1,310 matches
-
și-l lăsă să-i strîngă mîna cu gravitate, fără să scoată o vorbă. — Excelent sfat, șopti Ozenfant. Dădu la o parte o draperie care ascundea o ușă și Munro ieși pe acolo. Ozenfant se reîntoarse în mijlocul încăperii rîzînd pe înfundate și frecîndu-și mîinile. — I-ai observat transpirația de pe frunte? Nu i-a prea plăcut ce-a văzut; este un rigorist, Lanark. Nu ne poate înțelege boala. — Ce înseamnă rigorist? — Un ins care își negociază clădura. Rigoriștii nu-și rețin căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la loc. Era vizitat cu regularitate de o soție mică și vioaie și de fii înalți, iar înainte de vizite i se făcea o injecție care îl ajuta să vorbească atoateștiutor despre nepoți și lupte pe pariuri cu o voce joasă, înfundată. Schimba cîte un clătinat ușor, negativ cu Thaw, iar într-o zi, cînd rudele lui întîrziară, zise: Ce mai treabă, nu-i așa? — Mda. — Un nemernic, viule. — Cine? — Clark. Thaw se uită în cealaltă direcție și-l văzu pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avea s-o vadă pe mama lui, ghemuită în fotoliu, cu o pătură decolorată peste picioare, izbucnind în lacrimi la scenele de despărțire, la pierderea vreunui copil (în filmele indiene), la nefericirea vreunei fete minunate dar fără noroc. Plângea pe-nfundate, căci Costel, tolănit pe sofa, doar în maieu și chiloți, o ironiza crunt dacă o auzea, o imita pîn-o făcea să fugă în camera cealaltă, ca să suspine în voie. Minte de muiere, gata mereu să pișorcească ochii"... De multe ori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai rămânea decât albăstruiul fosforescent al zăpezii de pe-acoperișuri și cerul roșiatic, neașteptat de luminos încă, așa încît bezna se concentra în cameră, înfășurîndu-mă în tristețe, în camera cealaltă mergea televizorul, și părinții mei comentau și chicoteau stupid. Bocănituri înfundate veneau din odaia de-alături, din alt apartament. În nopți de excitație și febră, zăcând între cearceafuri ca o statuie fierbinte, auzeam uneori de dincolo de perete șoapte, scârțâituri și suspine, sau mi se părea că le-aud, și, ridicîndu-mă în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de metal negru, cu o pârghie stacojie ridicată cu mânerul în sus. Mircea se opri-n fața ei, levitînd pe deasupra podelei. Cu mare greutate, căci era cât el de mare, trase mânerul în jos și deodată izbucni un urlet unanim, înfundat, asemenea celor care veneau duminicile de pe stadion. Ieși-n ochiul rotund de fereastră și-și dădu atunci seama că acel muget neîntrerupt și amenințător venea de la sutele de locatari care ieșiseră pe la geamuri și pe balcoane, între care și părinții
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
repede torentul și continuară prin pădure, urcând valea. Nori negri se strânseseră între timp deasupra; păsările zburau jos și, din când în când, câte o suflare rece de vânt înfiora pe neașteptate iarba, stârnind frunzișul. Cerul era străbătut de huruituri înfundate. Merseră astfel cam o sută de pași, urmând cărarea din ce în ce mai strâmtă și mai accidentată, fără să găsească nimic. Balamber, care își dăduse jos platoșa, se uita în jur tot mai încruntat. în sfârșit, se convinse că nu avea nici un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Gualfard. Aruncându-se la picioarele lui în iarba ce băltea deja, Frediana făcu o ultimă încercare de a-l opri. Nu! Nu, te rog! N-o face! Nu-l ucide! îl rugă printre lacrimi. Cu un mârâit de nerăbdare înfundat, Balamber o apucă de subsuori și o târî prin iarba udă, azvârlind-o apoi cu brutalitate înspre o salcie, după care își apucă din nou sabia și se năpusti asupra tânărului, ce îl fixa cu o expresie de ură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
preluat cu atâta drag. Începând cu vârsta de trei ani, părinții au început să mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
