2,013 matches
-
îți răspund cu un sărut, gură mea mi te vrea pradă, sub o ploaie de săruturi, simt cum trupul tău vibrează, dar îți ții mâinile scuturi. pumnii-ți mici, ascund în pripă doi sâni albi și mătăsoși pielea ta se înfioară sub sărutu-mi pofticios; prada-mi ești, ce dulce pradă pielea ta simt se topește ca si fulgul de zăpadă, te întorci și haiducește vrei să-mi scapi, dar n-ai scăpare, brațul meu te ocrotește te acopăr cu săruturi, tu
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
Dumnezeu și, când mori, înseamnă că tu, o particică din iubire, te întorci la izvorul veșnic al tuturor lucrurilor.” Mircea se roagă: „Fă-mă, Doamne, rând pe rând/ Dulce lacrimă de gând,/ Fă-mă coardă de vioară/ Și arcuș ce înfioară,/ Fă-mă dor din cea iubire,/ Parfumată amintire,/ Fă-mă boltă înstelată,/ Cel Luceafăr care-așteaptă/ Rugă stinsă de fecioară/ Spusă-n taină-n fapt de seară (...) Bunătatea pusă-n faptă,/ Vorbă veche, înțeleaptă,/ Clipa ultimă, iertare,/ La Măritul îndurare.// *** Fă
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
se așează . Nimeni nu strigă ,,NO-NI” nici ,,DA-DE” Casa-i pustie, când pleac ADE ! . . . Tristă-i natura și plânge zarea, Corul de îngeri, oprind cântarea ! . . . E trist bunicul, pânge bunica, Până se-ntoarce iar nepoțica , Liniștea multă, ne înfioară . Îngeri nu cântă . . . îngeri nu zboară ! . . . Azi ai împlinit un anișor și 6 luni scumpa lui bunicu ! La mulți ani cu sănătate și noroc în viață, să-ți de-a bunul Dumnezeu ! =24 octombrie 2011= Referință Bibliografică: ÎNGERII CÂNTĂ / Ionel
ÎNGERII CÂNTĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358295_a_359624]
-
Publicat în: Ediția nr. 506 din 20 mai 2012 Toate Articolele Autorului Duminică, 20 Mai 2012 „ Nu-mi aduc aminte”, tot mai des În drumul meu bătătorit prin țară, Din vârf de munte, până jos, în șes, Cuvintele acestea mă înfioară... Prin cumpăna rănită a fântânii Coboară somnul-vameș în izvor, „ Nu-mi aduc aminte ”, spun bătrânii , Ce i tineri ui tă de tristețea lor. Și dacă pe pământ nu mai au treabă, Ei nu și-au trăit viața în zadar, Ciudați
NU ÎMI ADUC AMINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358406_a_359735]
-
de îndrăgostiți vestite, pe care oamenii și le alegeau drept modele, Spencer Tracy și Katharine Hepburn i se păreau Florei a fi cei mai frumoși. Douăzeci și șapte de ani petrecuți împreună, pînă cînd moartea i-a despărțit. Flora se înfiorase de emoție. Era fericită, dar îi lipseau pasiunea, arderea, visul, mîngîierea. Se ducea la școală din inerție, mereu buimacă, invidiindu-le pe fetele care se plimbau pe înserat cu băieții și se furișau prin parcurile umbroase, ca să se sărute pînă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
o apere și s-o călărească noapte de noapte. Un băiat îi atrăsese totuși atenția prin politețea cu care o trata cînd o întîlnea. O invitase la o cofetărie și, la despărțire, îi sărutase mîna, dar, cînd ea tocmai se înfiora iar de senzațiile iubirii nemărginite, îl văzuse peste cîteva zile ieșind din cofetărie cu o altă fată, căreia îi sărutase mîna, iar Flora se simțise trădată. Și, totodată, a renunțat și la minijupe, pentru că un profesor îi atrăsese atenție că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
acolo, dă-i să și-o pună și în cap, nenorocitul, dacă asta dorește, că nu i te poți opune, e plină strada de fofoloance dolofane, ah, sexul ! ideea asta o doborîse de pe piedestalul visului pur, pe care se cățărase înfiorată de tandrețe, visa la plimbări romantice, la poezii uluitoare, la bărbați curajoși, la stările de grație ale iubirii, dar nu avusese parte decît de orgolioși și infatuați, care își mascau ratările interioare și nerealizările sociale prin vulgaritatea cu care o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
preumblîndu-se într-o zi de sărbătoare, pentru că nu e firesc pentru un bărbat să stea toată ziua cu nasul numai în cărți, urările cu dublu sens curgeau cu nemiluita, dar Estera se ținea bine și le întorcea vorbele ce o înfiorau și îi făceau plăcere, mai ales că unele cuvinte își au savoarea lor deosebită și, fără această glazură lingvistică, limba n-ar mai avea nici un deliciu și chiar și în această frază n-am fi putut scăpa de aceste sclipiri
