934 matches
-
îți fi făcut când ați fost de răcute? Că eu tot la chefere am făcut. ― Noi am fost și suntem artileriști. Știți doar că până nu tușesc tunurile nu începe nici un atac al infanteriei - a răspuns cu împăunare un zdrahon. Înfrigurați, au revenit în vagon. Fiecare s-a culcușit cât a putut mai bine, pentru a se încălzi și a aștepta plecarea trenului. Nu aveau chef de vorbă. Mintea fiecăruia era doldora de gânduri... Unul și-a lăsat nevasta gata să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a drumului. Șeful s-a dus în calea convoiului, la o distanță de o pistrea de săgeată, pentru a da semnalul de atac la momentul potrivit: un cântat de cucuvea... În câteva clipe, s-a așternut liniște. A început așteptarea înfrigurată dinaintea întâlnirii cu convoiul... Nu după multă vreme, în liniștea codrului de nepătruns a început să se audă galop de cai. La început, ca prin vis. Apoi, din ce în ce mai tare. Erau cei din „avangardă”. Au ajuns în dreptul lor și au trecut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care nu se despărțea niciodată și cu mare greu a reușit să taie o mladă voinică. A ajustat-o cu grijă și apoi, dintr-o suflare, a fost la poarta casei lui. S-a oprit. A cercetat casa cu privire înfrigurată... „Da’ ce o fi făcând muierea? Nu s-a trezit încă?” I auzi! Animalele cer de mâncare!... În clipa următoare, a fost cu mâna pe clanța ușii de la intrare. A apăsat-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe obraji. Își scutură cu putere capul, smulgându-se cu greu din vraja ademenitoare. Făcu un pas împleticit spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul îl apucă strâns de braț sprijinindu-l. Ai auzit și tu? întrebă înfrigurat Cristian. Ce să aud? Ileana, mă chema la dânsa. Nu era ea, spuse moșul, clătinând din cap bestia te ademenea la dânsa. Ai văzut de ce este în stare? Nu numai că se strecoară și te cuprinde pe nesimțite, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru a se îndrepta apoi în partea cealaltă. Abia după ce se convingea că nici de acolo nu pândește pericolul, relua cercetarea mai amănunțită în direcția iniți ală. Așa se gândise el să limiteze șansele producerii unei nenorociri. Jos, Cristian aștepta înfrigurat. După fiecare repriză de căutări Calistrat se apropia de el spunându-i că poate să pornească mai departe. Cât timp dura deplasarea, bătrânul rămânea deasupra lui, veghind atent. Apoi, totul se relua de la capăt, Calistrat pleca iar el rămânea singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fum subțire, de la cuptorul fermecat, care le dăruia cozonacii pufoși și pâinea coaptă pe vatra tencuită. Vremea trecu și se auziră, dinspre casa vecinului Dimitrie, care era la vreo două sute de metri, glasul gros al dascălului Vasile, îngânat de glăscioare înfrigurate de copii: O, niho, ho O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
toate sărbătorile, dar Dimitrie le spuse că vor avea vreme a-l colinda înainte de a merge la preot. Vântul le bătea din față, spulberând mantia de nea, cese așternuse pe spatele cailor. Copiii lui Fetea și a Nataliței se lipeau, înfrigurați, unul de altul, îmbodoliți în cojoace mari, cât de un stat de om, fermecați de frumusețea tainică a iernii și, așteptând, cu nerăbdare, darurile bunicii Marușca. Din depărtare, se auzeau glasuri cristaline de copii: Oi pierdute-a adunat Să le-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
slăbit rău, Tudore, te solicită aia, îmi râde și mie lubric, când ies să-mi fumez țigara pe alee. Se uita la mine să mă dezbrace din priviri și părea așa murdar, se oripilează Zina, înapoindu-se acasă târziu și înfrigurată. Păi cum vrei să fie dacă lucrează la Rosal? Supărată de zâmbetul meu absent de filosof, mă tratează cu curul, se retrage în baie pentru vreo jumătate de oră. Azi o luase aiurea prin București, urcându-se de distracție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru bunul motiv că, în sfârșit, am înțeles tot ce nu puteam înțelege. Toate ciudățeniile firii mele, care mă nedumereau atâta, nu erau deloc ciudățenii, ci atribute perfect normale și logice, conforme cu gândirea și sensibilitatea mea. Într-o pornire înfrigurată de a mă salva în ultimul ceas, am dezbătut procesul existenței mele înaintea forului suprem: conștiința. Am disecat în lumină tot ceea ce s-a petrecut între mine și Mihaela, am cântărit întîmplările, pipăind resortul fiecărei fapte, oricât de neînsemnată ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
