1,702 matches
-
ea, Ammaji decise, în toiul confuziei, al prafului ridicat și alergăturii, să ia o gură de înghețată. Și când încercă, proteza, destabilizată de atâta activitate, i se desprinse de pe gingii. Agățată în înghețată, rânjea oribil către ea, ca un desen înfricoșător: dinți de schelet batjocorind-o, încoronând muntele de ciocolată, ca un afront adus vârstei sale înaintate. Oripilată, Ammaji aruncă cornetul și, confundându-l cu alunele sale preferate învelite într-un sul de hârtie, Maimuța își îndreptă atenția către ea, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un copil dacă n-are un copil. Copiii cresc, vine pasul următor, plecarea de acasă, sau faptul că ajung să cunoască femei și să-și descopere propriul loc și rost și intră și ei în hora cea mare, via și înfricoșătoarea conspirație. Îmi pare rău, dar eu nu pot să aștept. Știu, desigur, că e vorba despre un aranjament clasic și că din el lipsesc anumite lucruri și că mai există și amicul ăsta al ei de care trebuie să țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
reptile cu gât alungit și încărcat de solzi, cu picioare descărnate, cu urechi mari și cu o gură crispată întrun răget prelung. Nu doar monștrii își profilează contururile ciudate printre crenelurile de piatră ale catedralelor. Întâlnim și imagini mai puțin înfricoșătoare, dar la fel de stranii. Câini cu aripi de liliac și cu coadă de leu, hiene, tigri, elefanți, capre cu labe de câine și bot de maimuță, toate se desenează pe pereții catedralelor. La domul din Freiburg garguii sunt mai puțin înspăimântători
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
schelete pe turnurile catedralei. Monștrii și himere ciudate se întâlnesc și în catedralele romanice. Șarpele pare să fie aici element preferat. La biserica St. Mary and St. David pe stâlpii intrării sunt sculptați doi șerpi. La biserica Anzy-le-Duc din Sâone-et-Loire înfricoșători șerpi cu picioare amenință plăpânde ființe umane. Stranii himere se nasc acum: animale cu piept de leu, trup de șarpe, aripi și cap de vultur, sirene și centauri (catedrala Notre-Dame din Surgères, CharenteMaritime), dragoni, capete de om cu picioare de
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
la întoarcerea pe platou. Am văzut un vultur așezat pe o stâncă, ajungându-mi cam până la umăr, și care mă privea. Credeți-mă, m-a făcut să încremenesc în drum. Un monstru de vultur în toată splendoarea lui, mare și înfricoșător la vedere. M-am deplasat ușor-ușor, apropiindu-mă din ce în ce mai mult de pasăre. Ea nu a făcut nici o mișcare, nu a dat nici un semn că i-ar fi fost teamă, ca și când m-ar fi așteptat. Am întins mâinile. A venit liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orice irelevanță. Te rog, corectează-mă dacă greșesc. Urmă o scurtă pauză. Apoi: — Nu te înșeli, veni răspunsul. — Așadar, spuse Virgil, permite-mi să-l acuz pe Maestru de încălcarea radicală a propriilor reguli. Liniștea care a urmat a fost înfricoșătoare. — Argumente, ceru concis gorful. Argumentele tale, te rog. — în primul rând, prin amestecul tău în dimensiunile personale ale unei alte ființe, care e inviolabilă, cu excepția cazurilor de extremă urgență, ai comis un act nu numai irelevant față de acele dimensiuni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de la ambele mâini, adoptând o poză de mare concentrare. — E mai degrabă o poveste serioasă, zise ea. Vorbește despre îngerul Morții. în poveste el este trimis de Dumnezeu ca să strângă sufletele morților, dar descoperă că i se întâmplă un lucru înfricoșător: atunci când înghite câte un suflet, acesta devine o parte din el. Și astfel Moartea se schimbă, se metamorfozează ca atare cu fiecare ființă care moare. Bietului înger situația i se pare din ce în ce mai greu de suportat și chiar începe să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tehnica Domeniului de Interes și pe preocuparea față de clipa trăită din plin? Moartea lui Ignatius arătase că exista Ceva, o forță invizibilă ce acționa asupra lor, iar forța respectivă își distrusese cel mai mare inamic al ei cu o viteză înfricoșătoare. Puteau oare mințile celorlalți să rămână zăvorâte în fața morții lui? Vultur-în-Zbor era sigur că măcar unele din ele nu vor reuși așa ceva. Vinovăția coborî asupra lui ca o avalanță moale și întunecată, spărgând vraja palidă pe care o țesuseră Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
