1,889 matches
-
Dis-de-dimineață, amarul spre-al nimici. Două fete de harem am zărit pe nisip, erau destul de amețite, dar frumoase la chip. Între timp, narghileaua se umplea. La miezul nopții, plutind, Lefty ieși din nou În stradă. O alee coboară, cotește, se Înfundă. O ușă se deschide. Un chip zâmbește ademenitor. Lefty se trezește stând pe un divan cu trei soldați greci, privind la trei femei durdulii, parfumate, ce stau toate pe divanul de vizavi. (Dintr-un gramofon răsună șlagărul care se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intru În cărțile de istorie. Dar nu cred că asta e chiar cea mai potrivită cale. Pe Belle Isle, Plantagenet pilotează Daimlerul pe Central Avenue. Totuși În loc s-o ia spre Strand, o cotește pe o stradă neasfaltată, care se Înfundă. Parchează și coboară cu toții. Plantagenet Își așază camera Într-o lumină favorabilă, În timp ce Lefty se ocupă de automobil. Lustruiește cu o batistă capacele de la roți și farurile; Îndepărtează cu piciorul noroiul de pe trepte, curăță geamurile și parbrizul. Plantagenet spune: ― Maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la treisprezece ani! A existat vreodată o claie de păr ca a mea la treisprezece ani? A reușit oare vreo fată să mobilizeze atâția instalatori cu camioanele lor? Lunar, săptămânal, de două ori pe săptămână, țevile din casa noastră se Înfundau. ― Iisuse Hristoase! se plânse Milton, scriind Încă un cec. Ești mai rău ca rădăcinile alea de copaci. Părul ca niște vârtejuri de buruieni, vuind prin camerele din Middlesex. Părul ca o tornadă neagră, Învârtindu-se În jurnalul filmat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vocea amenințătoare a Anei din spatele sălii. Rămânem sau plecăm? Corvium? Ce facem? Eram în picioare, căci a trebuit să iau poziție în fața șefilor de clasă. M-am prăbușit pe scaunul învelit în blana roșcată, de vulpe. Degetele mi s-au înfundat în păr, mângâind pielea capului și a cefei, trecând peste obraz, oprindu-se în așa fel încât podul palmei îmi sprijinea bărbia, iar buzele puteau săruta acea piele bătătorită de stiloul vechi, pe care cerneala a pătat-o de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ecouri, unele din ce în ce mai mici, altele, din ce în ce mai puternice. Au urmat evenimente. Războaie, marșuri, lupte, alegeri și revolte. Fiecare eveniment cu propriile lui caractere și sunete, fiecare cu propria lui muzică, care se suprapunea peste celelalte, încercând să le acopere, să le înfunde, să le facă uitate. A devenit imediat de nesuportat! Și când credeam că nu mai pot, s-a făcut liniște și am început încet să-mi revin din încordarea care îmi cuprinsese corpul. Iar întunericul în care eram învăluit mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Augustus își impune să fie calm. Nu-i folosește la nimic cearta cu Ianuarius. Involuntar, îl cercetează pe băr batul din fața sa de parcă ar fi un străin. Privirea îi stăruie asu pra frunții brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții se fac deja simțite. Schițează apoi un zâmbet de gheață. Cui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îmbinarea canaturilor de orice fel. Acest arbore este cel mai adeziv la clei, astfel încât se frânge în locul unde lemnul este întreg. Izbește dintr-odată cu pumnul în pervazul ferestrei. Cățeaua! S-a eschivat din nou. Sughite de enervare. Cum s-o înfunde? Dacă nu reușește până închide ochii Augustus, s-a zis cu el. Împreună cu Tiberius Nero îl va strivi ca pe un gândac. Vrăjitoarea asta îi citește gândurile. Lasă să-i scape un geamăt înăbușit. Imediat ce Tiberius ajunge principe, va face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dinți: — De ce era așa de greu să faci o declarație în fața unui ma gistrat? E prea pornit ca să-l mai lase pe Scribonius Libo să protesteze. Adversarii o să scormone și n rahat pentru a găsi ceva cu care să-l înfunde. Continuă pe același ton iritat: — Nici nu era nevoie să ajungi la tribunal. Puteai lua un pretor în timpul liber, să-l pui să semneze eliberarea. Îl căutai la baie, la teatru... Își trage sufletul. Scribonius Libo profită ca să strecoare un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de papirus pe care sunt notate formulele consacrate. Rostește o scurtă rugăciune, urmărind cu degetul cuvânt după cuvânt. Se forțează să nu comită nici cea mai mică greșeală de pronunție, ca nu cumva să anuleze din nou ritualul. Șuieră apoi înfundat către principe: — Fiind nevoie de jertfe succesive, să se sacrifice doar boi de culoare roșcată. Flaminul lui Marte, jignit că nu i s-a cerut și lui părerea, face un pas înainte și rostește hotărât: — Aveți multă băgare de seamă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plăcuțe prinse pe veșmânt poartă brodat cu litere de aur numele ei. O glorie a manufacturilor din Alexandria! oftează cu tristețe. Câtă risipă inutilă... Ați văzut cum una dintre victime s-a zbătut și a scăpat? se aude o voce înfundată din spate. — Nici taurul n-a venit de bună-voie, îi răspunde alta, speriată. Vorbele trec un timp pe lângă el fără să-l atingă. Se gândește că întreg ritualul este încorsetat în reguli ridicol de stricte și în tradiții ancestrale fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea să nasc-un puiu de prinț. În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic. VII Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură; iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