meu de vedere, in-explicabil. Suntem, totuși, în august! Grăbesc pasul ca să mă încălzesc. Jumătatea de oră care ne trebuie să coborâm până la locul unde e parcată mașina mi se pare lungă, in-terminabilă, ca o duminecă goală. Ajungem la familia V. Înfrigurați și înghit două aspirine. 23 august Pornim de dimineață spre Los Angeles. Mai privesc o dată drapelul românesc pe care vântul, însorit, dar rece, îl smucește pe catarg. E singura casă locuită de români, în America, unde am văzut tricolorul. Dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îți trimite un mesaj de felicitare pentru intenția ta și cartea ta frumoasă. saturn se învârte în jurul său până când credința sa se exprimă, crede în soarele tău, în inima ta. uranus, neptun și pluto, de mână, vin la spartul târgului, înfrigurați, strigând: „sindicatul nostru dorește un soare mare, sindicatul nostru bate pe oricine cu inima ta, bătând“. toate planetele s-au întors către drumul tău, către purificarea dragostei, către dulce, fii liniștit, lumina stelelor te va călăuzi. nouă deasupra: pescărușii se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
definitivă. Într-o scrisoare am avut curajul să-i spun multe. Îi arătam că nu-i pot promite nimic pentru viitor, că aveam de gând să-mi păstrez toata viața independența. Am găsit-o la scoborârea mea din tren, mititică, înfrigurată în paltonul subțire, neavând curajul să-mi iasă înainte, cerșind cu privirea o vorbă bună. Ce milă am avut de dânsa atunci! Cum mă socoteam o brută pentru toate planurile mele viclene! O luai strâns de mână și merserăm kilometri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de fantezie, și fata se lăsa în voia fericirii mele. Aveam încredere în mine atunci, și, la braț cu Irina, visam succese cu altele... Cu toate lacrimile Irinei, care izbucneau zilnic înaintea celei mai scurte despărțiri, cu toate îmbrățișările ei înfrigurate, uneori eram nefericit din cauza ei chiar. Astfel de întîmplări erau însă rare, fie că ea le pricinuia numai uneori, fie că eu, ținînd-o tot timpul lângă mine, nu-i dam prilejul. M-am indignat intr-o zi că a putut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o mică sforțare, reîncepe să se învîrtă. Dedesubt, spațiul gol, imens pentru mititica jucărie. Și brusc, o milă cumplită mă cuprinde pentru vata galbenă de la capătul bețișorului. O milă cum n-am simțit iarna trecută când o pasăre flămândă și înfrigurată mi-a bătut în geam și când mi-a fost lene să deschid fereastra... Revăd în curte un trunchi gros, pe el câteva picături de sânge închegat, câteva pene negre, și în el înfipt un topor. Împrejur, pe iarba grasă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
palmei. Fusese umedă și caldă? Fusese uscată și sinceră?... Era un adevărat miracol că strada Stoica Spătarul rămăsese intactă după ce aproape tot cartierul fusese distrus. La fel și biserica Sfântul Mina Vergu de pe strada Robescu. Dragoș nu se mai simțea înfrigurat de prezența Elenei. Dar îi rămăsese vie în suflet amintirea frisoanelor de atunci, când, alături de ea, trecea pe străduța Jacques Élias ca printr-un tunel de lumină. Nici astăzi nu știa dacă, în poza din Grădina Cișmigiu, Elena avea sau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
genial, poate urma să îi vină chiar de acolo o idee... Ușurat și înaripat de acest nou gând salvator, Mircea deschise unul dintre ziarele în care apăreau cronici literare referitoare la acest puști, pe numele lui Elefterie Măceș. Citi repede, înfrigurat, temându-se în fiecare clipă că nu va găsi ceea ce căuta. Și, spre dezamăgirea lui, când termină de parcurs cele câteva coloane de rânduri frumos aliniate ale ziarului, chiar acesta a fost rezultatul. Nimic care să-l inspire, nimic referitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o facem până acum. Îți promit că din când în când am să-mi încetinesc pasul să mă prinzi, dar nu de tot... — Atunci hai să ne jucăm! Fugi, să te prind! Pictură, muzică