preluat cu atâta drag. Începând cu vârsta de trei ani, părinții au început să mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
s-a oprit la Tsukiji și se pare că nu o să pot ajunge la firmă la 8:30.» Și în timp ce vorbeam la telefon respirația îmi era greoaie. Nu ca și cum aș fi avut ceva în gât sau aș fi avut nasul înfundat. Respiram normal, însă parcă nu-mi ajungea oxigenul, chiar dacă respiram, parcă plămânii nu funcționau. Straniu! Nu înțelegeam de ce. Mi se mai întâmpla asta doar când făceam mult sport. În cele din urmă, de-abia după ce mi s-a întâmplat asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi se povestise despre ea era pură calomnie. Cine știe dacă nu era chiar virgină? Am roșit de îndoielile mele, am roșit de mine însumi. Dar asta n-a durat mult: dincolo de ușă se auzi cineva strănutând, apoi un râs înfundat și sarcastic, de ți se zbârlea părul pe cap. M-am cutremurat. Dacă strănutul ăsta nu m-ar fi reținut să reacționez, mi-aș fi dus planul la îndeplinire... I-aș fi tăiat carnea în bucăți și aș fi livrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Bolnavă... adică palidă ca peretele... visătoare... mai știu eu cîte-i lipsesc? Eu n-o pot înțelege... Eu, care n-am văzut decât ochii plini de groază și roșii a dușmanilor murinzi în războaie, nu pot să-nțeleg ochii ei cei înfundați și plânși... Eu, care n-am privit decât fețele învinețite de moarte, cum pot înțelege paloarea gingașă a unei fete în anii de dor... Tu poate că-i înțelege-o mai bine! Apoi moșia e mai mult decât copilul... Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din zile societatea era mai numeroasă decât totdeuna și eu văzui printre mulțime pe-un bărbat pe care nu-l cunoșteam, care fixa însă necontenit ochii săi pe soția mea. El era nalt și slab, avea o față palidă și înfundată, niște trăsături drepte și fără viață, și numai ochii săi scânteietori, pe cari-i fixa cu oarecare indignațiune pe soția mea, arătau viață. Era îmbrăcat în negru și numai o stea mică de briliante lucea în borba bumbului, care arăta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine ar fi fost apărate cu prilejul mutărilor. În casa scărilor, la trecerea printr-o ușă prea îngustă sau când un hamal a vrut să se dea mare: fără îndoială, există acest zgomot produs probabil prin izbire, un sunet ezitant, înfundat - și cred că mama a preluat cuvântul de la zgomotul ăsta surd și sec, parcă l-a inventat: bufnetul, bufniturile - prin care denumea o bușitură produsă din cauza unei neglijențe în transportarea mobilelor, prin lovirea de un perete sau de un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când așeza piatra și izbucneau strigătele când lovea; un staccato puternic „up, up, up, up“ sau sunetul prelung și întunecat „down, down!“, în timp ce tata încă mai plutea în spatele degetelor lui, pe urmă se tupila, urmărind piatra cu privirea, până când zgomotul înfundat spărgea tensiunea. Dar jocul devenea acum aproape războinic. Domnii englezi în pantalonii lor bufanți și șalurile scoțiene, care ridicau prietenoși mâna strigând „good shot“ sau „next time better“, n-au mai venit, poate îmbătrâniseră prea tare pentru un joc care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
umăr poartă o poșetă din piele. — Pute de-ți rupe nasul, zice Monte Cristo intrînd ultimul în closet, trăgînd după el ușa, asigurîndu-se că e bine închisă. — Nici pe budă nu mai poți sta fără să fii deranjat, se aude înfundat vocea lu Picioruș de Ghips din celălalt capăt al încăperii. — Recunosc că a fost ideea mea, spune Broscoiul oprindu-se în dreptul unui pisoar plin cu chiștoace. Asta contează mai puțin, reia Monte Cristo deschizînd larg o fereastră, important e să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o parte de un container de gunoi răsturnat, iar în cealaltă de vreo cinci sau șase trunchiuri de copac cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar de mărunțișuri îngrămădite, înfundate, aruncate peste tot, fie pentru a astupa breșele, fie pentru a îngroșa sau supraînălța bariera. Cîteva cupe de moloz, o sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