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Atunci când toamna rece prin grădină, Ravagii face prin florile împurpurate, Dar care mai au sevă-n tulpinile uscate, Cu rizoizi puternici pe rădăcină. Vântul scutură cu răbufniri înfuriate, Gingașele flori, se aruncă-n petale, Suflul lui de moarte să le înfioare, Dar rămân imune, însă speriate! În inima mea nu-i toamnă, ci tinerețe, Dar tu mă faci să simt fiorul rece, De pesimism și o undă de tristețe. Când tu prin gânduri într-o zi vei trece, Cu mișcări domoale
ATUNCI CÂND TOAMNA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358509_a_359838]
-
tată! Îți încalc judecata dreaptă. M-a sărutat pe obraz o rază de lună, Zefiru povestindu-mi în plete îmi pune cunună, O rândunică în zbor Îmi șoptește de departe un dor. Mă îmbată mirosul florilor, O viață nouă mă înfioară Îndemnându-mă să gust din ea întâia oară. Visez ... Pe vis nu sunt stăpână, Mă iartă, dar, Zalmoxis, că fapta-mi e bună! Va continua! Referință Bibliografică: Florile Sarmisegetusei, dramă istorică în versuri, Tabloul 2 / Al Florin Țene : Confluențe Literare
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ARIPILE PLOII Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 1337 din 29 august 2014 Toate Articolele Autorului Ploaia și-a strecurat aripile înfiorate lângă mine - Eu le-am pictat portretul în rime străvechi și blajine; Le-am cioplit în mare, căci erau albastre de prea mult zbor, Și-am stins cu ierburi fermecate al ploii nesecat izvor. Pe-adânci cărări de apă, aripile
ARIPILE PLOII de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358252_a_359581]
-
seama că ar fi în stare să-și dea viața pentru un sunet, fiindcă știe foarte bine și este conștient că muzica poartă în ea un imn de slavă adresat lui Dumnezeu. Și iar se aude glas de jale ce înfioară inimile acultătorilor, căci doina nu putea să-l uite pe bătrânul ce-și deapănă amintirile... când trece pe cărare de pădure: „- „Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Am la suflețel dure... / Și n-am pic de mângâiere
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
lăsat pe Satana să le ofere și alte culori. Avem impresia că sunt atât de grozave aceste culori încât uneori nu mai vrem să le schimbăm. Însă când te uiți la consecințele umblării pe aceste coridoare colorate de Satana te înfiori îți dai seama că este îngrozitor. Rembrandt a pictat un tablou intitulat ,,Lectură Bibliei.” În acest tablou este înfățișata o cameră spațioasa din vechea Olanda aranjată cu gust. Într-un pătuț doarme liniștit un copilaș, pe masa arde o lampă
CULOAREA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357570_a_358899]
-
Ediția nr. 472 din 16 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului 16 Aprilie 2012 -din Săptămâna luminată- Nu poate întunericul să o cuprindă, oricât ar fi de mistuitor. Sufletul meu locuiește în ea precum ploaia în nor. Porunca de-atunci mă înfioară mereu, dintre toate cea mai deplină, când a rostit pe pământ Dumnezeu- “ Să fie lumină!” Ferice de cel însetat care bea lumina izvorâtă din cuvânt! Să se bucure tot ochiul de ea și floarea, și rodul ei sfânt!... Referință Bibliografică
LUMINA DIN CUVÂNT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357684_a_359013]
-
Hristos a Înviat! vă spun și vouă Cu bucuria de atunci în glas... LUMINA DIN CUVÂNT Nu poate întunericul să o cuprindă, oricât ar fi de mistuitor. Sufletul meu locuiește în ea precum ploaia în nor. Porunca de-atunci mă înfioară mereu, dintre toate cea mai deplină, când a rostit pe pământ Dumnezeu- “Să fie lumină!” Ferice de cel însetat care bea lumina izvorâtă din cuvânt! Să se bucure tot ochiul de ea și floarea, și rodul ei sfânt!... LUAȚI LUMINĂ
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
pe când purul alb al zăpezilor va să ivească o rază de candoare iubitorilor muzicii. Atunci, în ziua de 7 decembrie, la Sala Palatului din București ne va insufla dulci meditații un cântec ce se topește ca fulgul, zboară ca secunda, înfioară ca lacrima inimii: „Dernière danse”! Frumoasă, gingașă, răscolitoare melodie! Artista ce-o glăsuiește e frumoasă și gingașă ca roua, încât superbitatea ei întrece gladiola, încât viața e numai plăcere și numai dragoste pentru cine o primește în suflet. E Indila
