în el. O să poți scrie mai departe și el nu va trebui să se mai întoarcă. — Am să scriu despre alte lucruri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fie lumea lui. Îi plăcea să asculte sunetele care gemeau în grinzi, urechile începeau să audă tot felul de zgomote venind din sufletul acestei case mari care era spitalul, apoi din sufletul străzilor, al șinelor care pocnesc, răcindu-se ori înfierbântându-se, al felinarelor care zumzăie, al rădăcinilor care se încordează sub asfalt. Simțea că trebuie să-l caute pe cel asemenea lui. Îl va găsi, într-o noapte, probabil într-o odaie de subsol, ca să fie cât mai întunecoasă, întins
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o răsuci spre el. Îi trase cojocul și-i înfipse mâinile în sâni. — Te omor, auzi ? mârâi, cu ochii injectați. Dar era mai mult un îndemn către sine și un fel de a mări groaza femeii, al cărei tremurat îi înfierbânta mințile. Nu-i plăceau însă ochii ei care-l priveau nesupuși, îmbrâncindu-l parcă. Și atunci o întoarse cu spatele, strângându-i ceafa ca într-o menghină. Și, ca să înțeleagă ce vrea, îi trase un ghiont, încât femeia se încovoie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gândit și alții la asta înainte de mine. Așa s-a descoperit blestemul. Și înjurătura, care e tot un blestem, dar spus la repezeală. În viziunea asta despre lume, înjurătura e piatra filosofală. Cine te înjură nu-ți ia gâtul. Înjurătura înfierbântă, dar și sleiește. Cu cât mai tare blestemi, cu atât mai serios îți muți gândul de la ciomăgeală. Eventual, lași destinul să ciomăgească în locul tău. — Voi înțelegeți ceva ? întrebă Tili. Adică dacă cineva nu mă înjură înseamnă că mi-e dușman
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-mi amintesc ce mi-a spus An-te-hai, cum că eu trăiesc să-i fac plăcere împăratului Hsien Feng, nu mie însămi. Mi-aș dori ca împăratul să înțeleagă asta. Mă întreb când o să-și facă apariția. Corpul îmi e înfierbântat precum un chec aburind. Slujnicele transpiră. Îmi masează umerii, degetele de la mâini și de la picioare. Robele lor sunt ude, iar părul le este dezordonat. Numai să le privesc și mă obosește îngrozitor: de-abia aștept să se termine. An-te-hai m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
inteligență ori memorie, de mândrie". Totuși, fata își promite ca pe viitor "să nu se mai lase în voia lucrurilor" și "să rămână stăpână pe situație". Nu avem motive să ne îndoim de sinceritatea legământului ei. Într-o seară, Pietro, înfierbântat de sărutările și mângâierile necontenite pe care i le îngăduie Marie, își pierde controlul. Pe palierul unei anticamere, își reînnoiește declarațiile de dragoste pătimașă. O prinde în brațe și o strânge cu putere. Marie e fericită să-l simtă "tot
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
extremă și de exuberanță spontană". Stând de vorbă cu aceasta, tânăra se distanțează de ea însăși, învață să se tempereze, să se stăpânească. Însă în cea mai mare parte a timpului, departe de a le domoli, aceste confidențe prietenești le înfierbântă. Se pornesc atunci să râdă "ca niște smintite", trec prin "crize de exaltare violente". Prin cuvintele pe care le schimbă între ele, conferă consistență iubirilor lor prea ades volatile. Râzând, fetele se descarcă, se eliberează de toate tensiunile, de frustrările
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tânărului "ca un pește care se zbate pe viață și pe moarte, înotând împotriva curentului". La rândul lui, Stingo o sărută cu toată gura, ceea ce "e clar că-i place, fiindcă răspunde cu gemete mici și înfiorări". Peste măsură de " înfierbântat [...] cu un fel de frenezie controlată", tânărul decide că preliminariile duraseră suficient și că sosise momentul să treacă la o apropiere mai mare, la un flirt mai avansat. De aceea, își strecoară foarte delicat mâna ca "să prind în palmă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de toți atît ca o eliberare, cît și ca o constrîngere"169. Alegînd un pol, fie el idol sau țap ispășitor, sînt eliminate ezitările, îndoielile și divergențele care ar risca să creeze fricțiuni, să disloce mulțimea. În atmosfera exaltată și înfierbîntată specifică unei mulțimi, cei neîncrezători încep să creadă, cei indeciși devin hotărîți iar cei moderați, extremiști. Și aceasta cu atît mai mult cu cît mulțimea a fost impregnată de sentimente excesive. Oratorii i-au tot repetat afirmații deșănțate, au somat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu mai dea preț Înseși vieții (care, În viziunea lor, nu ar mai depinde de noi, ci de o anumită și neocolită predestinare sau fatalitate). Μ Stilul didactic al unor profesori constă În arta de a Înflăcăra imaginația, de a Înfierbânta și emoționa; al altora, dimpotrivă, În arta de a oferi ordonări logice și de a forma certitudini. Μ Cei mai mulți dintre părinți nu se consideră vinovați de minciunile copiilor lor. Dar ei nu se Întreabă dacă nu cumva aceștia Își ascund