șir de zgomote neobișnuite și tulburătoare. Vuietul, asurzitoarea sporovăială pestriță a păsărilor și scârțâitul. — Ți-e bine? întrebă el. Media era întinsă pe pat, acoperindu-și urechile cu mâinile, și se străduia să țină la distanță această lume nouă și înfricoșătoare. E o femeie plină de energie dar e gata să cedeze, se gândi Vultur-în-Zbor. El se întoarse, refăcând drumul înspre intrarea principală. Trăsese concluzia că în zona misterioasă dinspre partea din față a casei, la sud de camera lor, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
niște viermi paraziți, contrastând cu celelalte clădiri de ciment gri care se vedeau în zare. La exteriorul clădirii, lifturile alunecau în jos și în sus ca niște dispozitive ale unei jucării acționate de un sistem de pârghii în spate. —Al naibii de înfricoșătoare lifturile alea, spuse Simon, urmându-mi privirea. Am fost în ele de câteva ori și nu aș mai face-o încă o dată. Într-adevăr trebuie să ai nervii tari. În general, oamenii care lucrează acolo fug de ele ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
răspunsul: „Helen, vei fi perfectă în rolul unei prostituate ratate“. În schimb, am spus bucuroasă, sub privirea insistentă a lui Janey: — Sună extraordinar, succes! și am fost răsplătită cu un zâmbet în locul acelei priviri. De ce toți prietenii mei aveau prietene înfricoșătoare? Cu siguranță că eram blestemată. —Toți prietenii mei ies cu tipe îngrozitoare, i-am spus posomorâtă lui Sebastian în seara aceea. Oricum, era distras, fiind ocupat să scoată niște tutun dintr-o țigară Silk Cut fără să rupă hârtia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o calitate aproape autonomă, asumându-și o existență separată. Cu alte cuvinte, există o “regulă” pentru exagerarea caricaturală - o regulă a anormalității. Atunci când această normă este depășită excesiv, caricatura încetează de a mai fi amuzantă, pentru a deveni dezgustătoare și înfricoșătoare, motiv pentru care se apropie de tărâmul monstruosului. Multe dintre caricaturile lui Daumier, Grandville sau George Grosz sunt de acest fel. Satiricul, ca element esențial al satirei, începe să însemne ridiculizarea aspectelor negative, prin ironia mușcătoare la adresa moravurilor și a
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
corp acoperit de păr, gheare de pasăre de pradă). Pe lângă diavolul terifiant, există de asemenea un diavol “grotesc” sau “ridicol”, așa cum este înfățișat de Creangă. Departe de a fi un personaj înspăimântător, diavolul apare slab, lipsit de obișnuitul său caracter înfricoșător, ușor de păcălit. Și în reprezentările teatrale medievale diavolul este ridicol atunci când nu știe cât e de neputincios; este comic atunci când cade în propriile capcane din cauza prostiei sale. Ambivalența figurii diavolului pune față în față teroarea și comicul, dominarea socială
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nici măcar cu gândul...” „Și atunci ce vor face de dimineață până seara, vor trândăvi?!” Starețul se Înfurie de-a binelea. Crucea de metal tremura amenințător În mâna lui puhavă. Chiar și chipul lui Hristos suflat În aur căpătă un aer Înfricoșător. Pictorul Însă nu se sperie. Starețul putea să răcnească mult și bine. Bikinski era obișnuit cu astfel ieșiri... „Se vor gândi la cele sfinte”, răspunse pictorul cu răceală În glas. „Și asta nu tot trândăveală e?” răbufni Pafnutie, Îndreptându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
al mânăstirii, biserica, chiliile vechi, cimitirul de la poala dealului, locul, viran atunci, pe care acum se află livada de nuci și se oprește pe colnicul verde căruia i se spunea, tehnic, cota 505. Ceața revine, e mult mai Întunecată și Înfricoșătoare, se aud strigăte și Împușcături, nu Întârzie să răsune bubuiturile tunurilor și să apară de după cotă trei tancuri nemțești și mai mulți soldați germani și horthyști În spatele lor. Sute de soldați români urcă târându-se pe coate spre cotă. Explozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu atâtea victorii în spate, a reînoit cu această ocazie legământul pe care-l făcuse cu Rinaldo. În aceste condiții cei doi au venit să se lupte. Lancea vrăjită din mâinile lui Astolfo a săvârșit o nouă minune și Gradasso, înfricoșătorul Gradasso, a fost treântit de pe cal. El se ținu de cuvânt, a dat drumul prizonierilor de război și și-a pornit armata îndărăt către țara sa, reînnoind jurământul de a nu-și afla liniște până nu va dobândi calul lui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
