929 matches
-
ore și ore și nu intră ”un'anima viva” (un suflet viu) în casa Domnului, sau nefericita aceasta de soție care are un soț afemeiat. Inclin să cred că mai mare este suferința acestei femei. Mă ridic cu sufletul acum îngândurat și-mi continui drumul. Menționez că din Imperia mi-a fost trimis cu poșta în România ghidul ”Pellegrinaggi sulle strade di Liguria”, de care mă servesc în drumul meu până la ieșirea din Italia. Din Imperia și până la următoarea localitate, San
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lui amenințător. Nu știu ce să zic; or fi păcatele mele așa de grele și urâte ce m-au apăsat așa de tare în fața bisericii cu ușa încuiată? Iar câinele acela o fi un simbol al diavolului? Imi continui drumul îngândurat și încercând să mă gândesc la altceva. Cu timpul, seninătatea mi-a revenit în suflet și așa, înainte de amiază am ajuns la Marciac, un orășel cu o piață centrală dreptunghiulară, unde pe o bancă, lângă peretele unui magazin alimentar servesc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
hrănindu-mă doar cu pământ înmiresmat de frunze și flori, ce peste zi s-au scuturat. trecătoare, moartea trecătoare floare, moartea ne cheamă continuu spre marea strâmtoare. cum, oare, ne vom strecura dincolo? obișnuia să mă întrebe mama, mai mult îngândurată decât speriată. ea a aflat, n-o mai doare, am rămas eu cu aceeași întrebare arzându-mi gândul și mâinile ca o pâine fierbinte. la gură n-o pot duce până ce fierbințeala-i mă cutreieră cu acele-i ascuțite. răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
la anii copilăriei. Zăpada se topise, soarele Își arătase fața, dar atmosfera din jur era destul de cenușie. Cei aflați la plimbare cu copiii sau nepoții făceau parte din categoria celor modești, cu venituri puține. Se vedea asta pe chipul lor Îngândurat, lipsit de strălucirea pe care ți-o imprimă Îndestularea. Îmbrăcămintea ștearsă, uzată de vreme, Își spunea cuvântul asupra fiecăruia În parte. Cei Îmbogățiți coborau mai rar din mașinile luxoase pentru a face câțiva pași prin parc. După ce ne-am bucurat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În acest moment... Avem timp!” Îmi ziceam În gând. S-a retras grabnic, deoarece era strigată de o altă măicuță pentru a-și continua treaba În bucătărie. Ce să mai spun! M-am ridicat ușor de la masă și am plecat Îngândurată. Știam eu că „fântânile cu apă limpede, moarte ascund”... Ieșind din bucătărie, am privit spre cer. Nu dădea semne că ar vrea să-și ridice vălul cenușiu. Pe ici pe acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce orizont deschis! Iubire, numai tu esti vis, dor si Paradis! 9. Sit tibi Terra levis Iubita mea, imaginea solară s-a ros de vânturi și furtuni, o recompun, aștept minuni acum când pleci ultima oară... Sicriu-n infinit coboară, îngândurat, printre genuni, aș vrea în mine să te-aduni ca-n vremea de odinioară. Era-ntre noi ceva opus De timpul ce te proteja; Ca tine alte fete nu-s Te chem, dar tu te-ai dus deja... Sunt singur
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ora douăsprezece și jumătate. Da’ ce grabă aveți? ― Păi, ne așteaptă nevestele și copiii cam de multă vreme - a răspuns Dumitru. ― Doar nu îți fi din cei care au fost concentrați. ― Chiar de aceia suntem - a vorbit Todiriță, cu fruntea îngândurată. ― Dacă-i așa, se cade să vă cinstesc din partea mea cu câte o cinzeacă, că nu-ți fi gustat rachiul de... multă vreme. Uite cum se adeverește vorba: oamenii buni se adună. Păi, am și eu un fecior care îi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prea des era tapat în stilul chelnerițelor din anii ’60. La sfârșit de zi, râurile de sudoare îi lipeau șuvițele de cap și-i amestecau rujul și rimelul cu fondul de ten, dându-i un aer de clovn trist și îngândurat. Zâmbea des și vorbea puțin, iar când o făcea, cuvintele - cu accent moldav - ieșeau șuierate și mutilate din cauza dentiției precare. Purta rochițe scurte, prost croite, dar vesele, care