orientezi. — Ce spune Regizorașul? întreabă Gulie simțind că nu mai rezistă locului, că moare de nerăbdare. Că nu-și mai vede capul de treabă, spune Santinelă apăsîndu-și și mai tare urechea de receptorul din care se aud doar niște bîrîituri înfundate. — Chiar se aude ceva sau doar inventezi? nu se lasă Gulie convins. Ori mă lași în pace să pot vorbi, ori descurcă-te singur, ce alegi? zice Santinelă iritat dezlipindu-și stația de la ureche, lăsîndu-și mîna în care ține strîns aparatul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe o căldură ca asta?... Apoi... am fost cu nora mea la Buhai și amu’ ne întoarcem acasă... Gospodarul - mustăcind a râde - le-o căinat: Ei, dacă o trebuit, o trebuit! Nu te poți încontra cu nevoia!”... Am râs pe înfundate, comentând spusa babei. În cele din urmă, l-am luat peste picior pe caprari: „Măi Tânjală! Moartea-i cât capra pe tine și tu o ții hojma într-o șagă.” „Păi ce să fac, domn’ plutonier, dacă moartea-i colea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de goarne. Se chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Sigur. De-acord cu tine. Weber se lăsă pe spate și-și împreună mâinile la ceafă. Mark îl privi, cu gura deschisă. Treptat, falca i se înăspri într-un rânjet. —Zău? Vorbești serios? Dădu drumul unei serii de icnete joase, înfundate, râsul cuiva rămas la pubertate. Își întinse picioarele și își împreună și el mâinile la ceafă, ca un țânc care-și imită tatăl. Așa mai vii de-acasă! Trai bun. Zâmbi și-i făcu lui Weber un semn aprobator cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i ceruse lui Karin Schluter să-și sune fratele la ora trei fix, adică peste câteva minute. Începu să se învârtă pe lângă ușa închisă a camerei lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea. O auzea pe femeie vorbind și râsul înfundat al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Acoperișul ca o carte deschisă, ușa piezișă a pivniței, proptită în fundația de cărămidă, ciotul pătrățos în formă de cutie, ițindu-se la orizontul pustiu. Adăpost pentru nimic. —Mai ții minte când tu și tati ați încercat să curățați rezervorul ăla înfundat? El se lovi peste cap, de parcă s-ar fi întâmplat o catastrofă. — Nu-mi aduce aminte de căcaturi pe care n-ai cum să le știi. Nu știa cât de mult să întindă coarda. — Ții minte când a fugit sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se dădea sfios Într-o parte. Se gândea la o țară Îndepărtată, undeva la capătul lumii sau În cer. Spre țara unde vroia să meargă el nu mergea nici un tren și, Într-un târziu, s-a pomenit la capătul liniei Înfundate și ferecate În bârne de lemn cu două tampoane ruginite din curtea fabricii de ulei, halva și ciocolată. O fetiță se uita zâmbind la el, În timp ce-și strângea pe după picioare tatăl, paznicul fabricii. Îi aduseră apă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aceleași semne ale unui cataclism revolut. Sunt toate. Nici una lipsă. Nimeni murind. Totul ca o constatare. Ca ceva de dincolo de ușă. Cheia la Îndemână. Camera interzisă. Tu, singur În fața ușii. Ai intrat hoțește. Călcând porunca, păcătuind. Doamne, suntem creștini. Plângi Înfundat și te gândești că dacă bunica ta a plecat de pe lume, a plecat și Dumnezeu. Stau acolo, Îngropată și Îngropat, pe dealul opus satului, privind cu tristețe la lumea transilvană, margine moartă de imperiu. Șarpele de lemn se suie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]