919 matches
-
tate, cu o mină preocupată, în timp ce ne așezăm la masă. Aveam emoții pentru tine! Despre ce ai scris? Emoții pentru mine? Nimeni nu a avut niciodată emoții pentru mine (decât, ocazional, ai mei - emoții moderate de părinți ocupați)! Mă scutur, înfrigurată iar - dar nu de ploaie, de data asta. Pentru o clipă îmi las ochii în jos, ca să nu vadă că i-am închis pentru a capta mai bine roșul intens al inimii lui, pe care am cuprins o, efectiv, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cădere. Merse înspre mare, atras de zvâcnetele ei. Dar valurile nu se zăreau, se zărea doar spuma albă licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. Se apropie de țărm înfrigurat. Tălpile lui goale atingeau din ce în ce mai nesigure nisipul umed. Atunci zări în față o mișcare surprinzătoare și se concentră să vadă mai bine. Nu, nu era o iluzie. Văzu niște brațe subțiri, pole ite de lumina încă palidă a lunii, care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimeni prin preajmă și scoase din buzunar briceagul de care nu se despărțea niciodată. Se opri în fața unui Moskvici răpciugos și meșteri la portiera din dreptul șoferului până reuși să o descuie. Se furișă în mașină și scotoci prin interior, înfrigurat. în cele din urmă, dădu peste ceva. Era un pix negru spart. Mâzgăli apăsat în palmă, mi jindu și ochii. Pixul avea o mină neagră. Deșurubă pixul, scoase mina neagră de doi lei, o luă între degete ca pe o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se dovedea a fi, pentru el, cel mai eficient mijloc de recuperare fizică. Doar că bazinul ăla era atât de mic! Ieși din apă, scuturându-se și ștergându-se cu un prosop mare și alb, în care se înfășură ușor înfrigurat. Plecă spriji nindu-se în cârje și se uită înapoi spre bazin. Ce mic era! Mic și înghesuit, sărăcăcios de-a binelea. Cum să poți înota într-un dreptunghi atât de mic? Hotărât lucru, nu era într-o pasă prea bună
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe colega ei? De la care școală era? Nu-și mai amintea nici numele, nici chipul ei. își amintea doar, din ce în ce mai clar, cum se aruncase cu ea în zăpadă și cât de fericită se simțise atunci. Doamna Ionescu strânse umerii, brusc înfrigurată, în timp ce continua să privească țintă la siluetele care zăceau inerte în zăpadă. Când îl cunoscuse pe domnul Ionescu și acesta îi povestise despre copilăria lui tristă, cu nenumărate griji și neajunsuri, ea îi mărturisise pe scurt că nu avea nici
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și că nu te-ai plictisit? o întrebă domnul Ionescu mai târziu, în timp ce conducea mașina prin noapte spre casă. — Am văzut, îi răspunse Clara cu o voce sugrumată, ridicân du-și gulerul hainei de blană în jurul gâtului. Am văzut. Era înfrigurată și o durea capul îngrozitor. Privirea de rămas-bun a domnului Neacșu, insidioasă, galeșă și umedă, i se înșurubase în creier și de acolo îi răspândise cu voluptate o stare de vomă. Nu mai găsea nimic îmbietor în ea, ci doar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
printre copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas. Se opri și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească din ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se poate!“ Furia îi creștea incontrolabil și în curând nu mai suportă și aruncă din mână cartea cât colo, în noroi. își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pășește prin aer fără să mai atingă pământul, înălțându-se tot mai sus, înspre o spărtură de un albastru nefiresc de pur din cerul nefiresc de întunecat. 