și poezie — Cum pornim? m-am înfrigurat la telefon. — Tu mă descoși cu ce vrei să afli și eu îți răspund, pentru că, trebuie să știi, eu nu vorbesc despre mine ne în tre bată. Vom avea un schimb nebun de scrisori pe e-mail, până când te înduri să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cât mai mulți, să fie purtat pe umeri. Urcat în balconul Primăriei. Și-ar fi făcut, trimfătoare, o căciulă din blana unui lup vânat de el. Lupii nu au venit nici a treia zi. Oamenii murmurau. Străjile erau obosite și înfrigurate. Jandarmii râdeau de neghiobia tuturor; femeile, rămase cu greul casei - bărbații umblând creanga prin târg -, ocărau în gura mare. „Vânător! Să-l ia dracu’!” „Un scârbavnic!” „Așa păcăleală...” „Ce păcăleală, batjocură!” „Să ne lase-n pace veneticu’!” „Mă piș în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu-l poți lăsa viu, insistă, mai puternic decât ceilalți, Sertorius Macro. Mulți se întrebară însă de ce tânărul se apărase atât de prost. Nu știau că cineva îl vizitase în închisoare și îi dusese - lui, care era înspăimântat, disperat și înfrigurat - niște fructe splendide și o pătură. Respectivul îi șoptise și că se ocupa de salvarea lui. Iar tânărul se încăpățânase să tacă până în clipa când lama călăului îi tăiase gâtul. În ziua următoare, Callistus închise ușa în spatele lui și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îmi trase mâna prin geam. Când acul hipodermic îmi pătrunse în braț, m-am întrebat dacă doctorul acela, care nu părea a fi decât un copil care crescuse prea mult, era destul de matur încât să aibă calificarea necesară. O euforie înfrigurată mă purtă spre spital. Am vomitat peste volan, pe jumătate conștient de seria de fantezii neplăcute. Doi pompieri tăiară portiera din balamale. Aruncând-o în drum, se uitară cu ochi mijiți la mine ca asistenții unui toreador însângerat. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ne tragem, a argumentat, ea, de ce să ne mai complicăm, cu câte și mai câte. Ultimul cuvânt l-a avut domnul primar Emil Boc. Și așa a rămas. De îndată ce s-a văzut în vârful stogului prostiei, s-a și apucat,înfrigurat, de treabă. Reorganizări, parareorganizări, una mai trăsnită decât alta. Dar, mă rog, așa e-n democrație. Și, mai ales, la început de drum. Primăria avea nevoie de mulți bani. De altfel, ca și restul țării. Sursele Cozii Vacii erau reduse
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț În suburbiile visului liber. Acesta este
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
respecta-o pînă la capăt. Lupoaica îl privi pe Lupino așa cum numai o mamă își poate sorbi din ochi copilul adorat. Pentru moment, nu avea a se teme pentru siguranța puiului de Om. Se îndreptă către lupul înțelept, care aștepta înfrigurat. Se ridică înspre chipul lui desfigurat, atingîndu-i cu dragoste necuprinsă cicatricile adînci, șoptindu-i apoi tandre cuvinte de consolare și iubire. Lupino aștepta indicațiile căpeteniei, încrezător în judecata acestuia. Oricare i-ar fi fost decizia, avea să i se supună
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
arab, iar acesta se ghemuise lângă sobă. Cu mâinile legate, cu turbanul împins spre ceafă, privea către fereastră. Daru nu-i văzu în prima clipă decât buzele uriașe, groase, netede, aproape negroide; nasul însă era drept, ochii întunecați, cu privirea înfrigurată. Turbanul descoperea o frunte încăpățânată și, sub pielea arsă de soare, dar care pălise puțin din pricina frigului, întregul chip avea o înfățișare neliniștită și totodată răzvrătită, ce-l izbi puternic pe Daru atunci când arabul, întorcându-și fața către el, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
am putea să-l dezlegăm? - Bineînțeles, spuse Balducci. Îl legasem doar pentru drum. Dădu să se ridice. Daru însă i-o luă înainte, așeză paharul pe dușumea și îngenunche lângă arab. Acesta, fără un cuvânt, se uita, cu ochii lui înfrigurați, cum Daru îi desface legăturile. Când se văzu dezlegat, își frecă între ele încheieturile umflate, apucă paharul cu ceai și sorbi lichidul fierbinte cu înghițituri mici și dese. - Așa, spuse Daru. Și încotro, dacă nu-i cu supărare? Balducci își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]