816 matches
-
Când cei de la divizie și-au terminat treaba În ambele magazii, rusul zăcea deja lungit pe jos. Cu mare grabă, am sărit În tranșeu. Petrică s-a oprit din nou. Cu o privire Îngerească a cătat către Elena. Apoi a Îngăimat ostenit: ― Fata tatii. Mai ai o gură de vin? Roagă-l pe nenea Mitru să sloboadă câte un chicuș În ulcelele musafirilor da’... să nu mă uite și pe mine... După ce „paharnicul” și-a făcut datoria, Petrică a sorbit pe-ndelete
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
concret în activitatea mea de educator”. Bună sau mai puțin bună, eu sunt mulțumit că am realizat și această privire critică asupra amestecului politicului incult și agramat în probleme de didactică specială - cum erau lecțiile de dirigenție, când trebuia să îngăimăm uneori și ce nu ne convenea. Îi fac loc imediat în cele ce urmează: O lecție de dirigenție în defunctul regim comunist totalitar se făcea totul în așa fel ca oamenii - indiferent în ce domeniu de activitate lucrau, să se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-i oferi buchetul de trandafiri. - Ce frumoși sunt, Alex! Cred că ai dat o grămadă de bani pe ei! - Și nu merită!? Sunt tată, spuse el mândru. Veni și mama lângă fiica ei și cu lacrimi în ochi, reuși să îngaime câteva cuvinte, deși i se părură a nu fi cele mai potrivite în asemenea momente: - Fata mea, fata mea, sunt fericită că ai trecut și hopul acesta! În spatele lor stătea Olga, vădit preocupată să-i scoată cât mai repede din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe alte planuri, mereu cu gândul de a o scoate pe Olga din starea aceasta marcată de deznădejde. - Spune-mi, ce ai mai făcut în ultimul timp, ce ți fac copiii? Olga avu o clipă de rătăcire, dar reuși să îngaime: - Care copii, nu știi, parcă ți-am scris, Petrișor, a avut un accident chiar în incinta spitalului. O asistentă neglijentă a lăsat liber căruțul în capul scărilor stând la taifas cu alta și bietul de el s-a prăvălit de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
epavă, o prinse de umeri și începu să o zguduie, repetând fără încetare, aproape țipând: spune-mi, Olga, spune-mi tot, tot... spune-mi ce ai făcut, spune-mi!? Cu ultimele puteri, cu vocea gâtuită, Olga abia mai putu să îngaime câteva cuvinte: - Țiganca era vecină cu patul tău, nici ea n-a știut și nici acum nu știe. Îți dai seama, Ina, dacă aflau șătrarii, cu siguranță m-ar fi ucis, știi cât țin ei la copii!... Am riscat, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a murmurat și pleoapele i s-au Închis la loc. Sigur, nu ar fi fost În stare să alerge maratonul, sau să tundă iarba cu mașinuța de tuns, dar putea foarte bine să doarmă singură. Cu plăcere, am reușit să Îngaim, deși era prima dată În douăzeci și una de ore când nu mai aveam de alergat, adus, rearanjat, mutat, curățat sau ajutat În vreun alt mod. Te sun eu mâine, am mai spus și, cu toată puterea voinței, am continuat să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cuvintele necesare pentru a‑i cere iertare sau a‑i explica sau ceva În genul ăsta. Uite ce e, abia am ajuns acasă. Am nevoie de somn. Pot să te sun eu mai târziu? — Ăă, da, sigur, am reușit să Îngaim. Lil, Îmi pare atât de rău. Dacă ți‑am dat vreodată impresia că nu te poți baza... — Andy, nu vorbi așa. Nu s‑a Întâmplat - totu‑i OK cu mine, cu noi. Vorbim mai târziu. — OK. Somn ușor. Sună‑mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
elevă de clasa Întâi făcută de ocară de Învățătoare pentru că fusese prinsă vorbind În timpul orei. — Păi, ăă, Miranda, am sunat la toate numerele pe care le avem și pare a nu se afla la nici unul dintre ele, am reușit să Îngaim. — Ei da, bineînțeles că nu se află! Aproape că urla deja, iar calmul acela al ei prețios și calculat era pe cale să se năruiască. A inspirat exagerat de adânc și a rostit pe un ton sacadat: — Ahn‑dre‑ah. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a zis el pe un ton plat. Am apucat din nou firul telefonului - care Începuse să se desfacă ușurel - și l‑am Înfășurat atât de strâns În jurul degetelor arărător și mijlociu, Încât au Început să pulseze. — Îmi pare rău, am Îngăimat, pentru că știam că are dreptate, dădusem dovadă de lipsă de sensibilitate, dar eram prea epuizată ca să mă mai apăr, așa că am continuat: Alex, te rog. Te rog, nu mă pedepsi cu tăcerea dacă ai vești bune. Știi tu cât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iadul nostru personal. Și, cu toate că pentru mine ar fi fost plăcut dacă ar fi urcat și ea, am nădăjduit În taină că o să scape. — Eu, ăă... a, da! Am uitat fotografiile pentru ședință, a reușit În cele din urmă să Îngaime, s‑a răsucit pe pantofii ei foarte instabili marca Manolo și a rupt‑o la fugă Înapoi spre biroul ei. Miranda nu a părut să observe ceva și, din nou, ușile s‑au Închis. Cincisprezece, șaisprezece și, În sfârșit - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
noi și zglobii care o vedea probabil pentru prima dată pe Miranda. Te‑am angajat pentru așa ceva, sau ca să alegi hainele pentru ședința foto din decorul de apartament? Fata și‑a plecat capul În jos și a deschis gura să Îngaime o scuză, dar Miranda a pornit mai departe la atac: Și tu! a zis ea și s‑a proptit drept În fața lui Jocelyn, cea mai mare În rang dintre ele și favorita redactorilor. Îți Închipui că nu există un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Annabelle i‑a adus la cunoștință faptul că pașaportul gemenelor a expirat săptămâna trecută. Se holba la mine, dar eu nu mă puteam gândi decât cum să fac să nu vomit. — Chiar așa? a fost tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei, iar ochii au prins să‑i iasă din orbite de furie. — Chiar așa? m‑a imitat ea cu un urlet ca de hienă. Oamenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
te apuci de literatură, fă proză, și nu poezie, nu părăsi Bucureștii chiar dacă te vor repartiza la mama dracu’, dar, mai ales, fă-ți prieteni, cât mai mulți prieteni, fără de care nu răzbești În literatură oricât ai fi de talentat“. Îngăim un „Bună seara“, „Mai treci pe la mine“, spune el cu generozitate. Mă reped În stradă. Simt o forță galvanică urcând În mine. Am stat de vorbă 6 ore cu Marin Preda. De mâine nu mă mai duc la cursuri. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
însă se simțea rușinat. Tot îi venea să oprească pe Luca și tot nu îndrăznea, văzîndu-l atât de încrezător. În sfârșit, când îl auzi spunând că grecul a umblat și pe la București să stăruie pentru Babaroaga, socoti momentul potrivit și îngăimă: ― A umblat și pare-mi-se că n-a umblat în zadar! Luca își curmă brusc însuflețirea. Se apropie și Busuioc de la tejghea să asculte. ― De ce tăcuși, bre, și ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trase mâna, ca arsă, atunci veioza se apropie din nou și lumina ei îi sparse vederea. Era aceeași lumină blestemată care îl orbea mai tare decât întunericul. Gemu, dar ceea ce auzi fu sunetul spart al Vocii care râdea. — Cine ești ? îngăimă. — Nu sunt, răspunse Vocea. Nici tu nu mai ești... Glasul era nefiresc, meșteșugit, precum al păpușarului din spatele scenei. Bătrânul încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau, încheietura păpușarului rămânea imobilă. — Numele ! ceru Vocea. — Nu... gemu bătrânul, astupându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moșu-tu americani ? se interesă Chisăliță, sperând că n-a înțeles bine unde bate Pârnaie. Ce, era afganistanez ? Dar lunganul îi spulberă îndoielile : Hai, puneți mâna și trageți capota aia afară... Chisăliță înghiți în sec, privind cu ochi împăienjeniți. — Șefu’... îngăimă. La asta, când era bună, împingeau vreo trei sute de cai... — Așa, și... ? — Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... — Cât face un măgar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă n-avea verighetă... Pârnaie se opri locului și-l săltă de guler. — Verigheta se poartă pe stânga... Lui Chisăliță nu-i rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare sau din admirație. — Nu cu asta ne ocupăm toți ? spuse piticul, nemaigăsind altceva. Până și morții ajung să se dezgroape unii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scaunul pe care procurorul îl pusese cu speteaza spre ei și se așeză. Trase câteva linii și apoi le arătă foaia. Pe vremuri, fiecare făcuse portretul Magului frunzelor. Cel de pe foaia lui Coropciuc semăna cu desenul lui Luca. — De unde știi ? îngăimă Jenică. — Am fost și eu odată copil. Asta e taina magilor. Se întoarse în spatele tejghelei, luând foaia cu el. Tărâmurile se împărțiseră în două, astfel încât făcură namilei loc să intre. Fetița venea în urmă, ronțăind ciocolata. Uriașul arătă spre pachetul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