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 496 din 10 mai 2012 Toate Articolele Autorului se dedica lui Leonid Plecate aripi călătoare, Se-ntorc la tine de cu zori, Se leagănă plutind în soare Și auzi țipăt de cocori. Izvoarele se înfioară Și-n unda lor înmiresmată Se oglindeste-o căprioară, Gingașă și subțire fată. In raiul care ți l-a pregătit Zâna buna-a primăverii, De când pe lume ai venit Și până în lăsatul serii, Acolo-ntre minunății, Din dragoste de viață
SĂ-ŢI FIE VIAŢA, O PRIMĂVARĂ! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358646_a_359975]
-
ia miceliul din gâtul meu și lasă-mă să torn soluția în sol... Ciuperca Supremă desfăcu miceliul și aprobă planul! La urma-urmei, era un plan perfect. O altă planetă unde tot el va fi Suprem. Era toxic, avea și experiență... *** Înfiorat de perspectivele pământenilor, Divinul Creator, cel care afla totul fără nici o întârziere, îl chemă pe Lucifer și spuse: - Dragul meu, ocupă-te tu de această mică anomalie... Nu-i lăsa să infecteze alte planete cu prostia și îngâmfarea lor... - Prea
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
știu, Doamne, De la tatăl meu și de la mama mea, Cum ai făcut Tu, Lumea ! Și munții și oceanele, De apă, Și văzduhul în Care toate să-ncapă, Și pădurile, Și câmpurile cu flori, Pe care numai dacă le privești, Te înfiori ! Și cerul pe care, L-ai semănat cu stele, Care clipesc vii, Prin genele lor grele ! Și animalele și, Păsările care cântă, Încât zici că lumea, E o nuntă ! Și omul, făptura, Ta cea mai aleasă, Împodobită cu haruri, Ca
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
la porțile încă închise ale plăcerii. Răspunzând, Miruna întinse cu îndemânare mâna să-mi prindă cu putere nebunaticul, în timp ce își ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
mai prejos, căci moacele prinse seara trecută erau mândria mea! Prin copaci fâlfâiau tot felul de păsări de baltă... un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
că te-ai rătăcit sau ai avut vreun accident. Dar n-a fost cazul de așa ceva, am avut noroc că nu mi s-a întâmplat nimic, însă acum, când îmi amintesc de imprudența și ignoranța mea față de eventualele pericole, mă înfior. Ajunși la vechea cabană, după vreo două ore de mers, obosiți, mai ales eu, care mă zbenguisem înotând prin tot felul de nămeți, am servit câte o cană fierbinte cu vin fiert cu scorțișoară, apoi ghidul ne-a făcut poze
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
dureri ce ne vin din runile vechi, rotiri de zodii din sfere astrale ce judecă viața-n cărți neperechi. ascult în șoaptă o voce, mă cheamă, din colț de-amintiri, să m-adape, e vocea ta cea dulce, dragă mamă, înfiorând oglinzile pe ape. te-aud aevea cum mă strigi pe nume, mă uit prin casă să te văd venind, dar am uitat că tu te-ai dus anume, prin mine întotdeauna-ntinerind. de-aceea când prin toamnă hoinăresc, și plânge ploaia
UNDE EŞTI, MAMĂ? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358824_a_360153]
-
lume se desfășura în fața lui. Apa se tulbura, un trup gol, alb ca laptele tâșni din adâncuri, poleit de razele argintii ale lunii. Salturile ei păreau jocurile unei sirene. Părul des îi atingea mijlocul. Spiralele corpului ei în aer îi înfiorau simțurile. Picături fierbinți de sudoare i-se prelingeau pe piept și pe tâmple, umezindu-i pletele de abanos. O naiadă! De unde apăruse? Ținuturile ei se aflau in legende. Avea impresia că visa sau era un miraj. Totul devenise o vrajă
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
foșnet de mătasă O melodie, Doar de suflete-pereche auzită, Din alte vieți cunoscută. Melodia se ridică Din abis de mare, Cântată la harpă De-o nimfă-ndrăgostită De Poseidon, al mării stăpân. Stăpân al inimii mele, Tu ești, Îmi curgi înfiorat prin vene, Ca un cânt, Ca un alint Sublim legământ... Dansăm sub clar de lună, Tu, Un faun cu ochii plini de vrajă, Eu, O nimfă speriată De zborul unui pescăruș... Picură în noapre Roua în diamante, Din ochii mei
NOI...(DEDICATĂ IUBIRII) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359269_a_360598]