ofereau generoasa priveliște a unor picioare remarcabile, puternice și totuși subțiri, sârguincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. ,,Uff! Buruiana aceasta îmi amintește de ceva..., dar...nu știu ce anume...”, șopti Tudor, îngândurat, deschizând poarta dinspre grădină. Zări nucul cel bătrân pe care-l știa de când era mic si merse către el. Coroana bogată acoperea o mare parte a cerului și răcoarea plăcută îl îndemnă să se așeze pe banca fixată cândva de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Eu ți-am vorbit, copile! Bine, bine, dar nu se poate așa ceva! Unde ai mai auzit tu cal să vorbească omenește? Bătrâna a repetat gestul și a nechezat scurt, arătându-și dinții. Parcă râdea ori așa a avut băiatul impresia. Îngândurat, fără s-o mai îndemne, a pornit și, mergând din ce în ce mai repede, au ajuns în poienița cu iarbă grasă. Uite, nu te leg! Am încredere în tine. Cred că îți este foame. Ai iarbă bună de păscut aici. Grăbește-te! Eu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu te leg! Am încredere în tine. Cred că îți este foame. Ai iarbă bună de păscut aici. Grăbește-te! Eu merg să mă spăl un picușor, se explică Tudorel cât se poate de serios și, în același timp, foarte îngândurat. Ajuns la pod, și-a dat cămășuța și pantalonașii jos, le-a scuturat de praf și de scaieți, și le-a așezat pe iarba curată de lângă pod. A mai făcut câțiva pași și a intrat în apă. Câteva broaște au
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Fericireav noastră se prelungise din cale-afară, iar ciudata fire omenească, dacă nu simte fericirea, că se umflă din ce în ce mai mult, ca broasca din fabulă (păzind gradația ― evitând egalitatea), devine de-a dreptul nefericire (infelix ― felicitas). Ne-am luat rămas bun, tăcuți, îngîndurați, cu sufletele pustii. Nici ea nu m-a întrebat ce am de sânt trist, nici eu nu am întrebat-o. La ce bun? Ne înțelegeam uneori așa de bine și pe deasupra cuvintelor. III Ne dădusem întîlnire a treia zi după
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atâtea lucruri care mai înainte îmi păruseră oarecum ciudate. Acum știam de ce nu explodase de bucurie când îi spusesem că tata ne cumpără o casă. Ce-i păsa ei de casă când avea alte preocupări? îmi explicam de ce mereu era îngîndurată, nervoasă, de ce nu-i intra nimeni în voie? (Păcătuise și o chinuiau fără îndoială mustrările de cuget.) Tot așa, după avort, când o consolam de pierderea suferită și îi propuneam să concepem alt copil, ea îmi spusese: simt că n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă ajuți și tu? -Bineînțeles că vreau să merg ca să te ajut și eu. -Buburuza, vorbești serios? -Cum n-am vorbit niciodată mai serios. -În situația de față, ce mai așteptăm? Hai să ne pregătim de drum, a zis Căiță îngândurat. -Căiță, gândește-te bine. Nu este o joacă, nu este o plimbare până pe deal la Huci, unde te duci tu mereu. Nu, este o călătorie de durată, cu multe peripeții și destule neprevăzute. Dacă ești hotărât să înduri foamea, setea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ciric. N-a durat mult și s-au întors cele două plecate în observație: Cârtița și Buburuza. -Uf, ce miros înecăcios! zise cârtița după ce a ieșit la suprafață și a respirat puțin aer curat. -Suntem pe teritoriul șerpilor, zise puțin îngândurată gărgărița. -Ce vrei să spui, Buburuza? -Ce pot zice decât că la prima oprire am ajuns într-un loc din care nu știu cum vom ieși. -Ai văzut cine-i la izvor? a întrebat Căiță. -Am văzut. Dacă toți sunt așa înseamnă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase deloc searbădă și efemeră, căci știa el foarte bine de ce zisese că „speră”. Din moment ce omul își face încrezător speranțe, el ia în calcul, în mod natural, și modalitatea aproximativă, prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Gosseyn că urma să ia masa cu Enro. Aceasta era în concordanță cu analiza intențiilor lui Enro față de Ashargin. Își dădu seama la timp