1,038 matches
-
Auta îngenunche lângă el și-l bătu pe umăr, zicând cu voce blajină: - Ridică-te, Mai-Baka!... Sau nu mă mai cunoști? Mai-Baka își înălță încet capul și nevăzând făpturile ciudate cu capete sticloase și săgeți în creștet se sculă, încă înfricoșat. - Cine sunt cei care erau cu tine? întrebă arcașul cu teamă. Sau sunt năluci? Auta se așeză pe un colț de stâncă. Mai-Baka se așeză și el alături, pe pământ. - Nu sunt năluci, arcașule; sunt niște oameni străini... zise Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frânghiile câte le aveau și să mâne cele câteva sute de măgari încotro voiau zeii. Drumul dură destul de mult, dar nerăbdător părea Auta, tocmai cel care era deprins mai puțin cu iuțeala zborului. Singurul lucru mai greu a fost pentru înfricoșații măgărari vederea turnului de argint și a zeilor în veșmânt argintiu. Și mai ales când trebuind să înjghebe, după planul lui Auta, un fel de sanie uriașă, văzură cum tăiau zeii, în marginea lanului unde era pădurea, copaci uriași numai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Asta-i zeița ta? și se uită cu umilință la Nefert. - Sunt soția lui Auta! zise Nefert râzând. Dar Auta se gândea la altceva. Zise pe neașteptate: - Spune-mi, Mai-Baka, cine-i Mener? La auzul acestui nume, Mai-Baka se cutremură înfricoșat și-i făcu semn să tacă. Scăzând puțin vocea, Auta urmă: - Țin minte că a venit de câteva ori la palatul din Piscul Sfânt un prințișor nătâng... tot Mener. Mai-Baka dădu speriat din mâini și se uită împrejur. Câteva dosuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ții minte ce spunea băiatul acela al lui Ameno! Dar Nefert îl privi speriată și-l apucă de mână, strigând în așa chip că și ceilalți întoarseră capul cu teamă: - Nu te duce, dragul meu! apoi adăugă mai încet, încă înfricoșată: Crezi că bătrânul te-a uitat? Numai să afle că ești în orașul lui, și nu se lasă până nu te ucide. Putem trăi și fără Zidul Alb. Auta îi strânse umerii cu brațul. Cutele argintii ale hainelor străine se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spitalizare (rana fusese serioasă), m- a așteptat iar detenția!“ Îl privea pe când urca în tren. Fără a fi bătrân la cei nici patruzeci de ani, îi stârnea niște sentimente greu de definit. Și-l închipuia în război în fața gloanțelor, poate înfricoșat, dar îmbărbătat de comandanți și camarazi, înfrângându- și teama atacând sau ținând piept inamicilor, mânuind armele de foc și baioneta. Îi era tare greu să alăture acea imagine bărbatului care ducea acasă eșecul suferit în fața propriului copil. Fusese sigur când
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
zis că a provocat vro două sinucideri dia lungu anilor. — Mda, iar un alt gagiu tinerel s-a dus și s-a spânzurat după câteva luni de libertate. Experiența aiai schimbă pe puțoi. Pe bune, mă răstesc eu la gagiul Înfricoșat care sare dintr-un iad viitor Înapoi În cel prezent. — Poate tipu-ar fi făcut-o oricum, un bulangiu, un infractor ordinar de căcat. Cinsă știe? — Bestia, dur individ, să stai la bulău cuiel ar fi ca curu de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Încă mai sunt unu sau doi inși care se Învârtesc p-acolo. Văd un vagabond cu coada ochiului. Se hârșâie de zid, apoi Își ia o pauză rezemându-se de adăpostul din stație. Vagabondu’ pare să aibă o privire cam Înfricoșată, de parcă tocmai și-a dat seama că n-a băut Îndeajuns Încât să-i alunge din minte realitatea hidoasă a mizerabilei lui vieți. Și Îl cunosc. Alan. Alan Loughton. Pe vremuri era membru În comitetul de grevă. Cum Îți merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se direct spre Târgoviște (4 iunie 1462). În aceste condiții Țepeș va aplica tactica hărțuirii: pustiirea pământului, mai ales drumul spre Târgoviște, otrăvirea fântânilor, atacarea detașamentelor turcești plecate după hrană. În această atmosferă apăsătoare În care oștile turcești, flămânde și Înfricoșate, Înaintau prin țara pustiită, a avut loc marea lovitură a lui Vlad Țepeș, atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, menit să 38 demoralizeze și mai mult oastea otomană, atac despre care pomenesc toate izvoarele din 1462. Ținta atacului a
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