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nopții s-a oprit." Ca la toți poeții activi în sfera tradiției, istoria și vestigiile trecutului își fac loc: Și-atunci a venit Doja și s-a urcat pe tron/ și toți au rămas muți de-ndurerare/ Că tâmplele-i erau înfierbântate/ și fierul roșu se-nroșea mai tare." Ca poetă a iubirii, cântă o dragoste pierdută, însingurarea, sentimente puternice care-i înfrumusețează existența, "Ondina", "Au să rămână plopii", "Către Ieronim" (grupate sub genericul "Ritualuri") sunt poeme-descântec care invocă o iubire pură
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aceea care îi dezvăluie sfânta fire: " Apoi le pune la cap piatra ca broasca țestoasă,/ pietroiul părinte cu grumaz cu umeri,/ pe care s-a scris miraculoasă împreunarea fetelor litere și a băieților numeri." Arta scrisului este similară focului care înfierbântă "care aprinde și care farmecă inima lui cutare". Interesant este că, și în acest poem, ca în multe din celelalte volume, totul se topește în scopul alimentării energiei și proliferării: "Pieptul pietroiului ciocănește/ Să se lipească fata de fecior/ cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar fără orgasm... Nu știu ce era cu el, dar părea mai vlăguit ca numărul cinci, care din acest punct de vedere era la pământ. Mă tot gândeam că-i bolnav, dar el dădea vina numai pe stresul masteratului. Abia dacă mă înfierbânta puțin, că i se și epuiza stocul de energie. Făceam minuni ca să obțin o reluare și de cele mai multe ori nu merita efortul: nici aceasta nu era de calitate. Și el era genul care face amor pe muzică, dar folosea un
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
exprimare mitică apreciată ca sănătoasă și una considerată a fi patologică. Într-o societate cu structuri ierarhice bine întocmite, reglată de schimburi armonioase, aflate sub semnul solidarității și al complementarității, un același imaginar ordonat și disciplinat se înflăcărează și se înfierbîntă atunci cînd sistemele de apărare ce se pun în funcțiune pentru a salva echilibrul acestei societăți sînt blocate sau suprimate. E la fel ca în cazul marilor zguduiri tectonice, care pot face să țîșnească gheizerele, cascadele tumultuoase, izvoarele învolburate. Această
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de echivoc din care să se profite politic. Discursul istoric, mai ales în asemenea clipe, trebuie să devină un memento, un mod de a provoca la sapiență. Ce-ar fi istoria, în adevăr, dacă ar uita, tocmai atunci când spiritele se înfierbântă peste măsură, că e nevoie de o surdină care să atenueze notele exagerate, de bemoli care să coboare tonul ajuns prea acut? " Nu răspunde nebunului după nebunia lui ca să nu te asemeni și tu cu el", citim în marea carte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vrăjitoarelor. La sorocul cuvenit, împărăteasa cea bătrână naște o fetiță frumoasă ("ca o floare, ca o picătură de rouă, ca zorile dimineții, ca un bob de piatră scumpă, și încă mai frumoasă"). Toate vrăjitoarele împărăției s-au strâns "cioatcă", au înfierbântat frigările și-au purces să descânte de "Ducă-se pe pustiu domnița cea nouă!" Vraja s-a făcut simțită, tulburând cursul vieții fetei de împărat. Legenda pledează pentru necesitatea respectării anumitor perioade pentru conceperea copilului și chiar explică poziția de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
S. Florea Marian, Ion Ghinoiu, Romulus Vulcănescu, Ion Mușlea, Ovidiu Bîrlea etc. S. Florea Marian scrie despre focurile din ajunul sărbătorii de Sfântul Gheorghe. În Rădăuții de altădată, consemnează autorul, "se freacă două lemne uscate unul de altul atâta până ce înfierbântându-se se aprind și încep a arde. Acest foc viu se păstrează apoi cu cea mai mare băgare de seamă, ca să nu se stingă niciodată peste tot anul crezându-se că casa la care se află asemenea foc are mare
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și Simon - care instigau pe mozaici că trebuie să se supună numai lui Iahwe, fiind o acțiune fățișă de nesupunere față de puterea romană! Zumzăiala nemulțumirii și conspirației se auzea tot mai puternic din viesparul de la Qumran și alte roiuri se înfierbîntaseră de atîta ură și venin, dar încă nu se pregătea plecarea bărzăunilor și încuibarea lor la Ierusalim. În anul 52 o mulțime de iudei s-au adunat pe muntele Măslinilor unde ascultau predica unui profet venit din Alexandria Egiptului, de la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
SOS BRUN GELATINOS 100 g unt, 100 g făină, 1 l supă de pasăre, 20 g gelatină, 100 g supă de oase, esență de ciuperci Într-o cratiță se pun la topit untul cu făina amestecând într-una, până se înfierbântă bine, se stinge apoi cu supa de pasăre sau de oase fără grăsime, în care s-au dizolvat foile de gelatină înmuiate în prealabil în apă rece. Se amestecă cu telul și se lasă să stea în fiert, apoi se
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]