chiar dac-aș fi vrut, acum, n-aș vrea chiar dac-aș putea. Trebuie să cauți a o dobândi prin alte mijloace decât acesta. Cu furie se repeziră caii lor unul asupra celuilalt, în noapte, pe pajiștea cea verde. Loviturile înfricoșătoare erau date și primite în lumina lunii. Agrican lupta plin de turbare. Roland era mai rece. Lupta a durat mai bine de cinci ore când regele tătar, furios că i se da atâta de lucru, a repezit adversarului său o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a sărit de pe marginile fântânii și a fugit din livada înflorită, sus pe un munte înalt și râpos. Roland s-a luat după ea, alergînd printre mărăcini și stânci în vreme ce cerul se întuneca, iar în cele din urmă o furtună înfricoșătoare cu fulgere și grindină s-a dezlănțuit. In vreme ce gonea astfel, o femeie, slabă și palidă, a ieșit dintr-o peșteră și luându-se după el, a început să-l croiască cu un bici lung. Ea se numea “ Părerea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
gros de aur încrustat cu diamante mai ales, a fost prea mult pentru rezistența lui, astfel că s-a aplecat și l-a luat, fără a se sinchisi de mustrările lui Roland. In momentul când l-a luat un vânt înfricoșător s-a iscat și l-a repezit val vârtej îndărăt tocmai când se apropia de poartă. Așa s-a întâmplat o a doua și o a treia oară, astfel că Rinaldo a cedat nevoii, mai degrabă decât rugăminților prietenilor săi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-a opintit să-l smulgă din rădăcini. La fiecare effort un potop de frunze se scutura asupra lui, prefăcându-se pe loc în păsări de pradă ce-l atacau pe cavaler fâlfâindu-și aripile în obrazul lui cu strigăte înfricoșătoare. Dar netulburat de această nouă piedică el a continuat a se opinti, până când rădăcinile copacului au ieșit din pământ. Un mare vânt s-a stârnit atunci însoțit de tunete și fulgere, iar șoimii și vulturii și-au luat zborul cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
împins animalul în apă. Zadarnic a încercat Angelica să-l întoarcă îndărăt pe uscat; el a continuat să meargă drept înainte până când, spre seară, a ieșit cu povara sa pe un țărm nisipos. Angelica, văzându-se singură, părăsită în această înfricoșătoare pustietate, a rămas nemișcată, ca năucă, cu mâinile împreunate și ochii ridicați spre cer, până când , în cele din urmă, a izbucnit în plâns , exclamând: “ O crudă soartă, furia ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
duseră la oracol să-l întrebe ce era de făcut, iar acesta I-a sfătuit să caute a îmblânzi furia monstrului aducându-i ca jertfă cea mai frumoasă fecioară a ținutului. Acum întâmplarea a voit ca tocmai în ziua acestui înfricoșător oracol, se și pornise în căutarea celei mai frumoase fecioare a țării pentru a fi sacrificată monstrului. Câțiva marinari, care debarcaseră pe țărmul pe care se odihnea Angelica, au surprins această frumusețe în somn. O oarbă întâmplare! A cărei putere
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ea, Rogero exclamă: Ce mâini crude, ce suflet barbar te-a putut încătușa în aceste lanțuri? Angelica a izbucnit într-un torent de lacrimi care a fost la început singurul ei răspuns; apoi, cu glas tremurător ea i-a dezvăluit înfricoșătorul destin ce o aștepta. În vreme ce vorbea astfel , un vuiet grozav s-a stârnit departe în largul mării. Uriașul monstru nu a întârziat să se arate, cu o parte de trup ieșind deasupra valurilor, iar cealaltă parte rămânând sub apă. Angelica
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca un uriaș sau ca o pasăre de pradă. Aceștia toți se repezeau asupra lui și curând l-ar fi dat gata dacă paladinul nu și-ar fi amintit de cornul primit în dar, O dată a suflat în el că înfricoșătoarea ceată și cavalerii o rupseră la fugă cu vrăjitorul după ei, împrăștiindu-se care încotro, ca pătârnichiile. Astolfo s-a ocupat iar de piatră și de data aceasta a răsturnat-o. Partea de desupt era gravată toată cu caractere magice
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca un uriaș sau ca o pasăre de pradă. Aceștia toți se repezeau asupra lui și curând l-ar fi dat gata dacă paladinul nu și-ar fi amintit de cornul primit în dar, O dată a suflat în el că înfricoșătoarea ceată și cavalerii o rupseră la fugă cu vrăjitorul după ei, împrăștiindu-se care încotro, ca pătârnichiile. Astolfo s-a ocupat iar de piatră și de data aceasta a răsturnat-o. Partea de desupt era gravată toată cu caractere magice
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]