poartă-n negrele-i corăbii. {EminescuOpI 131} {EminescuOpI 132} Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechiu, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic, Căci sub frunte-i viitorul și trecutul se închiagă, Noaptea-adînc-a veciniciei el în șiruri o desleagă; Precum Atlas în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Stăteam În fața ușii lui Jack. John ciocăni, dar nu răspunse nimeni. — Poate doarme, spusei. — Ce dracu’ l-a apucat să doarmă ziua-n amiaza mare? John apăsă pe clanță și intrarăm cu toții. Jack dormea. Stătea Întins pe burtă, cu fața Înfundată-n perna pe care o Îmbrățișase. — Hei, Jack, spuse John. Jack Își mișcă puțin capul. — Jack, zise John din nou, aplecându-se deasupra lui. Jack Își Înfundă capul și mai tare-n pernă. John Îl atinse pe umăr. Jack se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe clanță și intrarăm cu toții. Jack dormea. Stătea Întins pe burtă, cu fața Înfundată-n perna pe care o Îmbrățișase. — Hei, Jack, spuse John. Jack Își mișcă puțin capul. — Jack, zise John din nou, aplecându-se deasupra lui. Jack Își Înfundă capul și mai tare-n pernă. John Îl atinse pe umăr. Jack se ridică-n capul oaselor și ne privi pe toți. Nu se bărbierise și purta un pulovăr vechi. — Of, Doamne! De ce nu mă lăsați să dorm? Îi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi cazul să te duci la culcare, Nick, Îi spuse taică-su. — Bine. Nick se duse-n camera lui, se dezbrăcă și se băgă-n pat. Îl auzi pe taică-su umblând prin sufragerie. Stătea Întins În pat, cu fața Înfundată-n pernă. „Mi-a frânt inima. Dacă mă simt așa, Înseamnă că mi-a frânt inima“, se gândi. După un timp, auzi cum taică-su stinge lampa și se duce-n camera lui. Auzi vântul șuierând printre copaci și simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
CALITATIV Una din funcțiile fiziologice ale alimentației este menținerea unui anumit tonus vital. Organismul uman este un recipient în funcțiune, care are o anumită capacitate. El are capacitatea să digere și să metabolizeze o anumită cantitate de alimente. Orice exces înfundă recipientul, îi perturbă funcționarea și se acumulează în organism, provocând îngrășarea și obezitatea. Substanțele introduse în exces, nu pot fi 103 eliminate. Depășesc capacitatea organismului de evacuare a deșeurilor prin fecale și urină (prin rinichi) și încearcă să le elimine
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: 21. Domnul a voit pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare și minunată. 22. Și totuși, poporul acesta este un popor prădat și jefuit! Toți zac înlănțuiți în peșteri, și înfundați în temnițe. Sunt lăsați de pradă, și nimeni nu-i scapă! Jefuiți, și nimeni nu zice: "Dă înapoi!" 23. Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui Jefferson Dayles de a-l răpi. Craig se pomeni ascultând încordat bâzâitul motorului. Întotdeauna considerase de la sine înțeles că vibrațiile ușoare erau ale unui motor electric. Sunetul era similar. Dar acum îi părea dintr-o dată că zgomotul era mai înfundat. Putea fi aer comprimat? Dar atunci de ce îl mințiseră? El, care nu știa nimic despre nici una din forțele motrice, ar fi acceptat explicația unui motor cu aer comprimat cu aceeași credulitate cu care primise afirmația că motorul era electric. Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Îl cumpărase de la târg, aducându-l cu căruța până acasă Într-un sipet și Închizându-l apoi În pod. Se spune că sipetul era atât de greu, Încât caii trebuiau să se odihnească la fiecare verstă, iar roțile căruței se Înfundau până la osii În pământ, astfel că drumul de la târg până la Brodina dură aproape o săptămână. Odată ajunși la destinație, sipetul se puse În mișcare ca de la sine putere, lunecând singur din căruță și ridicându-se pe scări În pod. Increatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la rândul lor, aduceau alți pui, astfel că satul colcăia de berze. Rămâneau până toamna târziu și abia viscolul le Îndemna să plece spre țări calde. Nu plecau Însă toate, unele rămâneau să ierneze În sat, stând cocârjate, cu ciocul Înfundat sub pene, pe acoperișurile ninse ale caselor, hrănindu-se cu fumul ce ieșea din hornuri și cu dangătul Însângerat al clopotelor. Privindu-le, pe oameni Îi apuca disperarea. Bătrânii le amenințau agitându-și cârjele În aer. Unii chiar se Înarmaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai Întâi spre geam, apoi spre Mașa, cu nespusă melancolie. Fața sa de culoarea smochinelor verzi se Încreți, apoi se destinse Într-un zâmbet. Pesemne mesteacănul Îi trezea În suflet amintiri nebănuite. - Fenomene ale naturii. Nu-i nici o minune. Apoi, Înfundându-și bărbia În palmă, continuă firul confesiunii: - Savanții noștri, spuse, apucând cu cealaltă cîteva resturi de scrumbie și aruncându-le motanului negru cu o pată albă pe ochiul drept ce i se cățăra mereu pe genunchi, răsfirându-și și Înfigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]