aparținea serviciului lui? Apoi dacă călcarea sâmbetei și atingerea de chivotul ce dădea la pământ a adus pe Dumnezeu într-atâta indignare, că nici măcar de cea mai mică iertare nu a învrednicit pe cutezător, oare cel ce vatămă dogmele cele înfricoșate și nespuse, se va bucura de iertare sau justificare? Desigur că nu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Galateni, p. 21) Ferirea de comuniunea ereticilor și a schismaticilor „Se cuvine, dar, să vă depărtați de unii
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
îndreptăți estepropria conștiință. Un scenariu al modului în care va fi judecat sufletul aflăm laSfântul Petru Damaschinul. Meditând asupra acelor clipe, scrii torul filocalic exclamă: „Vai mie, cum voi răbda mustrarea, mâniaînfricoșatului și nepărtinitorului Judecător; adunarea îngerilor fărănumăr; pâra și înfricoșata amenințare; hotărârea fără schimbare;tânguirea neîncetată; lacrimile nefolositoare; întunericul nestrăveziu; viermele cel neadormit; focul cel nestins; muncile de tot felul;căderea de la Împărăție; despărțirea de sfinți; depărtarea de îngeri;înstrăinarea de Dumnezeu; pierderea curajului; moartea veșnică;frica, durerea, întristarea, rușinea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Am văzut la Biserică pi păreț‟... au coadă și cornițe, șî trăiesc în iad... - Așa‟i... au coadă, și cornițe, da‟ mai vin șî pe pământ. Șî, jucau în jurul faunului. - Aaa...vai di mini! făceau ei, cu mâna la gură, înfricoșați că li se zburlea părul pe cap. - Șî, i-ai văzut, mata, tatai? îl întrebară toți într-un glas. - Da, da... i-am văzut, așa cum mă videț‟ voi pi mini. - Tț.. tț..tț.. făceau ei înfiorați. Și, înainte de culcare, șopteau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și, care-și pieptănau pletele verzi cu piepteni de aur... Vedea... și nu-i venea să creadă, ochilor, minunea. Le vedea cu adevărat. După o vreme, dădu cu mâna într-o parte, cum ai da să alungi o vedenie. Și, înfricoșat porni mai departe. Merse el ce merse, stăpânit de ceea ce văzuse, când... într un alt luminiș, sub razele lunii, ce văzu!... Ce văzu cu adevărat?!... Era ceva, de-a dreptul, de necrezut. Un faun cânta din fluier... iar în jurul lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
murmură Anton. Din copaci, în tăcere, cădeau frunze uscate de pe crengile sure de promoroacă, spulberate de vânt cu sclipiri în razele lunii. Dar, liniștea codrului fu frântă de un alt urlet, parcă altfel ca celelalte... - Trei... numără moșierul, tot mai înfricoșat, și fără să vrea își încleștă mâna pe patul armei. - Sunt în haită! murmură stăpân pe sine pădurarul. Deodată, mai mulți urlară în cor, ăuitul apropiindu-se vălurit, semn că urlau în fugă. Pădurarul aștepta în liniște, cu un calm
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Înfricoșător de clar. Capu‟i masiv, puternic, începu să iasă înspăimântător în lumina lunii, luciul dinților deveni strălucitor.. Și, fruntea lată a tigvei, din care o pereche de ochi fosforescenți o țintesc sălbatic... Pe fața fetei se întipări o întrebare înfricoșată... „Oare, așa voi sfârși, sfâșiată.!? o spaimă cumplită o cutremură în tot trupul.. De la contemplație trecu brusc la groază. „Oare, voi fi sfâșiată? și o subită teamă de moarte o cuprinse. Dar, pe negândite, pieptul i se umplu de un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
al Tenochtitlanului, timpul curgea ciclic. La fiecare 52 de ani, care formau un secol aztec, focurile erau stinse și urmau douăsprezece zile de așteptări anxioase. O imensă procesiune pornea în cea de-a douăsprezecea zi spre piramide unde mulțimea urmărea înfricoșată stelele. Oare secolul care sfârșea avea să fie ultimul? Dacă la miezul nopții, steaua Aldebaran trecea pe firmament, cataclismul era amânat cu 52 de ani. Dacă nu... dacă nu, spunea legenda, soarele nu va mai răsări a doua zi, așa cum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din ceea ce va fi cartea deschisă în mâna stângă, Nu-mi place cum are să fie, glasul lui nemulțumit și ecoul îi poartă cuvintele prin toată biserica goală, Nu-mi place deloc! Spune ceva! răstindu-se, și eu, Ce să spun?! înfricoșat îmi ridic iarăși ochii de la pensulele subțiri, Nu cu tine vorbeam, Daniel! Ci cu cel care nu se lasă prins în culorile mele, cu El! Îl aud apoi coborând furios scările, se-apropie de mine, Nu-mi mai trebuie nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Și când te gândești că i-a părut rău pentru ea și pentru faptul că era într-o țară străină, unde nu avea prieteni. Încercase să o ierte pe Lisa pentru comportamentul ei urâcios gândindu-se că e nefericită și înfricoșată. Câteodată, spre rușinea lui Ashling, chiar râsese când Lisa sugerase că Dervla e grasă, Mercedes păroasă, Shauna Griffin incestuoasă. Dar acum, din partea ei, a lui Ashling Kennedy, Lisa Edwards nu avea decât să moară de singurătate. Pe monitorul ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