8. Clara se trezi cu un icnet de spaimă, pipăindu se cu degete înfrigurate. își recunoscu cu un oftat de ușurare pielea, își recu noscu pomeții și forma ochilor. Privi mirată în jur. Domnul Ionescu dormea liniștit lângă ea, sforăind ușor. „Am visat“, își spuse. „Mi-a revenit visul din avion. Numai că, de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vvrei să-ți spun ccă a rămas schilodit pe viață, și fizic și psihic, și trăiește cca un pustnic în această casă, în ddosul unei uși, la câțiva metri de tine acum? continuase Bobo, tăios. Clara tresărise și îl privise înfrigurată, nemaipricepând nimic. Sau ccă, după ce a salvat-o, s-a însurat cu ea și trăiesc unde va, în lumea largă, vveseli și nepăsători cum îi știai tu odinioară? O privise fără s-o scape din ochi, atât de concentrat încât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintr-un coșmar permanent, unde chipurile celor din jurul său sfârșeau prin a deveni respingătoare fantome. Cu o ultimă smucitură, trenul lung și supraaglomerat cu permisionari oprește în Gara de Nord, furnicar uman pestriț de hamali, vânzători de semințe, ceferiști, precupeți, cerșetori, călători înfrigurați cu cearcăne adânci săpate de nesomnul nopții. Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
asta nu din pricina legăturii proaste. Aici soldatul Pantelimon...(bruiaj)...ambuscadă... Reglează odată sunetul, pentru numele lui Dumnezeu! urlă căpitanul Apostol, apropiindu-se de panoul operativ al centralei. Un țiuit ascuțit se suprapune peste toate zgomotele și transmisionistul începe să răsucească înfrigurat toate butoanele într-o ordine numai de el știută. ...nimicit...(bruiaj)... În ce sector sunteți? Recepție! ...(bruiaj)...rănit... Toți ascultă încordați respirația gâfâită, sincopată a celui care vorbește. ...nu pot să...(bruiaj)... Cu ce forțe inamice v-ați confruntat? Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
redutabilelor tunuri de 88 mm. Cele patru piese sunt amplasate "la linie". În jurul lor, câțiva soldați sapă cu spor în pământul dur locașuri individuale. În jur, nici urmă de tranșee sau alte poziții defensive. Sub plasa de camuflaj artileriștii efectuează înfrigurați manevre de încărcare, pregătindu-se pentru o nouă tragere. Ăștia se cred în excursie? Nu văd nici o gardă, șoptește Nicky locotenentului. Păi neamțul de mai înainte ce a fost? Și nu uita de reflectorul montat chiar acolo unde escaladarea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
locotenentul continuă: Vezi tu, pe front ești pus în fața unei opțiuni simple. Moartea lui este viața ta. Cât despre procesele de conștiință, lasă-le pe seama celor care declanșează războaiele. Tăcerea se lasă din nou între ei. Amândoi continuă să fumeze. Înfrigurat, Carol bagă mâinile în buzunarele mantalei. Începe să se lumineze, dom' locotenent? Nu, e de la lună. A ieșit din nori. Mai e destul până la ziuă. Niciodată nu te-am văzut fumând. Așa e. Mi-a trecut prin cap ca înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
va arăta el atunci lepădăturilor ălora! Pironește cu privirea santinela care traversează peronul din fața clădirii, ca o prevedere în plus pentru paza prizonierilor închiși într-o cameră la subsol. Simte un fior rece până-n măduva oaselor. "Brrr! Mizerabilă vreme". Ridică înfrigurat umerii. Fumul îi intră în ochi și aruncă nervos țigara. Întors la masă, parcurge rapid cu degetul o listă dintr-un dosar. Ridică receptorul și învârte manivela telefonului. Sturmbannführer Schultz la aparat! Să-mi fie adus prizonierul cu numărul doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un metru din preajma subsolului, acolo unde el și alți câțiva supraviețuitori își găsiseră adăpost. Novăceanu, așezat pe o manta, începe să se zvârcolească. Liniștește-te, zice Romulus cu voce blândă ca a unei femei, dar Darie continuă să se agite înfrigurat. Vor să mă omoare! Nimeni n-o să se atingă de tine, ești în siguranță. Încearcă să-i imobilizeze brațele, dar sublocotenentul se zbate și mai aprig. Oare de unde mai găsește putere ființa asta pe jumătate moartă, acoperită cu bandaje? Ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de bucurie. Era spre orele prînzului. Soțul ei se afla În comuna vecină pentru „instructaj” avînd ca obiect „activitatea obștească”. Obișnuitele „instructaje”, „ședințe” și altele ca din Întîmplare, totdeauna În sărbătorile Crăciunului și Paștelui. Avea să se Întoarcă seara, tîrziu, Înfrigurat, obosit. Se bucură, mă bucurai. Mama Anei, la strigătele acesteia, apăru și ea În cerdac. Nu părea prea Îmbătrînită, avea În schimb părul, Într-adevăr, alb. „Sărut mîinile!”, vorbii pentru amîndouă. Intrarăm În casă. - Mamă, ceva de-ncălzit! Mi-aduse, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-a-a! Iată și deznodământul! În sfârșit! E unsprezece și jumătate! strigă Nastasia Filippovna. Vă rog să luați loc, domnilor, urmează deznodământul! Spunând aceste cuvinte, se așeză și ea. Pe buzele ei flutura un zâmbet ciudat. Stătea tăcută, în așteptare înfrigurată, uitându-se la ușă. — Rogojin cu suta de mii, nu mai e nici o îndoială, bolborosi Ptițân ca pentru sine. XVtc "XV" Intră camerista Katia, foarte speriată. — Dumnezeu știe ce-i acolo, Nastasia Filippovna, au dat buzna vreo zece oameni, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
interpretate ca „antidictatură”. Nici Alexandru Tatos, autorul remarcabilului Secvențe, nu reușește mai mult cu Secretul armei secrete (1988), o alegorie comico-muzicală a cărei valoare constă doar în „șopârlele” antiregim pe care le-ar fi putut suprainterpreta un public nervos și înfrigurat al acelei vremi. Liniile propagandistice ale deceniului 8 se păstrează în deceniul 9. Lupta comuniștilor ilegaliști dă naștere peliculelor Labirintul, Detașamentul Concordia, Punga cu libe‑ lule, Convoiul, Liniștea din adâncuri, Întâlnirea, Pe malul stâng al Dunării albastre, Să mori rănit
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
frica resimțită noaptea, într-o pădure sau la marginea satului, lângă un cimitir. Frica aceasta nu mă surprinde; ea este prevăzută, știută, așteptată. Ea s-a desprins din gestul meu și face parte din scenariul hotărârii mele. Ea este așteptarea înfrigurată a desăvârșirii acestui scenariu, frică dramatică, desfășurată. Spre deosebire de frica cealaltă, care nu a părăsit sfera instinctului și pe care o împărtășesc cu tot ce este animal, frica aceasta a intrat în ordinea libertății și este frica autentic umană. Ea este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și de aceea, în mod esențial, curaj. Pe măsură ce frica se desfășoară și crește în desfășurarea ei, eu mă adun în mine. Așteptând deznodământul pe care hotărârea mea l-a proiectat, toată ființa mea se adună în frică. Însăși această așteptare înfrigurată determină strângerea mea în mine. Frica este punctul de supremă concentrație a ființei mele dinaintea deznodământului nefast. De aceea, mai mult decât oriunde, în frică eu sunt. În timp ce mă adună între hotarele ființei mele, frica îi trasează și îi măsoară
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Academia în anul acela și fusese repartizat la Babadag. Eu eram cu "teroriștii" în interiorul postului de miliție de la Babadag. S.B.: Din prostie. Și la unitatea mea s-a întâmplat o chestie de asta când un soldat, de altfel bine instruit, înfrigurat și luat cu vorba de colegii noștri, a schimbat ordinea operațiunilor: mai întâi a armat și abia apoi a scos încărcătorul. Vă dați seama uluirea pe care a produs-o șuieratul glonțului ieșit din țeava puștii. S.B.: Cum s-a
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
muncii!...) mai spumoasă, la o Posadă în care peste toate speranțele tale de normalitate, progres, civilizație, economie de piață, bunăstare, dorință de muncă să fie prăvăliți bolovani și stânci ale nesimțirii, cruzimii și ipocriziei. Estimp, lumea politică din Absurdistan dezbate înfrigurată o întrebare fundamentală: cine a bătut recordul la mită depășind baremul de 6 milioane de lire sterline? Cine? Scârbit și neputincios, Codruț 10 iunie 2006 La colocviu (sau viața de intelectual de Bucarest): - amabilități inutile; - bârfe, multe bârfe; - priviri încrucișate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
El, Șeful, Potentatul era previzibil, dar Într-o altă ordine, inaccesibilă nouă, muritorilor de rând, proiectându-l În cosmosul de gheață al Istoriei!...Ă 5 ...M-am Întors la Paris atunci, În toamna gri bucureșteană În ’88, cum spuneam, Înfricoșat, Înfrigurat, de parcă vizitasem o zonă străină, de-un exotism penibil, lăsându-i pe colegi și pe vechii prieteni prizonieri ai unui „aer”... (voiam să scriu „irespirabil”, dar, În fapt, acest „aer” devenea din nou „respirabil”, așa cum trebuie să fie aerul infernuluiă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]