că tânărul o lua din nou razna. Făcu pauza cortico-talamică și văzu că Enro îl observă îngândurat. - Așadar, Nirena se interesează de dumneata, zise el încet. Este o posibilitate pe care n-o luasem în considerare. Totuși putem trage niște concluzii. A, iată-l pe Secoh. Noul venit trecu la vreo treizeci de centimetri de Gosseyn astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson, că a fost omorât acolo. Și aș vrea să știu cum am fost învinși. Ceva n-a mers cum trebuia. - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor, o mică belea, a cărui singură însemnătate la scara galactică venea de la calitatea de Prezicător. Acest lucru, în ciuda caracterului său slab și căpos, îl făcea interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întâmplase lui Ashargin. Încheie: - Sunt hotărât să îmbunătățesc poziția prințului la palat. Până acum el a fost tratat într-un mod nepermis de meschin. Aș dori să fac apel la Gorgzina pentru a modifica atitudinea Excelenței Sale. Crang dădu din cap, îngândurat. - Înțeleg. Plecă de la fereastră și îi indică lui Gosseyn-Ashargin un fotoliu. - Eu nu înțelesesem deloc poziția voastră în joc, zise el. Din câte am auzit eu, deduceam că acceptați rolul desemnat de Enro. - Așa cum vedeți, zise Gosseyn, și cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
părea îndoios ca seniorul gardian însăși să fie un adept al dogmei sale. Gosseyn considera că momentul va fi favorabil pentru a aborda subiectul. Dar cum? Optă în cele din urmă pentru franchețe și vorbi. Când tăcu, Secoh îl privi îngândurat. De două ori era să vorbească. De două ori, se foi pe scaun ca pentru a se ridica și pleca. În sfârșit zise, blând: - Privilegiul de a-l vedea pe Zeul Adormit nu este acordat decât membrilor ordinului. - Întocmai, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ridica. Spuse: - Un subaltern al comandantului portului va urca la bord peste aproximativ o jumătate de oră. Între timp am dat ordin să se transporte la bord echipamentul necesar. Ca simplă rutină. Gosseyn încuviință, dar, observându-l pe ofițer, rămase îngândurat. Nu-l preocupa căpitanul Free, sau posibila lui împotrivire. Cu Leej lucrând în tandem pentru eliminarea oricărei primejdii, înainte de a avea loc, nu mai era nevoie să se gândească la riscurile reprezentate de oameni sau de mașini. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
comisă. Conchise mai serios: - În afară de asta, voi sta cuminte până când vă veți întoarce cu toții. Înainte de a părăsi nava, se duse să-l vadă pe doctorul Kair. Psihiatrul îi oferi un fotoliu, dar Gosseyn îi declină oferta. În picioare, cu fruntea îngândurată, spuse: - Doctore, e ceva la capătul drumului care va fi diferit de tot ce am putea prevedea. Am văzut niște imagini clare. Se opri. dar reluă mai apoi. - Spiritul meu s-a similarizat deja de două ori în corpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
patrulea rând, reacția verbală. Majoritatea indivizilor identifică etapa a treia și a patra și ignoră existența celei de a doua și a treia. - Este ora cinci, zise Nirena. Gosseyn-Ashargin se ridică în picioare și, în liniște, parcurseră coridorul. Ea era îngândurată; când își trecu mâna sub brațul lui, păru să fie un gest automat. Dar inconștiența acestui gest preciză, pentru Gosseyn ceea ce realizase deja după amintirile lui Ashargin: căsătoria dăduse naștere unor relații afectuoase. - Nu sunt prea sigură, zise Nirena, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
împrejurul gâtului. S-a întors Ioana! Cu mult înainte de a mă fi așteptat! A făcut ce-a putut ca să scape mai iute de vizită și a venit! l-a fost dor de mine! Poate că se gândea, deoarece mă văzuse îngîndurat: "Ce chinuit este sărmanul din pricina mea! Și singur pe lume! Trebuie cu orice chip să mă transform și să mă fac mai bună ca să nu-l mai irit! " N-are nici o bănuială de ce unelteam. Crede, dimpotrivă, că făceam și eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]