obrajii părură că i se întristează. Îi întinse lozul. Jenică se uită câteva clipe fără să înțeleagă. Privi apoi la străin, dar fața acestuia era din ce în ce mai tristă și mai îndepărtată. Gândurile îi încremeniseră, încercă zadarnic să socotească. — N-am știut, îngăimă, că există un asemenea câștig... Străinul nu spunea nimic, tunica lui lucioasă era parcă agitată de vânt. Dincolo de mânecile largi se vedea floarea, care se deschisese cu totul, nespus de frumoasă. — Nici nu pot să vă dau ce scrie aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
angajată a lui Kelly? Pentru că dacă așa e, atunci ți-aș recomanda să faci cât mai repede această precizare. Nu sunt convins că e genul de reputație care să-ți convină. E complicat, a fost tot ce-am reușit să Îngaim. Înțeleg, răspunse el liniștit. Ei, ascultă, categoric nu e treaba mea. Atâta timp cât te distrezi, doar asta contează cu adevărat. Ne vedem duminică, la brunch. Suntem În plin sezon de nunți pre-sărbătorite, așa că-mi Închipui că vom avea câțiva câștigători În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
evident mai iritat. R-O-B-I... — Știu cum se scrie, pufni el, cu un lătrat În toată regula. Da, din fericire pentru tine, te am pe listă. Altfel, În seara asta nu intră nimeni. —Mmm, a fost tot ce am reușit să Îngaim ca replică la această fascinantă informație. Puse mâna pe cordonul de catifea, dar nu-l ridică. Se aplecă și i se adresă Penelopei direct și deloc discret: — Ca să știți și voi pentru data viitoare, fetelor: sunteți puțin cam prea obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Philip! Aici, strigă Danny, și Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, Philip mă săruta de bun găsit pe gură. Bună, iubire, speram să te găsesc aici. Nu te poți ascunde... — Poftim? a fost tot ce am reușit să Îngaim, din moment ce atunci, pe loc, eram ferm convinsă că intenționase să direcționeze atât sărutul, cât și comentariul, În altă parte. Cum ar fi spre senzația aia care aștepta răbdătoare la un metru În spatele lui, fără să pară deranjată În nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mâinile În buzunarele hainei ca să mă abțin să nu-i Înșfac fața. E la mare depărtare de Peace Corps, asta e clar, dar deocamdată e bine. Fața i se Întunecă aproape imediat. „Mda“ a fost tot ce a reușit să Îngaime. Deci ce faci de Ziua Recunoștinței? mi-a scăpat, fără să-mi dau seama că putea să pară că-l invit În oraș, când de fapt voiam doar să schimb subiectul. Te duci undeva cu prietena ta? am adăugat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai bine zis, pe toată lumea. —Surpriză! se auziră strigăte din toate părțile. Urmă un cor cacofonic de „La mulți ani“ și mi-am dat seama că fiecare chip care mă privea Îmi era cunoscut. —Vai de mine, am reușit să Îngaim. Măsuțele fuseseră unite astfel Încât formau o singură masă lungă, În centrul Încăperii; toată familia și toți prietenii mei erau instalați În jurul ei, Îmi făceau cu mâna și mă strigau pe nume. —Vai. De. Mine. — Vino aici, stai jos, spuse Sammy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
16 august 1772, Thugut confirma insistențele românilor, anunțându-l din Focșani pe Kaunitz că i s-a prezentat o deputăție de boieri munteni pentru a-l ruga ca Austria să stăruie în favoarea neatârnării de Poartă, dar că el i-a „îngăimat” pe boieri cu vorbe frumoase, deoarece nu putea „iniția pe acești domni în secretul intențiilor Înaltei Curți imperiale asupra viitoarei stări a Principatelor”. Sustrăgându-se sub pretextul că țara lor fiind sub stăpânire reală rusească, tratativele trebuiau duse prin canal
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]