luni de când sunt cu Mai, adăugă el timid. Lisa nu își putea ascunde ciuda. De ce se purta el atât de frumos cu Mai? De ce nu se certaseră când Mai venise la el la birou în urmă cu câteva zile? Realiză înfricoșată că se creează un tipar în relația lor și că încrederea în sine pe care o căpătase după ce se culcase cu Wayne dispăruse fără urmă. —Slavă Domnului că mi-am amintit de aniversare, rânji Jack. —Cum ai reușit? întrebă domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
luat timid în brațe în fața televizorului. După zece minute de film, Marcus i-a atins umărul gol cu degetul arătător și a început să o mângâie. —Asssh-liiing, șopti el cu o intensitate ce îi făcu stomacul să se strângă. Aproape înfricoșată, se uită repede la el. El se uita fix la ecran. — Acum privește atentă, o rugă el cu același ton în voce. Unul dintre cele mai mari momente comice ale tuturor timpurilor urmează să înceapă. Pe jumătate dezamăgită, dar veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zburau fără să își dea seama. El nu a reușit să îi dea jos sutienul, iar când ea a văzut cât de mare îi părea erecția între șoldurile lui înguste, a trebuit să își ia privirea. Tremura ca o virgină înfricoșată. — Ce e în neregulă? Mi-e rușine. — Deci nu e din vina mea? A, nu. Vulnerabilitatea lui o făcea să încerce mai din greu. L-a apropiat de ea, ceea ce a avut un dublul efect de a-i face lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care făcu o pauză scurtă pentru chicotit. Molly? Solas are cu trei luni mai puțin decât Molly. Nu. Molly preferă să comunice cu noi în scris, adăugă Clodagh. Probabil că va fi scoasă din circuitul matinal de cafea, dar figura înfricoșată a lui Deirdre merita riscul. Luni, lui Clodagh i-a venit o idee genială despre cum să iasă din starea deprimată în care era. Să iasă în acea seară cu Ashling. Să colinde barurile ca în vremurile bune, poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa. — Da! În timp ce toți erau înghesuiți în jurul mesei din bucătărie, cu televizorul mergând de nebun, cu mustăți de lapte pe boticuri, probabil și pe al ei, Lisa avea un déjà vu. De ce anume? De ce îi amintea asta? Și a realizat înfricoșată ce era. Era vorba de propria ei casă din Hemel Hempstead, atmosfera era aceeași. Cum Dumnezeu am ajuns înapoi aici? —Ești bine, Lisa? o întrebă Kathy. Lisa dădu din cap. Dar se lupta cu dorința de a se catapulta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oase fără pic de carne pe ele zăcea adunat sub o haină, pe o cutie de carton. —Scuză-mă. Jack s-a chircit lângă el și o față mică, slabă și foarte tânără s-a ridicat către el. Defensivă și înfricoșată. Nu era Boo. —Scuze, spuse Jack, îndepărtându-se. Îmi pare rău că te-am deranjat. A ieșit din nou la bulevard și a simțit că a rămas fără energie. Îi ajunsese pentru seara asta, va mai încerca mâine. În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
n-am. Dintr-odată, și-a dorit să nu fi spus asta. Acele cuvinte provocaseră o schimbare pe fața lui Jack, schimbare care a făcut-o să înghețe. Orice ar fi fost, o făcuse să se simtă în viață. Și înfricoșată. —Cronici de carte? Încercă să se concentreze, apoi își aminti. I-am tot dat copii primite la redacție. Copii de cărți pe care nu le dorea nimeni, a adăugat ea ezitant. Și el îmi spunea mereu ce crede despre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
secolele următoare, aveau să studieze latina: Inferior stabat agnus, superior stabat lupus - la izvorul de la care se adapă lupul și mielul -, în imaginea lupului (care căuta pretexte pentru a ucide) toți îl văzuseră pe Tiberius, iar în cea a mielului înfricoșat, familia masacrată a lui Germanicus. Ieși din închisoare și tânărul Herodes din Judaea, care, în vremea lui Tiberius, declarase imprudent: „Îmi doresc ca Gajus Caesar să ajungă repede la putere“. Împăratul porunci să-i fie adus așa cum era, în lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]